PNL faţă cu un premier cu „doctorat” în gafe
0
E puşcăriaş? Are cazier? Ce-a făcut Florin Cîţu acum 20 de ani în SUA? A stat la închisoare. Dar pentru ce? Şi ce înseamnă fapta şi pedeapsa lui pentru bătălia pentru şefia PNL şi pentru moravurile politice româneşti?
Mai tînărul Florin Cîţu a petrecut un timp în statul federal american Iowa. Unde, studiind pentru un doctorat pe care nu l-a luat, şi-a condus automobilul sub influenţa alcoolului. Nu mai puţin grav pentru un viitor om politic, s-a lăsat prins, amendat, condamnat de un judecător, băgat la închisoare şi deposedat pentru un răstimp apreciabil de permisul său de conducere.
E omul infractor? Are cazier? Trebuie pedepsit pe veci prin încuierea în ocnă şi aruncarea cheii? Să i se fi dat închisoare pe viaţă? Hai să fim serioşi. A comis o faptă gravă, a ”serious misdemeanour”, pe româneşte o ”contravenţie serioasă”. Nici mai mult, nici mai puţin. N-a săvârşit deci atunci, potrivit datelor existente, ”a felony”, o crimă, o infracţiune, un delict penal, deci fapte net mai grave şi mai sever sancţionate decât contravenţiile. Nu e, deci, un infractor. Şi cu atât mai puţin un recidivist. În ciuda severităţii condamnării sale de către un judecător din statul Iowa, Cîţu nu trebuie considerat un ”puşcăriaş”, cu ceea ce în România sau Germania s-ar numi ”cazier judiciar”. Ceea ce nu înseamnă că fapta sa, pentru care şi-a primit pedeapsa, ar fi neglijabilă. Or că e bine că a trecut-o sub tăcere. În fapt, e dezastruos că n-a mărturisit-o la timp. La timp? Dar când?
De îndată ce a început să urce treptele ierarhiei politice ar fi trebuit asumată clar şi fără echivoc. Ar fi trebuit admisă deschis de orice om cu planuri de ascensiune politică şi cu atât mai mult de un ins de aroganţa şi cu ambiţiile nemăsurate afişate fără jenă de Florin Cîţu. Care n-a avut probleme, o dată ajuns premier, să se întoarcă agresiv împotriva şefului său de partid, sub oblăduirea căruia escaladase rapid treptele acestei fulminante ascensiuni. Un astfel de politician n-ar fi trebuit să fie bănuit nici măcar de umbra unei osaturi ascunse-n garderobă, necum să se trezească, vai, că e prins cu ditai scheletul politic în dulap. Care nu e atât contravenţia serioasă şi amenda grasă ori restul pedepsei americane de 1000 de dolari, de două zile de puşcărie şi de suspendarea permisului, cât trecerea întregii tărăşenii sub tăcere, în ciuda voinţei aparente de a trece şi peste leşuri spre a accede la mult - poate prea mult - râvnita funcţie executivă supremă.
Remarcabilă, pentru un om politic liberal, acuzat nu o dată, credibil, că nu ezită să recurgă în interesul carierei sale la intrigi, care n-a părut să se jeneze vizibil de acuza de carierism şi arivism şi care concurează cu maximă vanitate şi râvnă pentru şefia PNL, este reacţia sa şi ipocrită, şi antiliberală la publicarea documentului care-i dezvăluia fapta. ”Este interesant că în patru tururi de scrutin cu PSD nu a apărut această informaţie, apare acum în competiţia internă din PNL”, a spus Cîţu, reluat de Hotnews.ro. Premierul nu se arăta prin urmare supărat pe faptul că a greşit şi, mai nou, nu doar atunci, ascunzându-şi trecutul. Şi era, simultan, mai iritat de colegii săi din PNL, decât de principalul său adversar politic, PSD. Iar acest ins concurează, după cum crede el, cu succes, pentru şefia partidului pe care nu are nici o jenă să-l beştealească şi să-l vitupereze public?
Nu sunt acestea, din păcate pentru liberali, singurele sale greşeli grave. Cîţu a comis în scurta sa carieră de premier mai multe erori şi nefăcute impardonabile decât mulţi şefi de guvern cu state de serviciu îndelungate. Neuitată e superbia cu care, excesiv de impulsiv, Cîţu a decis remanierea subită a cabinetului său, nu doar fără justificări serioase pentru un demers politic major, ci, net mai grav, fără consultări prealabile cu partenerii din alianţă, ceea ce era cât pe ce să arunce în aer guvernarea.
Iar, mai nou, într-o ţară totuşi mult mai săracă decât majoritatea celorlalte state ale Uniunii Europene, Cîţu şi-a dat cu brio doctoratul în făcut gafe, neştiind răspunsul la întrebarea simplă: ”cât costă oare o pâine în România”. Or, pâinea e, de departe, alimentul de bază al românilor. Dar el unul nu-l consumă: de unde să ştie cât costă? Iată ce a reieşit din replica trufaşă a preopinentului cocoţat în fruntea guvernului, articulată spre a-l apăra pe Cîţu şi de propria lui neştiinţă, şi de costul politic exorbitant, în materie de popularitate, implicat de ignoranţa lui de mare ”economist” cu studii în SUA. Replica nu l-a scutit de reacţii de bun-simţ: dar consilieri de ce nu-şi ia? Dar informaţii elementare oare de ce nu-şi procură? Şi cum guvernează oare fără ele? N-o fi mâncând Cîţu pâine. Dar dacă e un os de ros şi-l vrea cu dinadinsul, oare de ce nu are măcar isteţimea de a se preface? De unde inteligenţa şi înţelepciunea de a conduce o ţară?
Lista inadecvărilor, restanţelor, carenţelor, gafelor şi erorilor lui Cîţu e mult mai lungă, dar n-are rost să fie redată exhaustiv. O mică doză de amoralitate i se poate admite, eventual, unui liberal, dar nu şi unui şef de partid sau de guvern. A te lăsa în repetate rânduri prins şi devoalat ca ins păgubos e suficient ca un politician să înţeleagă că nu poate aspira la mari demnităţi, cât timp, dincolo de păcatele sale multiple şi de deficienţele sale evidente de caracter, se dovedeşte o pacoste pentru el însuşi, înainte de a fi un ghinion mai mare pentru partidul său şi pentru ţară.
E adevărat că România nu debordează de politicieni ireproşabili moral. Or, tocmai de aceea, ar fi fost important un premier şi un lider PNL de o factură mai puţin criticabilă, apt să lanseze un credibil semnal reformist, de tip occidental. Or, n-am avut iluzii în ce-l priveşte pe Cîţu. Deşi n-am o miză politică personală în această dispută şi nu sunt membru al PNL sau al altor partide, am scris demult că, ”dacă aş fi silit să aleg între Ludovic Orban şi Florin Cîţu n-aş sta pe gânduri mult. Ştiu că există inşi care se arată siguri de victoria lui Cîţu în disputa tot mai contondentă pentru şefia PNL. L-am criticat nu o dată, sever, pe Orban....Având în vedere criterii precum caracterul, mintea şi capacitatea de a conduce un partid, îl prefer totuşi, de departe, pe Orban”.
Mi-am văzut validată opinia mai rapid decât am crezut. Nu mi se pare că ar fi de adăugat acestui verdict altceva decât uimirea că Florin Cîţu n-a demisionat încă din toate funcţiile sale.
Petre M. Iancu - Deutsche Welle
Se încarcă comentariile...
