Politica românească la sfârşit de august

Invitat duminica trecută la emisiunea „În faţa ta” de la postul de televiziune Digi24, ministrul Fondurilor Europene, dl. Cristian Ghinea, a făcut o afirmaţie ce a condus la reaprinderea discuţiei legate de o eventuală participare a d-lui Dacian Cioloş, gardat de o seamă dintre cei mai fideli dintre colaboratorii lui, în postura de candidat la alegerile parlamentare programate a avea loc în primele zile ale iernii viitoare.

Dovedind că nu şi-a uitat spiritul dilematic (nu am aflat însă dacă ilustrul tânăr demnitar s-a dezmeticit şi în privinţa diferenţei dintre dramaturgul D.R. Popescu şi ideologul comunist Dumitru Popescu-Dumnezeu), dl. Ghinea a spus chiar mai enigmatic decât La Dive Bouteille: „Voi candida într-o formulă pe care o decide - sau nu o decide (!!!!) - Dacian Cioloş”. Măcar echivalentul Sfinxului din Gargantua şi Pantagruel a lansat un îndemn: Trinch! Adică, bea!

Pentru moment, nu ştim încă sigur dacă dl. Cioloş şi locotenenţii săi, respectiv dl. Ghinea, dl. Vlad Voiculescu, dl. Dragoş Pâslaru, eventual doamna Raluca Prună, ar fi dispuşi să bea din paharul de vin sau de cucută, după caz, de candidat la un fotoliu de parlamentar. Cu toate acestea, afirmaţia din sus-citata emisiune parcă-parcă a lăsat să se înţeleagă că o astfel de ipoteză ar fi fost cândva, măcar în treacăt, luată în calcul.

Atâta doar că, dacă sus numiţii miniştri, pe lista cărora s-ar putea adăuga şi vicepremierul Costin Borc, pot, pe mai departe, să ia ce decizie vor, situaţia prim-ministrului Dacian Cioloş este puţin mai complicată. Fie şi numai pentru simplul motiv că, de mai multe ori, domnia-sa a exclus orice fel de candidatură, respingând destul de ferm oferta făcută în repetate rânduri de feluriţi diriguitori ai PNL, de un refuz asemănător părând să aibă parte şi asidua curte ce îi este făcută în aceste zile de recent înfiinţatul USR.

Ştim bine că răzgândeala este specialitate naţională, însă ştim la fel de clar că ea nu ar da tocmai bine în cazul premierului, seriozitatea, rectitudinea morală fiind calităţi pe care nici cei mai înfocaţi inamici nu au prea avut până acum argumente spre a i le pune la pune la îndoială.

Orice s-ar putea spune despre actualul premier al României- că nu e performant, că nu a scos pe gură nici măcar o singură zicere memorabilă, asta de parcă dl. Cioloş ar fi obligat să îl concureze pe Petre Ţuţea, că nici faptele notabile nu ar fi prea numeroase, că se află în fruntea unui guvern cu personalităţi de valori amestecate, cu oameni de valoare, aşa cum cred că sunt dl. Vlad Voiculescu sau dl. Mircea Dumitru, dar şi cu falşi tehnocraţi astfel rebotezaţi după ce anterior au fost doar funcţionari de rang secund prin cine ştie ce organisme europene - numai că a fost prins vreodată cu minciuna, nu.

Un sondaj de opinie comandat de PNL şi făcut public în cursul acestei săptămâni îl arată pe dl. Dacian Cioloş ca beneficiind de o încredere de 45% din partea bucureştenilor şi de 30% la nivel naţional. Nu e mult, dar nici catastrofal nu e, procentele în cauză justificând, în bună parte, continuarea licitaţiei la care este supus domnia-sa atât de PNL, cât şi de USR. Mult, infinit mai prost stau însă ceilalţi demnitari pe care nu fac nici cel mai mic secret că şi i-ar dori pe listele de candidaţi cele două binomuri - Alina Gorghiu-Vasile Blaga, respectiv Nicuşor Dan-Clotilde Armand. În aceste condiţii, greu de priceput ce mare câştig electoral ar putea aduce celor două partide inşi precum Cristian Ghinea, creditat cu 3%, Dragoş Pâslaru beneficiind de doar 2 procente sau Costin Borc care abia- abia atinge 1%.

Statul cu căciula în mână pe care îl practică USR poate fi foarte uşor justificat. Partidul e nou, neconsolidat, nu are organizaţii în teritoriu, îi sunt necesare puternice locomotive de tracţiune de care pentru moment aproape e explicabil să nu dispună. Lucrurile sunt mai complicate atunci când vine vorba despre milogeala PNL. Partidul e vechi, e numeros, iar un metabolism normal i-ar fi impus generarea unor figuri politice noi apte să îi înlocuiască pe uzaţi, pe compromişi ori pe cei care nu ştiu să scrie corect eseuri, aşa cum visează d-na Adriana Săftoiu. Realitatea din teren, rugăminţile fierbinţi adresate unor miniştri tehnocraţi ne arată că situaţia e cu totul alta. Şi nu e nicidecum una bună. Deruta liberală e tot mai pronunţată şi fiindcă tocmai vorbeam mai sus despre răzgândeală, înţeleasă ca specialitate naţională, nu putem să nu observăm că ea îşi spune amprenta în cel mai grotesc, penibil mod în datul înapoi la care se pare că deja a recurs PNL văzând rezultatele sus-menţionatului sondaj.

Sondajele sociologice comandate şi asumate de PNL arată că PSD se situează în frunte, chiar dacă are un preşedinte slab şi timorat aşa cum este dl. Liviu Dragnea, iar politologi serioşi, cum ştim cu toţii că e dl. Alexandru Radu, susţin că liberalilor va fi imposibil ca în lunile rămase până la alegeri să recupereze diferenţa.

Am mai citat adeseori în comentariile mele o înţeleaptă zicere americană potrivit căreia „nimic nu e gata până nu e gata”. Pe 4 sau 11 decembrie seara vom afla numai o parte din ceea ce ar putea însemna acest „gata”. De abia zilele următoare şi poziţionările unor partide precum PMP, USR sau chiar UDMR vor preciza tabloul şi vor oferi deopotrivă răspunsul la enigma referitoare la viitorul de înalt demnitar al d-lui Dacian Cioloş.