Politică

articolul anterior articolul urmator

Politicianul trebuie să simtă frica de populaţie şi astfel să fie motivat să îl reprezinte pe cetăţean

2
28 May 2015 10:38:53
Graţian Mihăilescu
Andrei Tiut de la Civitas Politics
Andrei Tiut de la Civitas Politics

Pe Andrei l-am cusnoscut on-line datorită proiectului România Publică, iar apoi am avut plăcerea să ne vedem în Bucureşti. Andrei se ocupă de platforma Civitas Politics, un loc de analiză a politicii româneşti şi externe.

Pasionat de politică, s-a implicat de ceva vreme în reformarea sistemului politic alături de alte organizaţii în proiectul Politica fara Bariere. Am scris şi eu pe blogul de pe Adevarul de câtveva ori despre nevoia de reforma a sistemului politic şi a clasei politice. Curios sa văd ce se  mai întâmplă cu reforma sistemului politic, i-am adresat nişte întrebări:

Salut Andrei, ai scris un text satiric pe Civitas de curând. Ce ai vrut să transmiţi prin acel mesaj?


Eu credeam că poza este sugestivă (foto dreapta).

andrei

Serios acum, dialogul Politică fără Bariere cu politicienii merge din ce în ce mai prost. Şi mă refer la toate nivelele: Parlament, Preşedinţie, Partide.


Dezvoltă puţin despre munca celor de la Politica fără Bariere. Cine sunt, ce fac şi ce au realizat în dialogul cu clasa politică?

Ce suntem – un grup de organizaţii. Ce fac – presiuni de tot felul pentru a asigura posibilitatea ca partide noi să concureze cinstit pentru obţinerea puterii politice la toate nivelele. Avem şi nişte propuneri legislative. Am obţinut înfiinţarea de partide cu trei membri şi desfiinţarea depozitului electoral (bani pe care îi depuneai ca să poţi candida). Comisia Comună, în schimb, a impus bariere înalte pentru a te înscrie în alegeri (peste recomandările Comisiei de la Veneţia) şi sancţiunea radierii dacă nu candidezi în câte locuri au socotit ei. Avem (cred că ai învăţat refrenul) un comunicat care detaliază ce a ieşit bine şi ce a ieşit rău.

Eu o văd că pe o formă fără fond, această “schimbare”. Ţie cum ţi se pare?

Off. Depinde. Eu văd aventura creării unui nou partid cam ca aventura de a deschide o mică firmă: e greu, ţi se impun cerinţe aberante, dar este posibil. În rest, totul va depinde în curând de beneficiari. Dacă vor apărea partide interesante se vor găsi metode ca ele să crească şi să ajungă în faţa electoratului.

Am citit ultimul post a lui Mircea Kivu, nu era aşa optimist… Care sunt următorii paşi ai voştri?

Vom face o şedinţă, desigur. Serios vorbind, Politică fără Bariere nu are divizii de luptă, vorba lui Stalin, şi, deci, încercăm să atacăm prin flanc şi prin surpriză. Nobody expects the Spanish Inquisition.

Ne-am cunoscut prin intermediul României Publice. Era nevoie de o astfel de iniţiativă în România însă nu a reuşit să se concretizeze. Sunt românii pregătiţi pentru dezbateri publice privind diferite probleme de pe agenda politică?

România Publică nu e moartă ci numai subfinanţată :). Cetăţenii sunt mai mult decât pregătiţi. Dezbaterile în ţară făcute pentru Politcă fără Bariere mi-au arătat destul de mulţi români nevorbiţi, genul pe care îi vezi că ard să vorbească nu numai temele tale ci şi temele lor.
Pentru cititorii tăi, România Publică este o combinaţie de town hall meeting, reguli de dezbatere şi un aparat metodologic care să asigure o minimă reprezentativitate a participanţilor. Proiectul civic tipic în România este făcut de către o minoritate luminată pentru nişte oameni care se numesc beneficiari. În acest context, RP este un animal mai ciudat, din care beneficiază şi cetăţeanul care participă, şi politicianul care are o metodă structurată de a relaţiona cu publicul, şi ziaristul care poate fi prezent. Sper să decoleze din nou…

Crezi că se pot influenţa decizii politice pe viitor în interesul cetăţenilor? Un exemplu a fost Roşia Montană, iar  Claudiu Crăciun insistă pe această idee de protest şi acţiuni în stradă. Tu cum vezi lucrurile?

Orice metodă ai alege, trebuie să activezi la politician frica de populaţie. Frica de cetăţean este motivatorul negativ al politicianului, tot aşa cum frica de pierderi este motivatorul negativ al întreprinzătorului. USRM a activat această frică şi Claudiu ştie el de ce vrea să iasă iară în stradă; alegerile prezidenţiale au activat şi ele această frică şi Politică fără Bariere a beneficiat până la un punct de efectele sale pozitive în societate. Ambele surse sunt, însă, în regres. Trebuie, cumva, găsită o nouă sursă care să creeze frică la nivelul clasei politice.
Şi, când spun frică nu mă gândesc la panică şi ură. Este un calcul al pericolului pe care politicienii îl fac destul de bine de când nu mai există un Traian Băsescu care să îi legitimeze şi pe unii şi pe ceilalţi. Dacă ai cu ce să ii sperii politicienii stau la masă cu tine şi lucraţi împreună. Dacă frica scade (cum probabil scade acuma frica Comisiei Comune pentru Legile Electorale) se întorc iarăşi în lumea lor.
Pe termen mai lung noi partide, chiar şi dacă nu au succes electoral, pot activa această frică. Pe termen scurt este, din păcate, mai greu.

Am avut o şuetă nu demult cu domnul Nicosevici de la Advocacy. El îmi spunea că orice ai face politicienii nu pot avea expertiză şi nu sunt interesaţi să “realizeze” lucruri, iar presiunea trebuie să vină din partea societăţii civile, a academicului, a sindicatelor şi oamenilor de afaceri. Eşti de acord cu asta şi dacă da, atunci de ce faceţi voi demersul ăsta, „Politică fără bariere”?

Mda. Da. Dar ne întoarcem la problema cu teama. Presiune plus teamă = succes.

Multe voci din spaţiul public s-au plâns că nu există proteste pentru chestiuni legate de clasa politica şi lupta împotriva corupţiei, oamenii preferând să protesteze pentru mediu. (vezi Roşia Montană şi protestele pentru defrişări). Cum poţi mobiliza/Ce ar trebui făcut ca pentru democratizarea politicii să poţi realiza acel bulgăre care a declanşat protestul Roşia Montană?

Este exact logica care omoară în faşă protestele pe teme de corupţie. Dar, special pentru tine, o să spun acuma reţeta secretă de acţiune.
1 – ieşi în stradă
2 – stai în stradă
3 – cauţi să nu antagonizezi alte grupuri care stau în stradă.

Când s-a ieşit în ianuarie 2012 şi apoi când s-a ieşit pentru Roşia Montană nimeni nu avea garanţia că protestele vor declanşa un bulgăre. Primii oameni şi primele zile (lăsând la o parte instigatorii) se hrănesc din dimensiunea morală a protestului. Iar „vocile publice” nu înţeleg această morală; ele ar ieşi, dar au nevoie întâi să se asigure că mai vin şi alţii şi, apoi, să fie absolut siguri că nu se va scanda împotriva proiectului politic favorit (după caz, Băsescu, Macovei, Iohannis).

Nimeni nu va ieşi alături de acele voci publice dacă nu vor ieşi întâi ele şi dacă nu vor sta regulat în piaţa publică chiar şi când sunt acolo doar câteva zeci de oameni.

Îmi amintesc într-o discuţie cu tine îmi spuneai că lucrurile o să fie mai “normale” şi că clasa politică (local, regional, naţional) va deveni mai responsabilă şi performantă începând cu 2020. De ce crezi asta? Pe ce te bazezi când ai spus asta?

Cel mai devreme în 2020. Era un fel de a spune să nu aştepţi miracole în 2016.

Am susţinut constant coborârea baremurilor pentru înfiinţarea unor noi partide şi pentru permiterea independenţilor prin articolele publicate până acum. Nu crezi că se va ajunge la fărâmiţarea clasei politice dacă vom avea foarte multe partide şi candidaţi?

Tendinţa societăţii este inversă, de grupare a actorilor politici. Plus că pragul electoral este menţinut la 5%, ceea ce ne fereşte de fărâmiţare. Ce vom vedea în schimb sunt mulţi candidaţi fantomă puşi de partide pentru că le obligă legea (ca să evite radierea). Asta e capcana întinsă de Comisia Comună.

Poate aduce democraţia excesivă probleme de guvernare? Şi aici mă gândesc la alegerile europarlamentare unde 150 de locuri au fost ocupate de extremişti de dreapta sau de stânga care pot împiedica procesul legislative European.

În cantităţi rezonabile radicalii sunt un vaccin util în corpul politic. Prezenţa lor le aminteşte politicienilor că nu ţin electoratul captiv. Plus că, de obicei, ajungem să vedem golul de idei din spatele marilor fraze ale partidelor extremiste şi populiste. Aşa a trecut gloria, PRM, PPDD sau UKIP. Syriza, Podemos şi Ciudadanos sunt acum la rând şi vor arăta ce au de oferit sau vor muri.

Singura democraţie proastă este democraţia grăbită. În special referendumurile ca răspunsuri rapide şi simple la probleme complexe nu funcţionează bine decât în democraţia eleveţiană.

Ce crezi că o să se întâmple la alegerile din 2016?

Întrebări simple n-ai? Cred că partidele mici nu vor fi pregătite pentru scena naţională în 2016. Dincolo de „dezamăgirea faţă de clasa politică” şi alte lucruri, altfel reale, climatul social se îmbunătăţeşte uşor-uşor. Nu mai suntem pe ultimul loc în Europa la acest indicator (ca în 2010) suntem doar pe locul trei sau patru din coadă. Aşa că, dacă nu se întâmplă mari prostii, PNL şi PSD vor fi într-o stare de echilibru (nu ştiu care din ele va câştiga).

Pe plan local am putea vedea lucruri interesante în marile oraşe unde locuieşte tineretul ameninţat de şomaj şi unde restricţiile legale aplicate partidelor dor mai puţin pentru ai mai mulţi oameni la care să apelezi să te susţină.

Cum poţi reduce diferenţa imensă între clasa politica şi nevoile cetăţeniilor? E o problemă globală. Ce se poate face în acest sens? Cum vezi tu relaţia cetăţean-politic în viitor?

Pe plan mental ţările dezvoltate (şi noi prin contagiune şi întârziere) trăim încă în secolul trecut în care munca şi câştigul erau cuplate. Odată cu dezvoltarea tehnologică lucrurile acestea se complică. Politicienii au o înţelegere limitată a binelui şi răului adus de tehnologie şi nici cât înţeleg nu au curaj să comunice. De aceea, din punct de vedere politic, viitorul este ceva ce ni se întâmplă şi nu ceva ce construim. Vorbim despre austeritate vs. un fel de neo-keysenianism dar sunt gata săpun pariuu că ieşirea din criză ne va veni oe altă cale. Oricum, n-am o soluţie la această problemă.

Dacă vrei să spui ceva, aşa că de încheiere ?…

Urmăriţi-ne pe politicafarabariere.wordpress.com sau pe Facebook. Pentru chestii de politichie este civitaspolitics.org . Acesta din urmă are chiar şi o secţiune de donaţii ;).

Mulţumesc şi multă baftă în continuare!

Să fie

Andrei Tiut este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti. Este expert în ştiinţă politică şi cercetare de piaţă online, co-editor al platformei CivitasPolitics.org
 
Interviu apărut pe www.gratieluimihailescu.ro

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

barbu brailoiu
28.05.2015, 14:16:18

uite ce scrie, tot în Adevărul de azi, Viorica Marin: "Vicepreşedintele american a acuzat Rusia că încearcă să-şi submineze vecinii europeni, finanţând partide anti-sistem potenţial destabilizatoare, „alimentând o maşină de propagandă a statului rus deosebit de agresivă“ şi utilizând corupţia ca un instrument de politică externă, notează AFP". Citeste mai mult: adev.ro/np248q

Paun Al
28.05.2015, 22:27:36

"Politicianul trebuie să simtă frica de populaţie şi astfel să fie motivat să îl reprezinte pe cetăţean" Asta este esenta democratiei functionale , in stadiul acesta de constiinta a omenirii . Principiul sabiei lui Damocles . Sper sa-l inteleaga , sa-l constientizeze si sa-l aplice ...alegatorii romani . Nu-i suficient sa le dam puterea prin vot . Trebuie sa-i controlam si sa le fie frica de noi . Ati vazut ca oameni de la FIFA care castigau zeci de milioane de Euro pe an salarii , venituri ... daca nu au simtit frica , controlul ...au putut fi corupti . Ce sa mai zicem de ai nostri ?

Modifică Setările