Pionul şi sifonul

După cum era de aşteptat, dosarul lui Gheorghe Nichita se complică. Pentru că grupul a fost prea mare, inculpatului de la Palatul Roznovanu i-a fost greu să controleze totul. Unul dintre cei doi pioni ai săi de la Poliţia Locală a devenit „sifon”.

Nu este vorba de apa carbogazificată, nici de butelia în care este păstrată aceasta şi nici de dispozitivul ce leagă instalaţia sanitară de sistemul de canalizare, ci despre cineva care scapă o informaţie ce ar fi trebuit să rămână secretă (acest nou sens, nepreluat în dicţionar, este vehiculat în lumea interlopă). În cazul lui Gheorghe Nichita, sifonul a fost şeful serviciului de urbanism din cadrul Poliţie Locale, Ştefan Avârvarei, inculpat şi el în acelaşi dosar. Despre acest statut al lui Avârvarei am aflat de la avocatul grupului, Ionel Nechita. Supărat tare din cauză că Avârvarei, a decis să renunţe la serviciile sale şi să depună câteva denunţuri la DNA împotriva lui Gheorghe Nichita, avocatul Ionel Nechita a emis un mesaj senzaţional pentru bunul mers al anchetei:

„Atâta vreme cât clientul decide să devină «sifon», avocatul nu poate deveni maşină de sifoane. Pârâciosul Avârvarei a creat front de lucru pentru organele de anchetă, fiind audiaţi «un camion de poliţişti» de la Locală, daţi pe listă de «comandirul» lor”. Gura avocatului adevăr sifonează.

Domnul avocat Nechita ne comunică multe prin acest mesaj, doar este om cu ceva experienţă, mai ales dacă ţinem seama de faptul că a venit în avocatură dispre SRI. (În treacăt fie spus, mare apetit mai are Gheorghe Nichita pentru servicii, pentru actuali şi foşti oameni din sistem. Cred că şi pentru a-şi  schimba becul de la veioză ar chema tot un fost ofiţer printr-un serviciu de informaţii. Asta e obsesia omului. Pentru că nu a reuşit să ajungă el, caută tot timpul numai anturajul oamenilor din diverse servicii de informaţii) Domnul avocat Nechita ne comunică, cu voie sau fără voie, faptul că Avârvarei spune ceea ce nu ar trebui să spună. Nu că nu ar exista fapte, ci doar că acestea nu trebuie denunţate. Dacă situaţia ar fi stat altminteri, domnul avocat ar fi spus ceva de genul: este libertatea fiecărui individ să declare ce crede, nu ştiu ce declaraţii vrea să facă, vom vedea, nu cred că va aduce schimbări majore în situaţia lui Gheorghe Nichita etc. Dar, avocatul Nechita nu a spus ceva de acest gen, că a declarat cu regret că fostul său client, un „pârâcios”, a creat front de lucru procurorilor, că pentru domnia sa

„a fost «scurtcircuit» faptul că domnul Avârvarei a decis să renunţe atât de uşor la dreptul la tăcere. Este pentru prima dată când mi se întâmplă aşa ceva, ca un client să renunţe la un drept care i-a fost favorabil şi atunci când procurorii au cerut cea mai intruzivă măsura împotriva sa, cea a arestării”.

Dar, problema aici este că Avârvarei nu a decis să rupă tăcerea cu privire la sine, ci cu privire la Gheorghe Nichita. Înseamnă că dreptul la tăcere la care a renunţat inculpatul îi aducea mai multe prejudicii decât renunţarea la el. Scurtcircuitul nu s-a produs în sistemul de apărare al lui Avârvarei, ci în cel al lui Gheorghe Nichita, în cadrul căruia ceilalţi inculpaţi sunt doar pioni ce trebuie să se sacrifice pentru salvarea inculpatului prim.

Odată ce un pion defectează, primeşte eticheta de „sifon”. Faptul că această etichetă i-a fost lipită pionului pe frunte de către apărătorul grupului ne arată că avocatul nu este străin de ceea ce pionul va sifona. De aici şi indignarea. Acum, Nichita a rămas cu un singur pion: cu Hliboceanu. Va rămâne acesta simplu pion sau va deveni şi el sifon?

Provenit dintr-un domeniu în care ar fi fost bine dacă rămânea, apă şi canal, Gheorghe Nichita este urmărit de statutul său orinde ar merge. A dorit să-şi depăşească condiţia de subinginer şi s-a visat primar cu viziune, însă trecutul îl urmăreşte, aşa cum şi numele de cod „Mihai” l-a ajuns din urmă. Se ştie că o piatră de încercare în cariera oricărui instalator o reprezintă sifonul, piesa esenţială ce pune la adăpost o baie curată de mirosurile pestilenţiale din canalizare. Chiar dacă Nichita a plecat de ceva vreme din universul instalaţiilor, bucurându-se timp de doisprezece ani de confortul băilor luxoase, s-ar putea ca peste el să năvălească dohorile propriilor fapte. Probleme cu sifonul.