Politica Externă a României în epoca tectonicii reaşezării globale: interes naţional, respectarea neabătută a angajamentelor, evitarea tangajelor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Perioadele de turbulenţă şi tumult ale reaşezărilor, schimbărilor globale, mai ales la nivelul regulilor şi raporturilor dintre marii actori, sunt cele mai sensibile şi periculoase pentru actorii naţionali.

Tendinţa naturală este fie un de panică şi derută, abordare inconsecventă şi incoerentă a acţiunilor, politicilor şi iniţiativelor, fie una cinică, mercantilă şi oportunistă, aceea de a valorifica momentul şi slăbiciunile pentru a maximiza avantajele. Niciuna dintre abordări nu este una avantajoasă pe termene mediu şi lung, din contra, trădează slăbiciuni de comportament şi vulnerabilităţi, transmite mesaje de inconsecvenţă şi impredictibilitate partenerilor şi aliaţilor, desenând conturul unui partener pe care nu te poţi baza.

Este motivul pentru care politica externă românească şi diplomaţia au nevoie astăzi de un azimut clar, de o poziţie fără contestare, îmbrăţişată la nivel naţional, exprimată cu coerenţă de toate instituţiile implicate în politica externă, de securitate şi apărare, comunicată public şi transparent cetăţenilor şi partenerilor noştri şi urmată cu rigoare de toate instituţiile statului în perioada următoare. Am desenat, deci, suma unor principii şi acţiuni coerente şi compatibile care pot fi miezul unei politici externe a României în momentele de turbulenţă.

Principii de acţiune a unei diplomaţii în epoca turbulenţelor şi reaşezărilor

Pentru început, fundamentul unei politici externe a României trebuie să fie dat de consecvenţă şi loialitate. Cele două principii asigură şi continuitatea, şi predictibilitatea, şi raportarea serioasă şi constantă la angajamentele luate şi la relaţiile dezvoltate în timp cu actorii internaţionali şi instituţiile de care aparţinem. Fără schimbări bruşte de azimut, fără orbecăiala între opinii şi păreri contradictorii, direcţii distincte şi orientări diverse şi fără nuanţarea impredictibilă a relaţiilor bilaterale.

Politica externă a României în epoca turbulenţei trebuie bazată pe principiile conservatorismului principial şi relaţional şi pe politica adaptării la evoluţia mediului internaţional, cu o cunoaştere a scenariilor alternative de evoluţie, abordarea pro-activă a evoluţiilor, dar fără schimbări bruşte, în niciun caz cu expresia unor explozii de voluntarism sau hiperactivism în politica externă, care transmit imaginea zbaterii agonizante a unei muşte fără cap. Echilibrul şi calmul în momente de turbulenţă şi de criză sunt critice pentru a putea traversa cu bine această perioadă, apărând interesele naţionale ale României – statalitatea, securitatea, prosperitatea cetăţenilor, imaginea şi prestigiul ţării. Nu în ultimul rând, capacitatea de adaptare rapidă şi reacţie la perspectivele de evoluţie ale mediului internaţional şi a instituţiilor din care facem parte, ale relaţiilor bilaterale cu actori terţi trebuie să fie bazate pe principiile de flexibilitate şi rezilienţă în politica externă, reflectate prin evitarea paradigmelor de stricteţe şi rigiditate normativă şi instituţională.

Cele trei elemente – principialitate, realism, înălţime morală – sunt şi cele care reclamă, pentru acţiunea integrată de politică externă, securitate şi apărare, echilibrul constant şi dinamic al abordărilor în politica externă a României.

Căutarea continuă a soluţiilor pragmatice şi imediate la problemele naţionale şi ale cetăţenilor trebuie să ţină cont de nevoia echilibrului între respectarea fără pată a principiilor şi valorilor democraţiei liberale - rezultate ale aspiraţiilor românilor care au traversat Revoluţia şi tranziţia - dar şi de fundamentele conceptuale ale părinţilor fondatori ai Europei - nuanţate de elemente prezente ale realismului pragmatic al momentului şi revenirea la geopolitica impusă de actorii revizionişti ai regulilor internaţionale (care ne-au împins la revizuirea cărţilor clasice de geopolitică), cu nevoia de a te menţine pe poziţii morale solide şi de partea sigură şi corectă a istoriei. Cele trei elemente – principialitate, realism, înălţime morală – sunt şi cele care reclamă, pentru acţiunea integrată de politică externă, securitate şi apărare, echilibrul constant şi dinamic al abordărilor în politica externă a României.

