Premierului

Dacă secolul XVIII în Ţara Românească eram, după cum ne spune istorica şi scriitoarea Constanţa Vintilă-Ghiţulescu, ,,în şalvari şi cu işlic”, în secolul XXI, în Bucureşti, guvernanţii sunt ,,în trening şi cu lopata de plantat puietul de brad”. Asta în plină criză sanitară şi socială, când nevoia de autoritate şi leadership este acutizată, arată ca la balamuc.

Iohannis nu mai are nici o miză de la această coaliţie vizibil disfuncţională, decât poate cea a unei noi legi a educaţiei naţionale (expresia sindromului ,,vreau să fiu ca Băsescu”), pe care, în fapt, nu şi-o doreşte nimeni, dar pentru premierul Florin Cîţu, această guvernare poate fi ori biletul câştigător şi favorabil marilor reforme din sistemele publice, ori un lin tobogan către irelevanţă politică N ani de acum încolo pentru el şi pentru toţi politicienii de modă nouă care s-au aliniat în spatele lui. De care parte a istoriei vreţi să fiţi? Livraţi - cum am mai spus, Parlamentul nu e un safe space pentru laşi, Guvernul nu e centru de mindfulness pentru plângăcioşii care suferă de reconversie profesională. 

Probabil cei care s-au aliniat în spatele lui Florin Cîţu aşteaptă undă verde de la preşedinte, sau cel puţin aşa relatează importante publicaţii media. Florin Cîţu, nu aştepta să te salveze Iohannis, salvează-te singur! 

Înţelegem că ispita de a concura la capitolul imagine cu cei din USRPLUS cântăreşte mult în ochii premierului, înţelegem şi că este probabil printre singurii liberali care au vocaţia de a muşca din electoratul USRPLUS ca dintr-un tort, dacă îşi adaptează mesajul ,,noului val”. Totuşi, faptul că premierul Florin Cîţu nu a avut nici o reacţie la ceea ce am aflat cu toţii săptămâna trecută (60% dintre tineri nu au luat notă de trecere la simularea examenului de Bacalaureat), nu a convocat nici o celulă de criză, în timp ce sistemul de învăţământ este în colaps, o minge de ping-pong purtată între Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii, este incalificabil. Convocarea unei celule de criză pentru a salva această generaţie (din care probabil doar jumătate vor lua bacul la vară), care va susţine examenul maturităţii în câteva săptămâni, ar fi trebuit să constituie prioritate naţională. Când 3 din 5 elevi nu iau notă de trecere la simularea de bac, nu ar cam trebui să îţi crape obrazul ca premier să nu faci nimic, să ieşi la pozat de la plantat de puieţi de brad? Întreb şi eu, nu dau cu parul. 

Colac peste pupăză, în aceeaşi săptămână, consiliera de stat Mara Mareş anunţă că Guvernul va sprijini tinerii români să studieze în străinătate pe cheltuiala statului, sub formă de împrumut. Tare, trimitem elevii la studii în străinătate, doar că fără bacul luat! - una dintre multele greşeli de comunicare care denotă iresponsabilitate publică. La capitolul tineret, premierul este cam descoperit, învelit doar de o geacă şi un hanorac (un outfit care aduce voturi, ce-i drept), dar care la o primă ploaie de vară nu vor fi suficiente, darămite când va lovi uraganul de Ludovic Orban. Florin Cîţu trebuie să aibă curajul şi tenacitatea de a adresa marile probleme cu care se confruntă România într-un mod inteligent. De pildă, cum aduci acei tineri merituoşi înapoi în România? Dar pe profesorii lor? Nu, ei nu se vor întoarce în ţară pentru tot felul de pomeni guvernamentale, ci pentru un sens, pentru a fi ascultaţi - tot ce mai poate face guvernul acum ca să nu scape o altă generaţie de tineri cu minţi luminate afară din ţară este să consulte periodic (forumuri parlamentare, comisii guvernamentale) olimpicii acestei ţări, tinerii care fac performanţă în şcolile şi universităţile lor. Daţi-le un rol, întrebaţi-i care e părerea lor despre România şi despre parcursul ţării, nu îi folosiţi drept bibelouri lângă care vă mai pozaţi din când în când pentru ca mai apoi să plângeţi la Bruxelles că ,,brain drain” et. comp.!

Comunicarea cu primarii. La ultima verificare, PNL avea destui primari - şi la oraşe, şi la sate, primari cu care se poate schimba măcar puţin la faţă România, cum altfel dacă nu prin educaţie? Pe primarul care duce copiii la şcoală, le dă o masă caldă pe zi, le construieşte o bibliotecă unde să poată să înveţe (o temă readusă pe agenda publică de către deputatul liberal Sebastian Burduja, care ar trebui susţinută cu fermitate de către premier) nu îl va schimba nimeni din funcţie! 

,,Vrei să ai certitudinea unui nou mandat? Construieşte o şcoală, o bibliotecă, un centru de învăţare permanentă, primarule! Accesează fonduri europene, că de aia le avem.” Un premier care se prezintă având o bună educaţie în străinătate, care trimite opoziţia la şcoală de la tribuna Parlamentului trebuie să simtă o responsabilitate morală să meargă în comunităţi (sau să se întâlnească virtual, periodic, cu primarii) şi să se asigure că aceştia îşi cunosc atribuţiile în raport cu sistemul educaţional. Sunt sute de primari în România care nu fac diferenţa dintre între finanţare de bază şi finanţare complementară, asta ca să ştiţi cu ce ciment construiţi România Educată. Analog, parlamentarii PNL (mulţi pozând chiar în autorităţi faţă de educaţie, aţii pur şi simplu captivi în statutul de sfertodocţi, puţini capabili să ducă o politică la bun sfârşit) ar trebui să bată pasul în circumscripţie şi să se asigure că şcolile din localităţile galbene din punct de vedere politic stau impecabil la raportul şcolarizare. Abandonul şcolar poate şi trebuie să fie combătut la firul ierbii, nu din biroul ministrului prin vreo strategie guvernamentală tradusă şi adaptată din bruxeleză.

Susţinerea apelului coaliţiei ,,Mai multă şcoală pentru copiii României”, iniţiat de Societatea Academică din România, care prevede reglementarea unui număr minim de zile de şcoală în fiecare an. Este o premieră în dezbaterea publică asupra politicilor educaţionale: o largă coaliţie solicită decidenţilor măsuri concrete pentru ca România să nu mai aibă un an şcolar atât de scurt, comparativ cu celelalte state europene, respectiv începerea cursurilor din anul şcolar 2021-2022 în data de 1 septembrie 2021. România are cel mai scurt an şcolar din Uniunea Europeană, iar acest lucru nu face decât să mărească distanţa între sistemul nostru de învăţământ şi cele din vest (sau din est), respectiv să adâncească lacunele dintre economiile noastre. Cum să fim competitivi în lume, dacă elevii români primesc acest drept la educaţie trunchiat, din părţi? Dreptul la educaţie este, în România, un drept la vacanţă, iar aceasta este principala cauză care a dat naştere unei naraţiuni toxice pentru şcoala românească: ,,programa încărcată, elevi obosiţi, profesori care fuşeresc materia”. Cauza rezidă în structura mult prea comprimată a anului şcolar, iar orice politician care închide ochii la această realitate dă dovadă de o crasă iresponsabilitate. 

Un pact al României pentru integritate academică, adică varianta ,,hardcore” şi pe bune a Fără penali în funcţii publice. Presupune ca toţi liderii politici din România să îşi asume un set de măsuri pentru integritate academică, iar alături de ei, partenerii sociali. O cruciadă anti-plagiat în fiecare sală de clasă, manuale digitale cu reguli de citare pentru elevii de liceu, publicarea tuturor tezelor de doctorat, disertaţie şi licenţă (un proiect început în mandatul actualului senator Monica Anisie, care nu a mai fost terminat, la fel ca multe alte proiecte îngropate în sertar de actuala conducere), promovarea filosofilor în funcţii publice şi operaţionalizarea comisiilor de etică de la nivelul instituţiilor publice, adică inclusiv şcoli şi licee. Sunt doar câteva măsuri de bun simţ care s-ar putea regăsi într-un pact al României pentru integritate. Măsuri mult mai consistente decât simplul slogan Fără penali în funcţii publice şi care denotă existenţa unei viziuni de ţară. O are cineva? 

Sunt convinsă că, la fel ca mine, sunt tineri în ţara asta care nu se lasă aşa de uşor vrăjiţi de un premier arătos în geacă şi hanorac, care ascultă muzică rock. Florin Cîţu poate fi acel premier curajos care a avut curajul să rişte pentru România şi pentru noi, tinerii români, o va face? Să facem apel la înţelepciunea lui Clemenceau: ,,Pour prendre une décision, il faut être un nombre impair de personnes, et trois c'est déjà trop”.