Politică

articolul anterior articolul urmator

Patrie, credinţă, suveranitate!

51
10 Aug 2016 19:40:18
Vlad Viski

Se aglomerează scena radicală din România, apar ca ciupercile după ploaie partide „naţionaliste“. O analiză a partidelor de extremă dreapta din România.

Uitându-mă la trei dintre cele mai importante partide de extremă dreapta înfiinţate în ultima perioada, cred că putem observa o serie de direcţii comune, anume naţionalismul, latura ortodoxă şi anti-globalizarea, folosite ca metode de exploatare a nemulţumirilor celor care au avut de suferit de pe urma tranziţiei şi ca urmare a crizei economice din 2009-2010.

Partidele

Partidul România Unită al lui Bogdan Diaconu vrea interzicerea paradelor gay, interzicerea construirii unei moschei în Bucureşti, renunţarea la folosirea cuvântului rom. Dintre toţi, Diaconu părea să aibă cel mai coerent discurs, cu potenţial să construiască un pol de extremă dreapta. A înfiinţat, la un moment dat, şi Patrula lui Ţepeş, o încercare palidă de a crea o aripă militară a organizaţiei. La alegerile locale, totuşi, PRU a obţinut rezultate extrem de slabe.

Forţa Naţională a europarlamentarului Laurenţiu Rebega, un soi de experiment al lui Marine LePen de a-şi deschide filiale în întreaga Europa. Propune ideea “distributismului”, care “vizează diseminarea cât mai largă a proprietăţii productive (pământ, unelte, echipamente), pentru ca lucrătorul să nu mai fie un sclav salariat (proletar), ci un proprietar-producător, adică o persoană demnă şi liberă, a cărei bunăstare depinde de ea însăşi şi de cooperarea cu semenii săi (micul întreprinzător, membrul unei cooperative sau al altei forme de asociere), manifestându-se creator şi astfel împlinindu-se”. Fascisme amestecate cu comunisme. E de văzut dacă încercarea de a capitaliza pe seama nemulţumirilor românilor va avea vreun succes, Rebega nefiind extrem de cunoscut în România. Se pare, totuşi, că Forţa Naţională este populată cu foşti membri PRU.

Alianţa Noastră a lui Marian Munteanu este un partid aşteptat încă de pe vremea când Munteanu era împins să candideze la Bucureşti. Un om cu un trecut glorios şi în aceeaşi măsură dubios, reinventat peste noapte, într-o încercare de a exploata ultimele rămăşiţe ale anti-comunismului. E de văzut dacă construcţia artificială Marian Munteanu, proptită de Realitatea TV – Rareş Bogdan – Cosmin Guşă, va avea sorţi de izbândă în bătălia politică. Cert este că alături de Muntean îl avem pe Mircea Coşea, un economist cu valenţe puternice de stânga, al cărui discurs anti-globalizare poate rezona cu un anumit segment al electoratului. În rest, în Alianţa Noastră mai găsim nume de revoluţionari şi chiar pe fostul procuror Ciprian Nastasiu.

societăţile europene trec prin nişte transformări profunde, iar reacţiile la criză se transformă în voturi anti-sistem acordate partidelor de extremă dreapta.

Context european

Ne uităm puţin în jurul României şi vedem că în Polonia avem o extremă dreapta tot mai puternică, care infiltrează ideologic chiar partidele de centru-dreapta, în Ungaria avem un Jobbik care are legături cu trupe para-militare, al doilea partid în parlamentul de la Budapesta, în Turcia vorbim despre o radicalizare a regimului Edogan, în Ucraina şi Serbia grupurile şi partidele fasciste au reprezentare în parlament şi au o prezenţă sporită în societate, în Austria îl avem pe Norbert Hofer în finala prezidenţialelor. Dacă mai adăugăm Grecia, Franţa, reprezentarea extremei drepte în Parlamentul European şi campania pentru Brexit, vedem că societăţile europene trec prin nişte transformări profunde, iar reacţiile la criză se transformă în voturi anti-sistem acordate partidelor de extremă dreapta.

Context local

România pare, acum, ferită de astfel de fenomene. Partidele mainstream reuşesc să încorporeze personaje venite din zona extremistă şi, adeseori, preiau mesaje radicale şi le includ în propriile ideologii. Cazul Marian Munteanu – candidat PNL este elocvent. Cu toate acestea, există potenţialul ca o mişcare de extremă dreapta să crească, în condiţiile în care capitalismul românesc generează în continuare sărăcie, reproduce anumite mecanisme sociale care nu permit mobilitate socială, în care sistemele educaţional şi de sănătate sunt trec prin crize profunde, în care inegalităţile sociale între săraci şi bogaţi cresc.

Momentan, valul anti-etatist, de nemulţumire, se îndreaptă către Nicuşor Dan şi a sa Uniune Salvaţi Bucureştiul/România. Un partid care nu se vrea a fi de extremă dreapta. Un partid de elite, care propune o viziune elitistă, votată, totuşi, de o parte importantă a bucureştenilor. Se-nţelege, deci, că şi o parte importantă a persoanelor aflate într-o situaţie socio-economică precară a rezonat cu mesajele lui Dan.