Epoca celor trei mari echilibre strategice

În condiţiile contemporane, echilibrul constant şi dinamic trebuie să marcheze opţiuni coerente, dar care pot deveni contradictorii, în materie de politică externă a României. Tendinţa de a contrapune malurile Atlanticului pe motivul schimbărilor de raportare la principii şi valori, de tensionare şi rupere a relaţiilor intereuropene pe motivul raportării diferite la valorile şi principiile fondatoare ale UE de către lideri politici aleşi de diferitele naţiuni, toate îndrumă spre nevoia de a respecta trei echilibre strategice fundamentale:

  • Respectarea principiilor şi valorilor democraţiei liberale - ale drepturilor omului, economiei de piaţă, statului de drept, bunei guvernări - şi realismul pragmatic dat de nevoia de relaţionare şi interesele naţionale în raport cu state şi actori terţi. Referenţialul este interesul naţional şi raportarea la România a terţului şi nu interesul mercantil, ci organizarea internă şi raportarea la democraţie le putem afirma, le promovăm, dar fără a bloca bunele relaţii bilaterale.  
  • Echilibrul între trans-atlanticism pro-american şi europenism – europo-centrism. România îşi bazează securitatea şi relaţiile externe pe triada Parteneriatul strategic cu SUA, apartenenţa şi rolul solidarităţii şi apărării comune cu aliaţii (ţări membre NATO), apartenenţa şi solidaritatea cu partenerii europeni din Uniunea Europeană. Fundamentul de referinţă sunt principiile şi valorile fondatoare ale acestor relaţii, ceea ce nu presupune preeminenţa unei componente în detrimentul celeilalte. În condiţiile schimbărilor profunde la nivelul eşafodajului de putere american, al reaşezării europene şi al conducerii marilor state din Uniunea Europeană, este important ca mesajul de loialitate şi consecvenţă să fie menţinut prin profesarea acestui echilibru la toate nivelurile şi evitarea alegerilor exclusive pe linie transatlantică sau pe linii de falie în UE.  
  • Echilibrul între conservatorism instituţional şi relaţional şi adaptare fără tangaje, fără schimbări bruşte. Nici imobilismul şi lipsa de reacţie, nici activismul şi voluntarismul nu sunt abordări corecte şi coerente. De aceea, echilibrul constant şi dinamic trebuie să vizeze reglajul fin între consecvenţa abordărilor la toate nivelurile şi adaptarea pro-activă, predictibilă pentru parteneri, la evoluţia internaţională în epoca reaşezărilor.

Politica cercurilor concentrice

Un alt punct major de relaţionare este cel al nivelurilor de prioritate a intereselor şi raţiunii în politica externă. Principiile respectării de către România a poziţiilor UE şi NATO sunt depăşite ca paradigmă de abordare odată ce România însăşi este parte a acestor instituţii şi contribuie la deciziile luate la acest nivel prin promovarea propriilor interese. De aceea, fundamentul este respectarea deciziilor adoptate la nivelul UE şi NATO sau în relaţiile parteneriale bilaterale, dar, în acelaşi timp, creşterea relevanţei României în organismele din care face parte, crearea sistemului de relaţii şi parteneriate care să-i permită promovarea eficientă a propriilor interese şi funcţionarea solidarităţii globale.

Prioritizarea intereselor şi a relaţiilor permite utilizarea eficientă a resurselor naţionale ale sistemului instituţional de politică externă, securitate şi apărare al României.

Politica cercurilor concentrice presupune crearea resurselor de competenţă şi consultare la nivelul academic şi de expertiză care să susţină instituţiile statului responsabile de politica externă, de securitate şi apărare în formularea politicilor şi promovarea lor în ordinea de precădere a nivelului naţional, regional, în relaţiile cu SUA, în cadrul NATO, în UE, în relaţiile de parteneriat strategic bilaterale, în relaţiile economice şi politice bilaterale cu actori terţi. Prioritizarea intereselor şi a relaţiilor permite utilizarea eficientă a resurselor naţionale ale sistemului instituţional de politică externă, securitate şi apărare al României.

