Ponta şi Moise

La doar câteva zile, demisia lui Ponta provoacă primele reacţii ale susţinătorilor săi în spaţiul virtual. Nu sunt întâmplătoare, mai ales că nu au cum să se bucure de acordul actualului jupân, Dragnea, ci expresia faptului că recent exmatriculatul şi-a reînceput deja încălzirea pe tuşă.

Dragnea se vede în postura de a conduce două tabere, a oportuniştilor perfecţi, cei care s-au închinat rapid şi necondiţionat lui, dar şi a celor revanşarzi, care, deşi au făcut jurământul de loialitate, îşi ascut deja cuţitele lungi pentru viitoarea noapte de revenire a lui Ponta pe tronul uzurpat.

Această specie mutantă de propagandişti nostalgici are două direcţii de atac, pe de-o parte înşiră „măreţele realizări”, iar pe de alta, prevesteşte Apocalipsa după Ponta, anume că, în lipsa acestuia, măsurile luate sau anunţate vor fi anulate.

Apologia lui Ponta are drept pivot verbul „a dat”. Faptul nu poate fi negat, dar actul în sine ascunde o politică perversă, în care practic a încercat să-şi facă complice anumite categorii sociale, cele care au primit, sau mai bine spus, aceştia să-i ţină de şase la acţiunea lui şi a acoliţilor de partid de devalizare concertată a resurselor statului în interes propriu.

Da, stimabililor, Ponta a dat şi a scăzut, dar nu a dat de la el, a dat de la mine, de la tine şi de la toţi cei care muncim în această ţară să plătim taxe şi impozite. Dacă dădea de la el nu mai avea bani de alergat la raliu, de tratament la spital privat în Turcia, de club în Dubai sau să-şi facă cofetărie de fiţe.

Să dai când economia merge nu-ţi trebuie nici minte, nici curaj, ci doar suficientă cerneală în stilou.

Dacă dai, măcar dă după o logică, fă o grilă, o ierarhizare, nu funcţie de cine ţipă mai tare, adică pe regula lui fără număr, fără număr, să vedem cine-i cel mai tare din parcare, că nu suntem la botez de interlopi.

Un lider nu întâi dă, un lider inspiră, are o strategie, face o listă de priorităţi, iar ce dă este mijlocul, nu scopul! Lămuriţi-mă că poate voi aţi înţeles(?), încotro merge ţara, pentru că măsuri de azi pe mâine, nu înseamnă un proiect! Nici nu trebuie să-mi răspundeţi repede pentru că deja 64% dintre voi spun că direcţia este greşită şi doar 21% că direcţia este bună. Entuziaştii sunt poate dintre beneficiarii măsurilor de creştere salarială haotică. Sau sinecurişti cu carnet de membru PSD şi UNPR.

Când dai tăind de la investiţii şi dezvoltare, faci precum cel care vine cu salariul acasă şi îl cheltuie pe băutură în loc să repare acoperişul care cade pe el şi familia lui. Sigur, cu banii de acoperiş tragi vreo câteva chefuri, „ne simţim bine”, dar ce te faci când cheful se termină şi vine furtuna?

Moise şi-a trecut poporul prin deşert, le-a descris ce îi aşteaptă dincolo, i-a motivat şi a reuşit să-l scoată la liman. Le-a adus şi tabla cu cele zece porunci. Ponta a făcut un chef cu toate proviziile, poporul s-a distrat şi s-a simţit bine, dar s-a învârtit în cerc şi tot în deşert a rămas. Dacă nu era capabil să despartă marea să traverseze poporul, măcar să fi făcut autostradă, nu să fi prăbuşit una! Sau pe ai lui să-i fi învăţat vreo poruncă, cel puţin pe cea cu „Să nu furi”!