Ponta aruncă propria-i mizerie asupra Curţii Constituţionale

Liderii USL atacă în haită Curtea Constituţională, punându-i în cârcă umflarea grotescă a Parlamentului până spre 600 de senatori şi deputaţi. În realitate, vinovată este chiar Frăţia PSD-PNL, cea care în 2008 a moşit, în folos propriu, actuala lege electorală, pe care Ponta şi Antonescu au încercat s-o schimbe în 2012, tot în folos propriu, printr-o lege flagrant neconstituţională.

Zarurile au fost aruncate: România va continua cu o guvernare USL. Una formată, de astă-dată, prin votul populaţiei, şi nu prin traseism politic.

În aşteptarea componenţei finale a Parlamentului, marea întrebare rămâne: va primi Victor Ponta un nou mandat de prim-ministru? Răspunsul, cunoscut doar de Traian Băsescu, mai trebuie aşteptat câteva zile. Personal, cred că România va avea un viitor sumbru cu Ponta în fruntea Guvernului. Nu aduc argumente din trecut, ci observ că liderul PSD trădează o gândire sulfuroasă chiar şi în aceste zile, când încearcă să facă pe pacifistul.

Victor Ponta vorbeşte despre „reconciliere naţională“. „Eu vreau să folosesc instrumentele construcţiei, nu armele răzbunării“, a spus ieri şeful Guvernului. Aici se impun patru observaţii.

1. De ce n-a folosit „instrumentele construcţiei“ şi în cele şapte luni de guvernare de până acum?

2. Reconcilierea nu poate fi clădită pe minciună! Ca să-şi respecte promisiunea, Ponta ar trebui să facă un sacrificiu dureros: să nu mai mintă cu frecvenţa maşinii de cusut.

3. Să nu mai atace, insulte, ameninţe sau chiar măcelărească instituţii ale statului de drept, mai ales pe cele reprezentând puterea judecătorească.

4. Să renunţe la absurda răfuială cu Occidentul, fie ea şi la nivelul declaraţiilor.

Cam multe lucruri de schimbat şi nicio garanţie că se va întâmpla aşa... Ultima mizerie izvorâtă de pe moşia USL este încă un atac necinstit la adresa Curţii Constituţionale. Tonul l-a dat însuşi Victor Ponta, luni, când încerca să arunce în curtea altora pisica moartă a unui Parlament obez: „Aşa a vrut PDL-ul şi judecătorii Curţii Constituţionale“ (dezacordul nu-mi aparţine, e proprietatea vorbitorului). A doua zi, dl Ponta a plusat: „Judecătorii Curţii Constituţionale au şi ei o mare răspundere faţă de România, pentru faptul că avem o inflaţie în Parlament“. Sorbindu-i vorbele, Bogdan Chrieac a tras concluzia: „Banii în plus pentru Parlament trebuie luaţi din bugetul Curţii Constituţionale, care a decis ce a decis“.

Aşadar, toate tunurile pe Curtea Constituţională! Ea este răul suprem, judecătorii ei trebuie ridiculizaţi! În realitate, lucrurile stau exact pe dos. Curtea Constituţională nu are nicio vină pentru faptul că în prezent avem o lege electorală tembelă, care „umflă“ Parlamentul cu peste 100 de aleşi, ducându-l la aproape 600. Legea este opera jalnică a politicienilor, cu precădere a celor de la PNL şi PSD, care şi-au dat mâna înaintea alegerilor din 2008, pe vremea Guvernului Tăriceanu, pentru a-şi promova în Parlament candidaţii de pe locurile 2, 3 sau chiar 4. Atunci, marele beneficiar al legii a fost PNL; acum, a venit rândul ARD.

Aşadar, care e crima Curţii Constituţionale? Faptul că a declarat neconstituţională legea electorală în varianta Ponta-Antonescu, votată la începutul acestui an, spun vajnicii politruci ai USL. O lege absolut imbecilă, care ar fi făcut ca USL, cu 60% din voturile românilor, să deţină acum 95% din mandatele parlamentare, iar ARD (cu peste 16%) şi PP-DD (cu 14%) să nu fie reprezentate în Parlament! Odată desfiinţată această lege de către Curtea Constituţională, a rămas în vigoare legea din 2008, cea promovată de Guvernul Tăriceanu şi votată de majoritatea parlamentară PNL-PSD.

Aşadar, Curtea Constituţională a hotărât, cu un vot zdrobitor (9-0), că Legea Ponta-Antonescu este neconstituţională. Şi atunci, cu ce a greşit Curtea? Trebuia să închidă ochii la încălcarea Constituţiei? Sunt vinovaţi judecătorii Curţii că şefii a două mari partide, PSD şi PNL, nu sunt în stare să producă o lege care să se încadreze în limitele Constituţiei?

Este încă o dovadă că Victor Ponta nu poate depăşi nivelul de iresponsabil vesel. Chiar şi atunci când se străduieşte să pară un politician serios, el arată o imaturitate distrugătoare. Într-o bună zi, acest fel de a face politică îi va aduce o prăbuşire zgomotoasă.