Politica este pentru toată lumea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Politica înseamnă în primul rând politeţe, iar membrii Parlamentului nostru au de toate numai politeţe nu. E de ajuns să ne uităm la un Şerban Nicolae, un Eugen Nicolicea sau la fiica aia celebră a unui baron local, parcă Cosma.

Politica în mintea unora poate însemna ceva foarte urât mirositor, sau poate aduce cu cea mai veche meserie din lume, dar puţină lume ştie că politica începe cu primul hominid, trece prin Platon, Aristotel, Cicero, Machiavelli, Marx şi Weber şi nu se termină cu nimeni, este într-o continuă transformare. Acum, mai recent, au apărut ştiinţele politice ca o disciplină separată a ştiinţelor sociale care se ocupă cu rezolvarea problemelor comunităţii. Avem însă o şcoală de ştiinţe politice autohtonă capabilă să producă an de an elite pe care să le trimitem în Parlament? Este pregătită societatea românească pentru profesionalizarea politicii?

Politica modernă este în primul rând despre putere. Politica a început să fie studiată în Italia, la Padova, în 1869. Imediat a urmat Franţa cu Şcoala Liberă de Ştiinţe Politice din 1871. Fondatorul ştiinţelor politice poate fi Max Weber sau chiar Robert Dahl, ultimul dând şi o descriere a puterii care a rezistat în timp: „Puterea este o relaţie asimetrică care se stabileşte între doi indivizi sau două grupuri”. Este o relaţie de influenţă de asemenea.

Politica trebuie să meargă mână în mână cu sociologia sau ştiinţa societăţii. Societatea este la rândul ei bazată pe cultură, iar prima definiţie a culturii care ne vine în minte este definiţia lui Edward Taylor: „Cultura cuprinde toate credinţele, normele, ideile produse de oameni şi transmise de la o generaţie la alta prin orice mijloace, mai puţin cele genetice, dintr-un anumit spaţiu”. Cultura este fără îndoială un produs al acţiunii umane. Iar transmiterea culturală este în mare parte una orală. Trebuie totuşi făcută diferenţa între cultură şi civilizaţie. Civilizaţia este o cultură de export.

Există trei componente ale culturii: una ideatică, una normativă şi una obiectuală. Componentă ideatică include valorile şi este influenţată de actorii sociali principali. De aceea este foarte important pe cine urmăreşti pe Facebook şi să ştii că ei te influenţează. Pe cale de consecinţă, a obiecta când o persoană influentă social derapează este absolut necesar în secolul tehnologiei. A doua componentă a culturii este normativă şi include prescripţii comportamentale. Sunt două tipuri de norme, ideale sau reale, iar normele sunt clasificabile şi în norme propriu-zise, norme organizatorice şi norme sociale. Ce este interesant la norme este teoria decalajelor culturale care spune că între cele trei tipuri de norme se creează decalaje deoarece oamenii asimilează normele în perioade diferite. De aceea pare un haos tot ce se întâmplă acum în România, diferite generaţii cu diferite norme se întâlnesc într-un spaţiu public şi fiecare vrea să îşi impună comportamentul. Alt lucru interesant la norme este că atunci când nu se respectă normele, se aplică sancţiuni. Sau cel puţin ar trebui. A treia componentă este cea obiectuală. În România avem mai degrabă o lipsă de cultură a obiectelor tehnologice moderne, fiecare folosind telefonul şi computerul, printre altele, fără să aibă în prealabil un curs de folosire.

Faptul că unii din Baia Mare sau Craiova îşi aleg primari care sunt condamnaţi sau chiar erau în puşcărie la ora alegerilor arată că sancţiunile nu mai există. Sau poate normele nu mai există. Ori vedem zilele astea că şi sancţiunile sunt contestate, vezi legile Justiţiei, lumea se pare că vrea corupţie, nu îşi poate imagina o societate fără corupţie. Este timpul să creăm nişte norme mai bune, iar normele mai bune se pot crea doar în timp şi cu specialişti din ştiinţe politice în Parlament, care să înţeleagă normele vechi, normele noi şi să creeze o sinteză a lor din tezele şi antitezele trecutului, ţinând cont şi de tehnologia modernă şi ce tip de societate şi norme putem crea cu ajutorul ei. 

Politica este pentru toţi, dar hai să nu băgăm toţi mârlănii în Parlament. La urma urmei, e viitorul la mijloc.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite