Politicienii infractori - cum să-i iertăm, cum să-i vindecăm?

”Şi intrând, Iisus trecea prin Ierihon. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.

Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.” (Sfânta Evanghelie după Luca, Cap. XIX, 1-9)

Mândru, sfidător, prea puţin smerit, nu ştiu cât de căit şi îndreptat, cetăţeanul Năstase Adrian, fost prim-ministru al României şi fost puşcăriaş, se bucură de libertate. Spălat în faţa legii, căci Justiţia a considerat că merită să fie eliberat condiţionat, el se alătură numeroşilor ”băieţi deştepţi” care au fentat sistemul, acceptând riscul de a executa o pedeapsă cu închisoarea relativ mică, în schimbul averilor făcute prin corupţie şi abuz, dosite în unghere tainice pentru a fi folosite după trecerea furtunii.

Da, cetăţeanul Năstase Adrian zice altceva, el se consideră o victimă a regimului Băsescu. Este dreptul lui să spună asta. Probabil că tot aşa va ţipa şi cetăţeanul Băsescu Traian, că este victima regimului, după ce va pierde imunitatea de şef al statului, dacă cumva Justiţia unei republici conduse de un preşedinte PSD va descoperi bucuroasă niscavai dosare peste care anii au aşezat tone de praf prin arhivele vreunui procuror ori serviciu secret. Va fi dreptul lui să ţipe asta.

Să ne gândim cu sinceritate. Avem noi, creştinii români, puterea să-i iertăm pe dregătorii infractori?

Poate un creştin român, care a suferit din cauza corupţiei din administraţia statului, a jefuirii avuţiei naţionale, a fraudării fondurilor europene, a nepotismului şi desfrânării din casta politicienilor să-l ierte pe Adrian Năstase şi pe toţi marii dregători şi bogătaşi care sunt sau au fost în puşcărie - Fenechiu, Becali, Voiculescu, Copos, Mureşan, Babiuc, Vântu etc.?

Răspunsul este uşor de rostit, dar dificil de asumat. Da! Dregătorii infractori pot fi iertaţi, însă iertarea creştină oferită unui bolnav de putere sau de avere nemuncită nu reprezintă şi vindecarea acestuia. Este o gravă eroare să separi iertarea de vindecare, mila de dreptate, căinţa de îndreptare! A-l ierta fără a-l ajuta să se vindece, să redevină Om, a-l îngădui să infesteze propriul suflet şi sufletele semenilor cu păcatele iertate de tine, dar de la care el nu se opreşte reprezintă mai degrabă un act de complicitate cu păcătosul, decât un gest de milă şi generozitate.

Să nu uităm că atunci când un politician comite fapte penale împotriva propriului stat şi a naţiunii sale, el păcătuieşte în faţa lui Dumnezeu.

Lăcomia şi Iubirea de arginţi sunt păcate capitale. Când furi din banii statului sau ai UE, tu, dregătorule infractor, comiţi aceste păcate.

Asuprirea văduvelor, orfanilor şi săracilor, oprirea plăţii lucrătorilor sunt păcate strigătoare la cer. Când arunci în stradă mii de oameni, prin privatizări ilegale, prin concedieri masive în beneficiul unor corporaţii multinaţionale care te-au mituit, când reduci drastic pensiile, alocaţiile şi ajutoarele sociale pentru mame, copii şi săraci, furând din acei bani pentru binele tău şi al complicilor tăi, când distrugi sistemul de sănătate, furând ca în codru din banii pentru medicamente ori pentru investiţii în aparatură medicală şi obligi sute de medici să emigreze în Occident, atunci tu comiţi aceste păcate.

Ura, pizma şi nădejdea greşită că Dumnezeu te iartă oricum, pentru orice păcat ai face, chiar dacă tu nu te opreşti de la păcat, nu te căieşti şi nu îndrepţi efectele păcatului, sunt păcate împotriva Duhului Sfânt. Când învrăjbeşti, din ura ta, fraţii aceluiaşi popor şi le cumperi ilegal şi imoral votul, prin corupere cu bani şi daruri, pentru ca tu, dregătorule infractor, să-ţi învingi rivalul politic pe care îl urăşti şi pizmuieşti, comiţi un astfel de păcat. Când din banii pe care i-ai furat, ai tupeul şi nesimţirea să zideşti biserică sau mânăstire, crezând că, deşi nu te opreşti de la păcate, pentru dania ta murdară, Dumnezeu ţi le va ierta pe toate, tu, dregătorule infractor comiţi un păcat împotriva Duhului Sfânt.

A ierta cu adevărat şi deplin, presupune să cunoşti natura păcatului, a răului făcut de cel pe care îţi doreşti să-l ierţi. Căci iertarea ta trebuie însoţită cu efortul tău de a-l vindeca pe cel bolnav sufleteşte.

Cum poate fi îndreptat un hoţ, un jefuitor al naţiunii, un corupător al statului?

Există trei căi de vindecare, care sunt aşezate în împreună lucrare: duhovnicescă, legală şi comunitară.

Prin mărturisirea păcatelor la Spovedanie, în faţa lui Hristos şi cu duhovnicul martor al căinţei, dregătorul infractor poate începe vindecarea sufletească. Dacă Voiculescu, Năstase ori Becali ar fi avut duhovnic, dacă acest duhovnic ar fi fost unul smerit şi credincios Canoanelor Bisericii şi mai ales, dacă ei ar fi ascultat canonul rânduit de duhovnic, la Spovedanie, sunt convins că nu ajungeau nici în puşcărie şi nici nu ar fi fost consideraţi de mulţi dintre români ca fiind nişte duşmani, jefuitori ai naţiunii noastre. Probabil că nu ar fi avut nici averea imensă pe care au adunat-o, dar măcar erau oameni cinstiţi şi fără puşcărie în biografia lor.

...şi dacă Biserica şi-ar asuma curajul să arunce anatema asupra unora dintre dregătorii cetăţii care în mod vădit, public, fără oprire şi fără căinţă comit păcate împotriva lui Dumnezeu, poate că teama sfântă de Dumnezeu ar renaşte în sufletele celor care formează clasa politică românească.

Prin exercitarea mecanismelor dreptăţii sociale care se exprimă prin legile penale pe care Justiţia este chemată să le aplice corect, deplin şi fără influenţe politice, se operează chirurgical asupra fiinţei dregătorului infractor, începe vindecarea lui socială, reintegrarea în comunitate. El este izolat de aceasta, în penitenciar, ca prevenţie şi deopotrivă tratament, este supus unei reeducări şi eventual i se confiscă averea făcută prin infracţiune, pentru ca societatea să-şi recupereze paguba produsă.

Realitatea românească a Justiţiei şi a mediului penitenciar este însă una murdară. Câtă vreme în Justiţie vom afla mulţi magistraţi desfrânaţi, care îşi vând conştiinţa şi intrumentează dosare penale nu în temeiul legii şi dreptăţii sociale, ci în schimbul satisfacerii unor interese personale, pe bani şi la ordin ocult, dregătorul infractor nu se va vindeca. Dimpotrivă, el va ieşi din închisoare mai bolnav decât a intrat, pozând în victimă politică, sau de cele mai multe ori, va scăpa de Justiţie şi va rămâne liber să se bucure de fructele infracţiunilor comise.

...despre penitenciarele româneşti este aproape inutil să mai povestim. Celule de lux pentru deţinuţi de lux, mizerie şi ”universitatea crimei” pentru deţinuţii de rând.

Prin reacţia şi implicarea civică a membrilor comunităţii, dregătorul infractor poate fi ajutat să se vindece pe deplin ori măcar, poate fi izolat, scos din agora cetăţii. Cetăţeanul Năstase Adrian va experimenta, probabil, această formă de vindecare. Este greu de crezut că PSD, cu toată simpatia exprimată de Victor Ponta la liberarea lui Năstase, se va aventura să-l reactiveze şi să-l implice în activitatea de partid. Vremea lui Adrian Năstase în PSD a apus.

Totuşi, nu de la partide aşteptăm să reacţioneze - de cele mai multe ori s-au solidarizat cu liderii condamnaţi penal. Cetăţeanul român îi poate vindeca pe dregătorii infractori prin refuzul de a vota partidele care promovează astfel de indivizi, prin refuzul de a se lăsa implicat în proteste de stradă în susţinerea politicienilor infractori condamnaţi, prin nesupunere civică faţă de un regim care îşi ocroteşte slugile şi le lasă să fure din averea statului pentru a îndestula partidul şi camarila din jurul lui ”El Lider Maximo”.

Toate acestea se fac însă din iubire de Dumnezeu şi de semeni, nu din vreo dorinţă bolnavă de răzbunare. Un politician infractor este un om bolnav sufleteşte, o fiinţă chinuită de demoni. Nu vindeci un bolnav dacă îl blestemi, dacă îl loveşti cu bâta peste ochi, dacă îl arunci în şanţul cetăţii. Îl vindeci doar dacă aşezi mila să lucreze împreună cu dreptatea, în Hristos.

Multe depind însă de atitudinea celui păcătos. V-am oferit, nu întâmplător, la începutul acestui text un fragment din Sfânta Scriptură unde se descrie căinţa şi îndreptarea vameşului Zaheu, un dregător păcătos şi, în termeni moderni, un funcţionar/politician infractor.

În arena politică românească, vindecarea deplină în Hristos este refuzată de cei mai mulţi dintre politicieni şi deocamdată nu s-a aflat un politician tâlhar care să se căiască, să spună şi să facă precum Zaheu: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.

Am însă nădejdea la Dumnezeu că va veni şi ziua căinţei şi a împăcării noastre...