PNL pierde alegerile. Are, oare, cine să le câştige? (I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto: Andreea Alexandru (IPTC)
Foto: Andreea Alexandru (IPTC)

Mişcarea absolut siderantă pe care a făcut-o astăzi Florin Cîţu de a-şi depune mandatul de premier desemnat cu literalmente minute înainte de a fi (cel mai probabil) votat ca prim ministru al României a stârnit o furtună cu efecte dezastroase pentru PNL. Au şanse să piardă alegeri atât partidul, cât şi Orban.

Orice consultant politic, începător sau cu experienţă, ar spune că alegerile se câştigă pe fond emoţional. Este o singură emoţie care le surclasează pe toate: teama (spontană, situaţională sau provocată). În aceste zile trăim în mijlocul unei frici paroxistice legate de pandemia de coronavirus. Prin urmare, orice slăbiciune manifestată în actul politic poate fi amplificată exagerat pe fundalul acestei frici.

Cel mai probabil vom afla în orele următoare motivele reale pentru care Cîţu s-a retras printr-o mişcare aproape sinucigaşă pentru PNL. Dacă luăm de bună postarea pe reţeaua de socializare a acestuia, atunci este foarte plauzibil scenariu prin care premierul desemnat a fost „determinat” să se retragă prin presiuni venite fie de la preşedintele Iohannis, fie de la preşedintele PNL Ludovic Orban.

Să le luăm pe rând. Dacă luăm în calcul varianta presiunii de la Iohannis, tactica ar fi coerentă în contextul în care acesta nu are cum să piardă puncte electorale, deci îşi permite să ia măsuri radicale pentru a-şi atinge obiectivele. Iar obiectivul principal este capacitarea întregii puteri în Statul Român, prin nominalizarea şi controlarea unui guvern „al meu” condus de un premier „serviabil”. Pentru aceasta are nevoie de majoritate în Parlament, iar pe aceasta o poate obţine doar prin prezervarea momentum-ului cauzat de prăbuşirea PSD în epoca Dragnea-Dăncilă. De aceea, Iohannis are nevoie de un PNL majoritar în Parlament prin alegeri anticipate.

Dacă abordăm varianta presiunii venite de la Ludovic Orban, atunci motivele sunt mai degrabă afective, decât raţionale. Astfel intrăm în zona orgoliului personal, a maniei grandorii, a neîncrederii paranoide în oamenii din echipa ta. Orgoliul este uşor de imaginat fiindcă după ani de zile de încasat „mişto-uri” de la colegii politicieni („Sică Mandolină”, fotografii jenante în scrânciob, dansuri nearticulate pe internet), Ludovic Orban s-a trezit brusc pe greşeala adversarilor (fiindcă nu a câştigat alegeri) prim ministru şi preşedinte de partid. A fost nevoit de dragul unei strategii a „ciorii de pe gard” (victoria anticipatelor) să renunţe la „vrabia din mâna” guvernării post-PSD. Este inacceptabil pentru orgoliul atât de greu hrănit să accepte ca Florin Cîţu să îi „sufle” guvernarea.

Retragerea lui Cîţu îi va costa clar pe liberali. Însă, trebuie făcută o distincţie clară între greşeala din cauze de calcul raţional-strategic eronat şi greşeala din cauza unei reacţii afective. Emoţiile nu sunt niciodată supuse raţiunii, ci doar dorinţelor, nevoilor, fantasmelor sau traumelor celui în cauză.

PNL va plăti scump această mişcare greşită şi, dacă Orban va fi din nou „uns” premier în condiţiile unor anticipate imposibile, atunci costurile electorale vor fi imense.

Rămâne întrebarea cine va reuşi să absoarbă procentele pe care liberalii le pierd acum?

(Va urma...)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite