Parlamentul European: popularii şi socialiaştii, alianţă după model german. Juncker, favorit pentru şefia Comisiei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Partidul Popular European (PPE), câştigătorul alegerilor europarlamentare, şi Partidul Socialştilor şi Democraţilor (S&D), al doilea mare grup politic european, se pregătesc să bată palma pentru a forma o majoritate în Parlamentul European. O înţelegere între populari şi socialişti i-ar asigura în mare parte funcţia de preşedinte al Comisiei Europene şi lui Jean-Claude Juncker (PPE).

Alegerile europarlamnetare au trecut, iar liderii politici de la Bruxelles au început negocierile pentru a forma o majoritate în Parlamentul European, care va decide viitorul preşedinte al Comisiei Europene, cea mai importantă funcţie europeană. Alegerile din 25 mai au fost câştigate de dreapta europeană: popularii au reşit să câştige 221 de mandate, faţă de cele 191 obţinute de socialişti. Drept urmare, Jean-Claude Juncker , un adept al politicii federaliste, ar trebui să fie viitorul preşedinte al Comisiei Europene.

Însă Tratatul de la Lisabona, acordul în baza căruia funcţionează Uniunea Europeană, un fel de Constituţie a UE, nu stipulează clar că partidul câştigător în alegerile europene va da automat viitorul preşedinte al Comisiei.
„Ţinând seama de rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European, Consiliul European va propune cu o majoritate calificată un candidat pentru postul de preşedinte al Comisiei“, spune articolul 17 din Tratat. Sintagma „ţinând sema“ poate fi interpretată în fel şi chip de liderii europeni. De altfel, imediat după alegerile europarlamentare, premierul Marii Britanii, conservatorul David Cameron, a anunţat că se va opune numirii lui Jean-Claude Juncker în fruntea Comisiei Europene, pe motiv că „un politician cu viziunea anilor 1980  nu poate rezolva problemele UE în viitorii cinci ani“. 

„Marea Britanie are nişte îngrijorări legate de imigraţie. Dezbaterea trebuie luată în serios, dar nu trebuie nici să ne lăsăm şantajaţi de Cameron. Nu putem schimba UE de dragul Marii Britanii. Este nevoie de o dezbatere de substanţă între Cameron şi Juncker, şi nu o dezbatere generică, iar Juncker este dispus să negocieze. Marea Britanie nu se poate opune unui rezultat legitim al alegerilor, pentru că PPE a avut un candidat, iar acest candidat a câştigat alegerile şi trebuie să aibă prima şansă“, a declarat Siegfried Mureşan, europarlamentar PMP, pentru „Adevărul“. Pe lângă Marea Britanei, lui Juncker îi mai sunt ostile Suedia, Olanda şi Ungaria. Premierul maghiar Viktor Orban, deşi face parte din familia popularilor europeni, nu-l vrea pe Juncker în fruntea Comisiei Europene.

În plus, liderii europeni care îl contestă pe Juncker încă nu s-au obişnuit cu ideea că rolul Consiliului European în desemnarea viitorului preşedinte al Comisiei Europene a scăzut. David Cameron a declarat că liderii UE, reuniţi în Consiliul Eruopean, ar trebui să decidă cine va ocupa şefia Comisiei Europene, şi nu Parlamentul European. La rândul său, premierul suedez, Fredrik Reinfeldt, a respins ideea unei întăriri a rolului Legislativului de la Bruxelles. „Consiliul European face propunerea de viitor preşedinte al Comisiei, iar Parlamentul alege preşedintele. Este prima dată când procedura are loc după aceste reguli. În trecut, rolul Consiliului era mare, rolul Parlamentului era decorativ. Acum, rolul este egal. Tratatul de la Lisabona dă ambelor instituţii un rol important, le situează pe picior de egalitate“, a detaliat Siegfried Mureşan.

Plecând de la aceste neînţelegeri, s-a vehiculat că viitoarea Comisie Europeană ar putea fi condusă de un candidat „negociat“ şi girat de Angela Merkel. Imediat a fost postat numele actualului şef al FMI, Christine Lagarde. „Parlamentul European va accepta foarte greu un candidat nelegitimat democratic de oameni“, a mai spus Mureşan. De altfel, nici Christine Lagrade nu a părut prea încântată să lase FMI pentru Comisia Europeană. „În ceea ce priveşte această afacere a UE, eu nu sunt candidată. Am un loc de muncă, eu îl consider destul de important şi intenţionez să îmi închei mandatul“, a declarat fostul ministru francez al Economiei.

Alianţa stânga-dreapta
Totuşi, cu toată opozţia lui Cameron, Juncker are în continuare cele mai mari şanse să-i urmeze lui Barroso în fruntea Comisiei Europene. Popularii europeni sunt la un pas să bată palma pentru a forma o majoritate liniştitoare în Parlamentul Eruopean, după exemplul german, acolo unde Angela Merkel este susţinută de o majoritate formată din cel mai mare partid stânga şi cel mai mare partid de dreapta.

„Ar fi singura majoritate viabilă. Nici noi, PPE, partidul cel mai mare, nu avem o majoritate raţională împotriva socialiştilor. Nici socialiştii nu au o majoritate naturală cu verzii. Singura soluţie este o mare coaliţie“, a mai spus Siegfried Mureşan. Şi socialistul Cătălin Ivan spune, deschis, că negocierile dintre PPE şi S&D sunt aproape de final. „O astfel de alianţă este obligatorie, iar discuţiile sunt foarte avansate. Există chiar discuţii directe între Juncker şi Schulz. Probabil, Juncker va fi preşedintele Comisiei Europene, iar Schulz va fi vicepreşedinte. Săptămâna viitoare va fi ales liderul grupului S&D din PE şi va negocia direct cu Juncker“, a spus Cătălin Ivan.

În plus, sunt şanse mari ca în noua alianţă politică să fie coptaţi şi verzii, grup ce numără 54 de europarlamenati, ba chiar şi liberalii, cu 59 de oameni în Parlamentul European. „Noi, împreună cu socialiştii, am avea 410 europarlamnati, în condiţiile în care majoritatea absolută  în Parlamentul European este de 376, însă e posibil ca, din diferite raţiuni, 30-40 de europarlamentari să nu voteze uneori. De aceea, Juncker a spus clar că obiectivul lui este o coaliţie mai largă, pe cât se poate şi cu liberalii, şi cu verzii“, a declarat Mureşan.

Paşii următori

  • Până la 30 iunie vechiul Parlament este încă în funţie. Cei 751 de noi europarlamentari se vor întâlni între 1 şi 3 iulie la Strasbourg, pentru şedinţa de inaugurare a noului Parlament European.
  • Eurodeputaţii îşi vor alege noul preşedinte al PE şi pe cei 14 vicepreşedinţi. Între 14 şi 17 iulie, europarlamentarii se vor întâlni din nou, pentru a-l alege pe viitorul şef al Comisiei Europene, cel care îi va urma lui Jose Manuel Durao Barroso, preşedinte al executivului comunitar din 2004.
  • În septembrie, vor fi nominalizaţi şi cei 28 de comisari europeni, câte unul din fiecare stat membru. În octombrie, Parlamentul va vota noua Comisie şi programul acesteia.

Citeşte şi:

Europa: încep jocurile murdare

Cine este omul care i-a luat locul Elenei Băsescu pe lista PMP pentru Bruxelles

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite