„Pocăinţa” lui Victor Ponta a luat sfârşit

Victor Ponta n-a fost primul candidat al PSD care a pierdut alegerile prezidenţiale în turul II contrar aşteptărilor, dar, spre deosebire de Adrian Năstase şi Mircea Geoană, până în momentul de faţă a reuşit să rămână în picioare după îngrângerea suferită.

După încheierea alegerilor prezidenţiale, Ponta a luptat pe două fronturi, conştient fiind că funcţiile de premier şi cea de preşedinte al PSD depind una de cealaltă, iar pierderea uneia ar duce implicit şi la pierderea celeilalte. Însă, pe lângă acest risc, premierul a fost nevoit să se mai confrunte cu o problemă: detensionarea opiniei publice în ceea ce priveşte propria persoană.

Pe 16 noiembrie n-a fost o simplă înfrângere pentru Victor Ponta. Imaginile mulţimii ieşite în stradă, după aflarea rezultatului, care călcau în picioare bannerele electorale ale candidatului PSD sunt emblematice pentru aversiunea resimţită faţă de Victor Ponta. De a doua zi, Ponta a ştiut că „mulţimea” trebuie amorţită, iar proiectarea unei relaţii bune cu Klaus Iohannis, invitaţiile la dialog trimise opoziţiei şi societăţii civile, scăderea drastică a numărului de apariţii în presă sau avalanşa de proiecte/promisiuni în domeniul economic care să proiecteze imaginea „premierului bun” au fost doar câteva din tacticile prin care s-a încercat acest lucru.

Au trecut aproape şase luni de când Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale, iar momentul pare sinonim cu acceptarea faptului că funcţiile de preşedinte PSD şi de premier au fost salvate, iar perioada de „pocăinţă” publică a luat sfârşit. Trecerea s-a făcut gradual, iar semnalele acestei schimbări de atitudine sunt nenumărate. Dacă imediat după alegerile prezidenţiale preşedintele PSD promitea toleranţă zero pentru parlamentarii care făceau obiectul unor cereri de anchetare sau arestare ale procurorilor, acum numărul cererilor DNA respinse de actuala majoritatea parlamentară creşte cu fiecare nou caz. Se pune o constantă presiune pe lupta anti-corupţie, atât la nivel discursiv (prin celebra teză „ţara e blocată din cauza anchetelor, nu mai face nimeni nimic de frică”), cât şi în Parlament prin diferite iniţiative care să îngreuneze procedurile procurorilor (vezi cea mai recentă propunere de modificare a Codului de Procedură Penală), dar neasumate public de premier, argumentul fiind „voinţa Parlamentului”.

Însă nu doar în ceea ce priveşte justiţia comportamentul public al lui Victor Ponta începe să se schimbe.

O sumară analiză a ultimelor interviuri sau declaraţii publice scoate în evidenţă reîntoarcerea la stilul zeflemitor, fie că e vorba de reacţii la adresa opoziţiei sau a jurnaliştilor/liderilor de opinie care nu-i sunt pe plac.

Ba chiar negarea evidentului s-a reîntors dacă ne amintim de înlănţuirea recentă de evenimente de la Dacia: patronatul spune că pleacă din România dacă nu se construieşte autostrada până în 2020, angajaţii protestează pentru a trage un semnal de alarmă în speranţa că se va construi autostrada, iar Victor Ponta îi „trage de urechi” pe sindicalişti spunând că dacă vor mai protesta mult la adresa patronatului vor rămâne fără locuri de muncă.

Aş mai puncta un singur semnal recent al schimbării, pentru că atinge un palier important al strategiei adoptate de Victor Ponta după pierderea alegerilor. S-a vorbit mult despre etichete ale PSD-ului ca principală cauză a înfrângerii, iar răspunsul lui Ponta a fost un efort comunicaţional intens care să susţină teza „schimbării PSD”. Modificări de statut, excluderi, toleranţă zero pentru cei certaţi cu legea, ştiri venite „pe surse” cu războaie interne şi baroni care i se opun preşedintelui ş.a.m.d. Toate acestea s-au întors de unde au plecat când, întrebat fiind de cazul primarului Nichita de la Iaşi, preşedintele PSD a spus: „Nu ştiam că pentru spionarea unei iubite eşti arestat preventiv”. Nu negarea evidentului mi se pare importantă aici, ci mesajul pe care Victor Ponta îl trimite, printre rânduri, oamenilor importanţi din PSD.

Întrebarea legitimă care se naşte e de ce această schimbare? Probabil pentru că în perspectiva lui 2016 Victor Ponta nu vede repetabilă situaţia excepţională de la alegerile prezidenţiale. Tipul diferit de alegeri şi, implicit, interesul mai scăzut al populaţiei vor micşora riscul apariţiei unui noi val de ură care să personalizeze lupta şi să o tranforme, din nou, într-un vot pro/contra Victor Ponta. Sau cel puţin aşa speră preşedintele PSD. Toate acestea vin la pachet cu coagularea a două paliere care, cel mai probabil, vor constitui şi temele principale de campanie ale PSD/Victor Ponta: buna guvernare şi PNL=PDL.