Elementele culturale sunt folosite adeseori pentru a bandaja problemele economice. 

Ideologia extremei drepte

Revenind la partidele radicale, acestea par a avea câteva elemente comune: naţionalismul, ortodoxismul, anti-globalizarea. Când spun anti-globalizare includ şi un euroscepticism de o anumită factură. Partidele de extremă dreapta prezintă în programele lor o viziune a unei Românii care şi-a pierdut suveranitatea economică, vulnerabilizand astfel angajaţii sau propriul sistem financiar. Uniunea Europeană e văzută ca principal agent al acestor fenomene, iar respingerea autorităţii UE devine principiu de bază.

Elementele culturale sunt folosite adeseori pentru a bandaja problemele economice. Folosirea mândriei naţionale, a elementului etnic, a religiei, invocarea unor valori imaginate, trecute, toate aceste elemente sunt luate direct din manualele marilor ideologi. În România, peste 70% din salariaţi câştigă sub 1700 de lei pe lună, sărăcia e la 40%, conform ONU, jumătate din români nu sunt conectaţi la reţelele de canalizare, sărăcia în rândul copiilor e de 34%, pensia medie e 900 de lei. Nu toţi românii au avut de câştigat de pe urma liberalizării României, mulţi şi-au pierdut locurile de muncă sau şi-au văzut rudele emigrând. Potenţialul de nemulţumire există şi este unul eminamente economic.

Aceeaşi Uniune Europeană este portretizată ca impunând cote de refugiaţi, decizie văzută ca un atac la celelalte două elemente ideologice: naţiunea şi ortodoxia. În fine, UE propune şi un cadru ce ţine de drepturile omului, prezentat ca un atac la fibra ortodoxă a românilor. Ar mai fi elemente de nuanţă în programele partidelor de extremă dreapta nou-apărute, de la moştenirea dacă la elementul etnic românesc exacerbat, însă ele vin doar să sublinieze principalele linii comune ale acestor organizaţii.

Concluzii

Cum spuneam, momentan pare că România e ferită de microbul “extremei drepte”, într-o Europă tot mai radicalizată. Cu toate acestea, figura unui “salvator” poate apărea oricând, un personaj carismatic, capabil să coaguleze în jurul lui mulţimi, capabil să exploateze nemulţumirilor celor care de-a lungul tranziţiei, care după criza economică din 2009-2010 s-au văzut şi mai vulnerabili în faţa angajatorilor, care şi-au văzut drepturile economice restrânse ca urmare a noului Cod al Muncii, care se zbat în sărăcie.

Stânga mainstream reuşeşte, cu succes momentan, să propună un mesaj cu care nemulţumiţii şi precariatul să rezoneze. E de văzut cât de departe se poate merge cu asumarea, de către un partid ca PSD, a naţionalismului şi a ortodoxismului. Anti-globalizare mai puţin (avem, totuşi, creşterea salariului minim), căci interesele economice primează. Cu toate acestea ideologia de extremă dreapta trebuie combătută în toate formele ei, fie că e încorporată în marile partide, fie că e coagulată în mişcări politice independente, căci nu poate duce decât la demonizarea diferitelor grupuri sociale vulnerabile, la promovarea unor idei retrograde, la intărirea instituţiilor sociale de fortă şi excluderea celor care nu reprezintă artificialul „ideal naţional“.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

51 Comentarii

Iulian Arion
10.08.2016, 21:11:24

Există vreo formaţiune politica din România care să pună în discuţie, să limiteze în vreun fel, cel puţin un drept fundamental al omului? NU! Concluzie: în România nu există formaţiuni politice extremiste. Case closed. End of story!

+9 (15 voturi)
Laura Alda
10.08.2016, 21:22:33

Iar a aparut rahatel asta frustrat? Vad ca te scarpina unde-ti place cel mai tare, ia, hai, afara cu globalizarea, te striga pretenarii anormali de pe alte meleaguri!

+9 (15 voturi)
ungurulbulan
10.08.2016, 21:28:05

Eu zic sa ramaneti un simplu activist LGBT.

+10 (12 voturi)
Marcus
10.08.2016, 22:20:20

Vlad Viski, Ce legatura au cotele de refugiati cu ortodoxia ? Poate ai vrut sa te referi la "suveranitate", dar confuzis e explicabila pt cineva care gandeste cu dosul. Dupa rationamentul tau, in Polonia sau Ungaria tot ortodocsii se opun cotelor. Oricum si celelalte culte dezaproba asemenea practici. Eu zic sa se teama poponarii de boli, nu de extremism politic.

+9 (15 voturi)
Catalin Rusu
10.08.2016, 22:26:47

Probabil ca domnul Vlad Viski nu a mai avut idei pentru inca un articol de propaganda homosexuala, iar acum s-a gandit sa vorbeasca despre partidele de dreapta. Eu de abia astept un articol in care domnul Viski sa vorbeasca despre cele 2 milioane de euro primite de ILGA (internationala homosexualilor) de la activistii gay infiltrati in Comisia Europeana.

+10 (14 voturi)

Vezi toate comentariile (51)