Partidul AUR, „the party crasher“

Jurnaliştii, atenţi la detalii, au lansat subiecte de presă. Invitaţii permanenţi din emisiunile TV sau influencerii de pe Facebook au etichetat şi catalogat. Politologii, specialiştii şi deontologii au oferit verdictul. „Norodul", iubitor de dreptate şi adevăr, a preluat şi îmbrăţişat mesajele de la emiţători. În final, cei vizaţi nu au făcut decât să se disculpe: NU SUNTEM ceea ce PĂREM!

În seara de 6 decembrie, televiziunile erau pregătite să redifuzeze acelaşi serial tern al alegerilor. În mod neaşteptat, a intervenit o modificare de ultim moment: 10 la sută din scenariul dedicat sezonului 2020-2024 a fost rescris (de menţionat că este rezervat şi un episod dedicat mult doritelor alegeri anticipate). 

Partidul AUR a venit la o petrecere la care nu era invitat. Lumea politică petrecea corespunzător, cu masca chirurgicală pe faţă şi respectând distanţa socială (superb clişeu). Băutura era oferită din partea casei, de partidul-stat PNL. În miez de noapte, OSCE a atras atenţia gazdei Iohannis că a dat muzica prea tare. Ambasada americană ori nu a auzit nimic, ori îi place guvernarea pe ritmuri de manea. De altfel, DJ-ul Orban a fost premiat pentru „democraţie şi o petrecere de drept“.

Dar la etajele inferioare ale Titanicului situaţia se prezenta total diferit: apa ajungea celor de acolo până la gât: micile afaceri, producătorii autohtoni, oamenii simpli tot mai ignoraţi. Întrucât factura petrecerii de sus, care dura mai bine de un an, ajunsese la suma ameţitoare de 7 miliarde de euro, iar contabilul Florin Câţu nu s-a obosit să ofere vreo explicaţie, trebuia dat un semnal puternic clasei politice petrecăreţe. Oamenii simpli şi-au trimis reprezentanţi să supravegheze petrecerea, reprezentanţi care promit să nu se alăture niciunui grup de cheflii, în schimb se angajează să observe de pe margine. 

În 2015 erau aduse modificări la vechea lege a partidelor din 2003, una destul de restrictivă. Constituirea unui partid era dificilă, fiind nevoie de o reprezentare la nivel naţional, nu şi local.

Prin urmare, mai multă democraţie a stat la baza apariţiei Alianţei pentru Unirea Românilor, sub umbrela acesteia ajungând în Parlament reprezentanţi ai mai multor partide locale din Moldova sau Transilvania. Este o mişcare formată „la firul ierbii“ (aşa numita grassroots movement). AUR se încadrează în curentul conservator şi reformist. Opinia mea este că, în condiţiile unei prezenţe mai mari la urne, putea produce o surpriză de proporţii, similară cu cea oferită de Mişcarea Cinci Stele din Italia (în 2013, a fost la un pas de a forma guvernul). 

Deci, orice este posibil atâta timp cât alegerile sunt organizate democratic. 

Scepticii îşi aduc aminte şi asociază AUR-ul cu PPDD-ul din 2012, un partid fără doctrină şi aspiraţii, absorbit rapid de formaţiunile politice mari. Din punctul de vedere al discursului, este comparat cu vechiul PRM care, deşi mult mai bine organizat, s-a dovedit în timp a fi o „trompetă“ a PSD-ului- prea elegant şi prea european pentru a-şi jigni direct sau înjura adversarii politici. În ceea ce priveşte nuanţele discursului naţionalist al AUR, le voi trata într-un viitor articol. 

Încă o dată, reiterez ideea că o prezenţă masivă la urne putea da peste cap total datele problemei. Petrecerea descrisă mai sus s-ar fi transformat într-o descindere în forţă.