Planul secret al Coaliţiei PSD-ALDE: suspendarea preşedintelui, înlocuirea şefilor de parchete, promulgarea în rafală a legilor anti-justiţie şi de graţiere

Cine se mai îndoia de faptul că acesta este planul secret al Coaliţiei de guvernare, a avut ieri prima dovadă concretă. Premierul Tudose a fost alungat cu o majoritate ultra-confortabilă: 60 voturi pentru, 4 contra şi 4 abţineri. Este primul pas din acest plan malefic, alcătuit cu grijă şi migală, după modelul planului lui Voiculescu din 2012, de la suspendarea preşedintelui Băsescu.

Ce l-a pierdut pe Tudose?

Când a fost întrebat ce i s-a reproşat Iui Tudose, Dragnea a dat în bâlbâială. Nu putea să spună adevărul. I s-a reproşat cu subiect şi predicat în şedinţa PSD de aseară: nu şi-a asumat legile justiţiei, a declarat că nu înţelege conceptul de stat paralel, a vrut să scape de Carmen Dan, mâna dreaptă a lui Liviu Dragnea, cu rolul de a ţine în frâu manifestaţiile de stradă. Mai mult, declaraţiile sale din ultima vreme l-au pus pe jar pe Dragnea: „Nu am tăiat porci, nu am fost în vie, nu am adus sticle de vin. Nu am fost la cumetrii, nu la revelioane“. La cine făcea aluzie? Ghici ciupercă! Data trecută, când cu eliminarea dnelor miniştri Shhaideh şi Plumb, i-a ţinut. De data aceasta n-a mai mers.

Ce să se fi întâmplat în şedinţa CEx de ieri, dacă Tudose şi-a pierdut şi bruma de susţinere pe care spera să o aibă? Ameninţarea lui Dragnea, voalată sau nu, că „vă vine rândul la toţi să daţi socoteală, să nu-mi spuneţi că aveţi cugetul curat. Am informaţii că stau să detoneze multe alte dosare“. După care le-a promis membrilor CEx tot felul de posturi în viitorul guvern şi în fruntea instituţiilor care urmează să fie decapitate.

„Am câştigat alegerile, dar nu avem toată puterea“

Este porumbelul pe care l-a scăpat Dragnea cu ceva timp în urmă. Ce le lipsea? Justiţia. Parlamentul îl aveau, executivul îl aveau. Dragnea şi Tăriceanu nu pot înţelege cum în ţara lor, şi cu partidele lor la putere, nu pot face orice doresc. Cum procesele pe care le au se apropie de final, era iminentă accelerarea ritmului atacului la statul de drept. Ieri s-a consumat prima etapă, eliminarea premierului Tudose. Disperarea capilor Coaliţiei trebuie să fie imensă, dacă premierul Japoniei a fost lăsat fără interlocutor, dacă „revoluţia fiscală“ nu se ştie încă ce efecte va avea, dacă ROBOR-ul şi cursul de schimb vor sări în aer. Cu consecinţe nefaste asupra preţurilor, şi nivelului de trai al populaţiei.

Era absolută nevoie de un premier care să joace în piesa „statul paralel“, pentru ca lucrurile să poată  fi duse la capăt mult mai uşor.

Ce urmează?

În planul secret din capul şefilor Coaliţiei, preşedintele Iohannis ar urma să se ţină de cuvânt şi să nu mai accepte desemnarea unui premier de la PSD. Deşi Coaliţia se va prezenta la Cotroceni cu o listă de semnături ale parlamentarilor puterii care să demonstreze că actuala majoritatea funcţionează în continuare. Atât i-ar trebui! „Există un personaj veninos dintr-o instituţie românească care face foarte mult rău“, zicea Dragnea aseară. Cine să fie, cine să fie? Preşedintele Iohannis, cine altul. Care, nu-i aşa, patronează statul paralel, este „moţul“ acestui stat paralel, cum zicea Tăriceanu. Dragnea va spune că „l-am avertizat pe preşedinte să nu se joace cu focul“. Posibilitatea desemnării, de două ori, a unui premier care să nu treacă de parlament, având drept rezultat alegerile anticipate i-a pus pe jar şi pe membrii CEx şi pe parlamentari. Care s-au alăturat cu trup şi suflet lui Dragnea.

Dacă preşedintele refuză desemnarea unui premier de la PSD, scenariul previzibil este următorul:

• Suspendarea preşedintelui în Parlament, înlocuirea sa cu Tăriceanu, cel îndreptăţit de Constituţie să-i ia locul;  
•  Înlocuirea rapidă a şefilor de parchete şi de servicii de informaţii, a şefilor unor instituţii importante din Justiţie, precum ICCJ;  
• Promulgarea celor trei legi deja votate de parlament („până la Crăciun“ era ordinul venit de sus, acum e clar de ce?), precum şi modificările la Codurile Penale pregătite în sertarele lui Iordache;  
• Promulgarea unei legi de amnistie şi graţiere foarte generoase, care va scoate din puşcării toţi foştii demnitari condamnaţi pentru corupţie;  

În 30 de zile, cât stă Tăriceanu la Cotroceni, toate aceste obiective ar trebui realizate. Timp în care, în funcţie de evoluţia evenimentelor, se va trece, sau nu, la referendumul de demitere a preşedintelui Iohannis.

Cum ar putea fi blocat tot acest plan?

Preşedintele să desemneze, totuşi, un premier de la PSD. Deşi şi-ar încălca promisiunea. Dar actuala Coaliţie tocmai asta aşteaptă şi chiar şi o parte a opiniei publice. Să înceapă războiul cu Dragnea şi Tăriceanu. Că acest război ar putea costa mult mai mult, nu este foarte clar în acest moment, pentru mulţi cetăţeni.

Manifestaţiile masive de stradă. Deşi actuala putere s-a imunizat la astfel de demonstraţii. Manifestanţii vin, strigă lozinci, mărşăluiesc prin oraşe, apoi pleacă acasă. Ba mai fac şi curăţenie în urma lor.

Corpul magistraţilor să refuze aplicarea noilor legi. Nu este clar până unde poate merge acest refuz şi ce pârghii ar avea puterea să-l blocheze.

Partenerii României din UE şi NATO să reacţioneze violent la încălcarea statului de drept. Aşa cum remarca un cotidian important american, până în prezent reacţia acestora a fost prea blândă.

Concluzie

Dacă preşedintele Iohannis porneşte războiul prin nedesemnarea unui premier de la PSD, va urma o perioadă de turbulenţe şi instabilitate politică grave. Cu costuri mari asupra economiei şi statutului României în lume, asupra nivelului de trai al populaţiei. Şi cu final incert. Fie manifestaţiile şi alţi factori interni şi externi blochează acţiunea Coaliţiei, descrisă mai sus, fie aceasta îşi duce la capăt planul, ignorând tot scandalul stârnit. După care, chiar revenit la Cotroceni, preşedintele nu mai are ce face. Răul va fi fost produs deja.

Cealaltă variantă, desemnarea unui premier de la PSD, nu dă motive  actualei Coaliţii de suspendare a preşedintelui, urmând ca acesta să temporizeze acţiunile de subordonare a Justiţiei, de eliminare a şefilor de parchete şi de instituţii din Justiţie.

Care variantă este mai bună pentru România? Greu de spus. Fiecare cititor îşi face propria opinie şi va acţiona în consecinţă.