Renaşterea bilateralismului şi a relaţiilor cu geometrie variabilă

Evoluţiile din perioadele de schimbări tectonice şi reaşezări marcate de turbulenţe, cunoaşterea constantă, în timp real, a poziţiilor partenerilor şi aliaţilor, ale tuturor actorilor relevanţi, este de primă importanţă pentru identificarea formulelor de colaborări cu geometrie variabilă necesare promovării intereselor naţionale. Este motivul pentru care perioada actuală trebuie să fie marcată de prioritatea absolută în renaşterea bilateralismului în politica Externă a României. Mutarea greutăţii relaţiilor cu partenerii din UE şi aliaţii din NATO la nivelul organizaţiilor din care facem parte împreună sau în marja acestor reuniuni diminuează eficienţa şi capacitatea de acţiune, dar şi cunoaşterea reciprocă a poziţiilor.

Cu aceeaşi ocazie, trebuie reactivate şi introduse în acţiunea constantă formulele de parteneriate strategice trilaterale sau formatele de geometrie variabilă, precum trilateralele de vecinătate şi parteneriatele strategice complexe. De asemenea, trebuie lansate consultări şi trebuie înţelese evoluţiile pentru gruparea euro-atlantică a statelor anglo-saxone, nordice şi estice care împărtăşesc preocupările privind ameninţarea militară convenţională sau hibridă a Rusiei asupra Estului Europei, conectarea pragmatică la nivelul lumii latine sudice europene, explorând perspectiva şi cooperarea pe parteneriatele dimensiunii sudice europene.


FOTO Mediafax/Bogdan Baraghin

bruxelles ue eu romania uniunea europeana mediafax foto bogdan baraghin

Resurse, coerenţă şi imaginea internă pentru susţinerea acţiunii externe eficiente a României

Principiile şi acţiunea unei politici externe, de securitate şi apărare a României eficiente şi de succes implică obiective precum statalitatea şi securitatea first. Pe de altă parte, în acest domeniu, România trebuie să dovedească constant respectarea angajamentelor internaţionale, coerenţă, stabilizare instituţională, construcţia instrumentarului de capabilităţi, pentru a avea argumentele interne pentru poziţionarea avantajoasă în relaţiile cu SUA, NATO şi în cadrul UE. Cum spunea Titulescu, daţi-mi o politică internă bună pentru a oferi o politică externă de succes.

România are ocazia unică de a contribui la evoluţiile şi reaşezările actuale din cadrul UE.

În acest sens, resursele financiare, echilibrul şi funcţionalitatea economiei trebuie să dea încredere partenerilor externi şi investitorilor străini în perpectivele sustenabile ale României. Relansarea creşterii şi instalarea controlului naţional în limite legale pe domeniile strategice ale economiei, reprezentând circa 50% din economie, trebuie să asigure creştere, dezvoltare, locuri de muncă bine plătite pentru români, în condiţiile menţinerii echilibrelor macroeconomice, menţinerii deficitelor şi datoriei externe în limite sustenabile şi asigurării rezilienţei şi pe dimensiune economică.

Studiile prospective, scenarii şi planificarea planurilor de rezervă: politica de putere, revenirea problemelor păcii şi războiului în Europa

Nu în ultimul rând, România are ocazia unică de a contribui la evoluţiile şi reaşezările actuale din cadrul UE: relansarea şi re-energizarea proiectului european pe baza respectării principiilor şi valorilor, ordinii internaţionale liberale, a liberal-democraţiei. De asemenea, rolul în cadrul NATO, OSCE şi ONU trebuie să fie unul de maximizare a poziţiei în decizia colectivă şi a capacităţilor de utilizare a instrumentarului şi avantajelor oferite de aceste instituţii şi un rol activ în transformarea şi adaptarea acestora la evoluţiile lumii contemporane.

În acelaşi timp, rezilienţa şi capacitatea de anticipare trebuie să implice pregătirea planului B pentru o lume viitoare reaşezată pe baza politicilor de forţă, a unei ordini bazate pe politica marilor puteri şi a pragmatismului tranzacţionist. De asemenea, trebuie lucrat pragmatic, pa baza studiilor prospective şi a scenariilor de evoluţie, la planificarea şi a unui eventual Plan C al dispariţiei Europei aşa cum o ştim şi a unei lumi în care problemele păcii şi războiului revin în actualitatea europeană.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite