Post-locale, pre-parlamentare. Patru partide, patru dileme

Acum, că avem rezultatele alegerilor locale şi că partidele sunt deja ocupate cu desemnarea candidaţilor pentru alegerile parlamentare, merită să privim către situaţia politică şi perspectivele strategice ale principalelor partide pentru următoarea perioadă. Iată, pe scurt, câteva idei despre unde suntem cu două luni înaintea votului pentru alegerile legislative.

PNL

• Liberalii au reuşit să joace bine victoria lui N. Dan de la Bucureşti şi scorul politic naţional, în ciuda rezultatului de sub 20% de la CGMB. Jocul pe care l-a făcut noul primar general i-a ajutat, mai ales că el a scos în evidenţă lipsa de afinitate (vom vedea dacă şi de compatibilitate) dintre actuala conducere USR-Plus şi noul lider al Bucureştiului.
• În plus, PNL a reuşit să treacă prin criza COVID-19 fără daune electorale majore, în ciuda unor răspunsuri extrem de bâlbâite legate de gestiunea crizei sanitare (vezi scandalul de la Unifarm), redeschiderea economiei şi a şcolilor. Partea proastă este că, în general, în Europa partidele la putere au câştigat puncte electorale în această perioadă (aproximativ trei p.p.).
• Cu Iohannis preşedinte decis să atace PSD-ul şi să nu-i mai dea nicio şansă, cu rezultatul relativ bun de la locale (primii la vot politic, creşterea numărului de preşedinţii de consiliu judeţean şi de primari), liberali au nevoie de un joc la sigur, cu alegeri legislative organizate la timp, care să le confirme statutul de partid principal. Nici măcar un rezultat uşor sub PSD (ceea ce este totuşi puţin probabil) nu le-ar pune în pericol prezenţa la guvernare. Orban a jucat şi el corect şi este în măsură să ţină sub control contraofensiva din interiorul partidului (R. Bogdan) şi să-şi continue mandatul de prim-ministru.
• PNL este mai interesat de majoritatea post-alegeri decât de campania în sine pentru parlamentare: are un interes în cultivarea PMP, pentru ca partidul lui Băsescu să treacă pragul electoral. În plus, se văd elementele unei normalizări a relaţiei cu UDMR, care continuă să fie supărată pe Iohannis, dar ar colabora cu PNL (s-a văzut direcţia la moţiunea de cenzură ratată a lui Ciolacu).
• Dilema PNL: să coopteze sau nu USR-Plus la guvernare? Ca argumente în favoarea unei astfel de decizii, aşa s-ar putea limita potenţialul electoral al USR-Plus pentru 2024 şi am avea o majoritate mai robustă pentru gestionarea crizei economice care se prefigurează. În acelaşi timp, prezenţa la guvernare a USR-Plus poate însemna mai mult timp alocat pentru discuţii şi negociere, folosirea USR-Plus de către cei nemulţumiţi de Orban pentru a impune alt premier (poate nu în decembrie, e drept), dar şi schimbări semnificative în echipa guvernamentală (ce se va întâmpla oare cu dezvoltarea, transporturile şi fondurile europene?).

PSD

• PSD trăieşte un moment similar cu cel de după alegerile locale din 2008, când, după un an 2007 catastrofal (suspendarea eşuată a lui Băsescu, rezultatul slab de la alegerile europarlamentare), a reuşit o performanţă mai bună decât aşteptările.
• Rezultatul din 27 septembrie a indicat slăbiciune prin prisma pierderii marilor oraşe - Bucureşti, Iaşi, Constanţa (plus că şi Craiova ar fi fost pierdută dacă s-ar fi unit dreapta). Deja se impune narativul unui partid cu o atractivitate extrem de redusă dincolo de rural şi de urbanul mic şi mediu. Rămâne de văzut dacă scorul politic bun de la Bucureşti va putea fi menţinut în lipsa unui primar general PSD şi în contextul pierderii sectoarelor 1, 2, 5 şi 6.
• Cel puţin dacă este să privim la campania din Capitală (e.g. accentul, în ultimele două săptămâni, pe personaje şi lideri care polarizează), PSD nu pare a înţelege dezavantajul strategic în care se află: ceilalţi sunt pur şi simplu mai mulţi; cu cât îi enervezi mai tare, cu atât mai mult rişti să pierzi alegerile. Lecţia de la europarlamentare şi din turul al doilea al prezidenţialelor are consecinţe şi în alegerile locale şi va fi de văzut dacă va fi la fel în decembrie.
• PSD nu pare interesat sau capabil să meargă dincolo de oferta pentru nucleul său electoral (accent pe siguranţă, pensii şi salarii, nimic inovativ pentru tineri şi familia tânără). Oferta politică şi programatică pentru alegerile legislative va trăi sub umbra programului de guvernare de acum patru ani şi a bilanţului punerii sale în aplicare - moştenirea Dragnea nu dispare aşa uşor. Fără acest punct de sprijin, va fi greu de evitat subiectul propunerii de prim-ministru. După rezultatul de la locale şi cu ALDE în descompunere şi Pro România în picaj, cel mai greu lucru va fi găsirea şi comunicarea unui mesaj mobilizator, când aproape toată lumea se aşteaptă la patru ani de opoziţie.
• Dilema PSD: cum să energizezi partidul cu perspectiva locului al doilea? ce perspective sunt cu un lider care nu enervează, dar care nu are capacitatea de a impune agenda publică şi de a convinge dincolo de nucleul electoral de bază?

USR-Plus

• După alegerile locale, USR-Plus este într-o ipostază diametral opusă faţă de PSD: a avut rezultate în general slabe (scor politic naţional sub 9%, număr de primari mai mic decât PMP), dar a fost salvată de rezultatele cu impact mediatic masiv din Bucureşti, Timişoara, Braşov, Alba-Iulia şi Bacău.
• Dincolo de faptul că, riguros vorbind, nu poţi compara alegerile europarlamentare de anul trecut cu cele locale de acum, scorul politic din 2019 şi cel de acum aduc în discuţie chestiunea creşterii partidului. Ce strategie îi poate permite partidului să rămână în zona de 20%? Cum va face faţă strategiei PNL de a-l ţine pe margine sau de a-i limita creşterea? De remarcat că rezultatele cu adevărat spectaculoase obţinute de USR-Plus au fost împotriva PNL - Timişoara, Braşov, Alba-Iulia. Alte rezultate meritorii - Iaşi şi Constanţa - au fost smulse tot după dispute cu PNL. Cu PSD instalat în opoziţie, cât de eficientă este ideea evitării confruntării cu PNL?
• Dilema USR-Plus: acum la guvernare ca partener junior sau ţintirea puterii în patru ani? Pe de-o parte, USR poate folosi câştigurile din alegerile locale pentru a arăta un alt model de guvernare locală şi poate lăsa PNL să-şi asume responsabilitatea (şi erodarea care poate fi chiar accelerată) pentru criza economică şi sanitară. Pe de altă parte, ţinând cont şi de rezultatul de la locale, USR-Plus nu pare foarte capabil să cadă de acord asupra unei strategii coerente în ceea ce priveşte PNL; mai mult, se poate partidul impune într-o perioadă în care situaţia economică va fi pe buzele tuturor, iar USR-Plus nu s-a remarcat până acum prin discursul economic? Mai este şi o problemă de leadership aici: ce altceva poate livra Team Barna dacă nu intrarea la guvernare? Va existai şi o confruntare între cei care aşteaptă şi cei care nu mai au timp, între cei care văd politica ca un joc pe termen lung şi cei pentru care implicarea politică este doar un episod în cariera lor. 
• USR-Plus va avea de stabilit felul în care discută cu PNL şi care sunt condiţiile pentru un acord de guvernare, care sunt lucrurile de substanţă pentru a da satisfacţie electoratului său şi a nu rata imagologic momentul intrării la guvernare (e.g. adoptarea alegerilor în două tururi ca prim gest al noului Parlament).

Pro România

• Pro România şi-a dat seama prea târziu că este un partid încă prea mic pentru a-şi ţine cel mai bun jucător pe margine în alegerile locale. Consecinţa? Riscă să aibă soarta ApR-ului lui Meleşcanu din 2000, când rezultatele sub aşteptări de la locale au condamnat partidul în alegerile parlamentare din toamnă.
• În mod cert, ambiguitatea de la Bucureşti (acolo unde s-a concentrat atenţia media într-o campanie dată peste cap de pandemie) nu a ajutat. Să ridici atât de mult aşteptările în precampanie şi apoi să propui candidaţi fără un profil public clar este o mare greşeală. Mai ales că partidul avea totuşi o echipă de parlamentari cu o mai bună notorietate, pe care o putea folosi.
• E greu să înţelegi şi această discuţie nesfârşită despre unitatea stângii, în condiţiile în care stânga va fi în opoziţie până în 2024 şi în condiţiile în care doar PSD poate profita de pe urma lipsei de identitate/conturare a partidului mai mic. Astăzi, miza este ocuparea terenului, construcţia unei opoziţii care poate vorbi credibil pentru diferite categorii de public. Până acum, Pro România a câştigat când s-a opus, vehement şi cu argumente, atât guvernării Dragnea, cât şi celei PNL. Îndulcirea tonului aduce cu sine lipsa de oxigen politic.
• Dilema Pro România: poate vorbi credibil pentru publicul de stânga nerereprezentat de PSD şi lăsat oarecum orfan de USR după rebrandingul "centru-dreapta modern"? Poate partidul veni cu idei proaspete de centru-stânga, care să-i permită să influenţeze agenda publică? Partidul are două luni să răspundă la aceste întrebări, pentru că îşi joacă supravieţuirea politică.