Poliţia Română - fără număr, fără număr (de înmatriculare). Sau când şanţul de la caşchetă ţine loc de circumvoluţiuni

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Poliţiştii care au invocat un articol abrogat ca temei legal pentru reţinerea permisului şi a plăcuţelor de înmatriculare ale şoferului venit din Suedia.
Poliţiştii care au invocat un articol abrogat ca temei legal pentru reţinerea permisului şi a plăcuţelor de înmatriculare ale şoferului venit din Suedia.

„Actele la control, vă rog!”. „De ce?”. De patru zile încoace, orice posesor de permis auto este îndreptăţit să pună această întrebare atunci când poliţistul de la Rutieră îi cere actele. Şi înainte să le predea, este îndreptăţit să primească şi un răspuns - măcar satisfăcător, dacă nu unul legal. Codul Rutier s-a diversificat prin contribuţia unor creiere la care şanţul de la caşchetă ţine loc de circumvoluţiuni.

Până acum, lucrurile erau simple. Poliţistul îţi putea cere actele la control pentru două motive: ori pentru un control de rutină, în cadrul căruia putea să-ţi pună, eventual, şi fiola, ori pentru că ai săvârşit o contravenţie sau o infracţiune, ca să ştie cui îi aplică sancţiunea.

Din această săptămână, lucrurile s-au mai diversificat. Poliţia îţi poate cere - şi chiar reţine – actele dacă ai proferat expresii ofensatoare la adresa partidului de guvernământ sau dacă circuli perfect legal, dar şefului Poliţiei Române i se pare că circuli cam imoral.

Nu e nicio glumă. De patru zile, un cetăţean român rezident în Suedia stă fără permis auto, fără maşină şi cu dosar penal, iar conducerea Poliţiei este incapabilă să ofere temeiul legal pentru care l-a pedepsit astfel. Luni, trei înstelaţi buimaci au ieşit în conferinţă de presă şi au justificat că numărul de înmatriculare MUIEPSD nu conţinea nicio cifră, aşa cum cere Convenţia ONU pentru circulaţia rutieră. Li s-a explicat, pe loc, că acea prevedere din Convenţie este abrogată de doi ani. Înstelaţii au rămas cu pantalonii în vine şi n-au mai ştiut ce să răspundă.

Marţi i-a venit rândul şefului Poliţiei Române, chestorul Ioan Buda, să rămână cu pantalonii în vine. Asediat de un val de întrebări concrete din partea unui jurnalist, chestorul a furnizat un magnific festival de incoerenţă, rezumabil prin următoarea frază: „România nu a avut rezerve faţă de modificarea Convenţiei ONU, dar le-a avut dintotdeauna”.

Miercuri, acelaşi chestor Buda recidivează: şoferul „suedez” a intrat legal în ţară, dar a circulat imoral. Şi ăsta e motiv să-i iei permisul şi maşina? Asta scrie unde? În Codul de Procedură Morală?

Ziua de 19 ianuarie 2002 a picat într-o sâmbătă, zi liberă. La Parchetul General s-a organizat intempestiv o conferinţă de presă în care tânărul procuror Alexandru Chiciu a anunţat victorios arestarea a doi cetăţeni, Mugur Ciuvică şi Ovidiu Iane, acuzaţi că au distribuit aşa-numitul raport Armaghedon II, în care erau descrise averile şi corupţia regimului Adrian Năstase.

Tânărul procuror era deosebit de surescitat şi încântat de sine, căci găsise la fix încadrarea juridică a faptelor: subminarea intereselor naţionale prin vehicularea de informaţii false. Alexandru Chiciu a binemeritat apoi din partea partidului (da, e acelaşi partid) şi a fost avansat la PNA. Ulterior însă, informaţiile din raport s-au dovedit a fi în bună măsură adevărate, confirmate inclusiv prin condamnări. Chiciu a fost eliminat din sistem şi acum lucrează ca avocat.

Domnii din Poliţie care au instrumentat cazul şoferului suedez vor fi fost la fel de surescitaţi când au dibuit găselniţa cu Convenţia ONU ca să-l lase pe om fără permis şi fără maşină. Cu toate acestea, ar trebui să ţină seama la lecţiile istoriei: domnilor chestori şi comisari şefi, aveţi grijă că s-ar putea să ajungeţi avocaţi. Iar asta e o meserie grea chiar şi pentru cei bine dotaţi intelectual, darămite...

Poliţia Română s-a chinuit aproape 30 de ani să scape de eticheta de Miliţie şi, în bună măsură, a şi reuşit. A fost însă nevoie de patru zile şi de câţiva inteligenţi la vârf ca de tot acest efort să se aleagă praful. Aşa că la următorul control în trafic, mi-aş preda actele, fără să întreb de ce, doar dacă formula de adresare a poliţistului ar suna în felul următor: „Ne cerem scuze pentru stupizenia unora dintre şefii noştri. Actele la control, vă rog”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite