Partidul cetăţeanului turmentat
0
„Eu cu cine votez?“ Celebra replică a Cetăţeanului turmentat din „O scrisoare pierdută“ a lui Caragiale ar putea să-şi găsească un răspuns în zilele noastre, când actualitatea acestei întrebări preocupă o mare parte dintre români. Mai precis, pe cei interesaţi de schimbarea din temelie a modului falimentar în care se face politică.
Că partidele noastre sunt infestate de corupţi şi incompetenţi a căror unică preocupare este interesul personal, o ştim cu toţi. Că tentativele de reformare / primenire a partidelor au eşuat lamentabil este tot binecunoscut.
Problema actuală este lipsa unei alternative. Dificultatea cristalizării unui partid politic nou şi credibil, pornind de la zero. Un partid puternic, cu organizaţii în toate oraşele, cel puţin, dacă nu şi la sate. Capabil să-şi apere capitalul electoral potenţial. Pentru că, vă poate spune orice consultant politic, alegerile se câştigă în circumscripţiile electorale, unde partidele puternice şi bogate au reprezentanţi care asistă la numărarea voturilor şi se îngrijesc de interesul propriului partid, convenind, de multe ori, cu ceilalţi reprezentanţi să anuleze sub diverse pretexte voturile celor care nu au oameni lângă urne.
Duminică, la Iaşi, un grup de persoane neimplicate în politică a anunţat înfiinţarea partidului „Pentru Iaşi”. Miercuri, la Bucureşti, a fost înregistrat partidul „200 pentru Bucureşti”. Corporatişti, profesori, publicitari. Cam asta ştim, până acum, despre iniţiatori. Ambele formaţiuni şi-au anunţat, ca obiectiv politic imediat, participarea la alegerile locale din această primăvară.
Urmează şi alte oraşe? E un tipar? Rămâne de văzut. Cert este că, astfel, de jos în sus, se poate imagina crearea unei reţele de partide mici ale societăţii civile de la nivel local. O reţea care, în perspectivă, în condiţiile unor rezultate bune la locale, să poată crea, prin fuziune, un partid naţional puternic care să ofere o alternativă decentă şi pentru alegerile generale din toamnă. Scenariul nu e deloc fantasmagoric.
Apariţia celor două partiduleţe ale comunităţii locale din Iaşi şi Bucureşti, aproape concomitent, poate fi tratată şi ca o simplă coincidenţă. Dacă aşa stau lucrurile, sper să fie o coincidenţă inspiraţională şi pentru restul României. Coagularea naţională ar veni firesc, ca un pas logic şi de bun-simţ.
Dacă este un plan bine ticluit, atunci buna-credinţă a celor care orchestrează o asemenea mişcare politică este indicatorul esenţial ca să putem stabili dacă avem de-a face cu o diversiune abilă a sistemului de ciocoi care s-a împropietărit cu România sau seminţele resetării societăţii noastre în baza unor criterii decente.
Avertisment: în oricare dintre posibilele variante, să fiţi convinşi că ticăloşii profesionişti şi oportuniştii vor da târcoale şi că, de capacitatea de selecţie a celor care vor gestiona resursele umane (ca să vorbim în termeni corporatişti) ale acestor partiduleţe depinde succesul unei asemenea construcţii politice. De care România are nevoie!
Se încarcă comentariile...
