Preşedintele Iohannis şi patrioţii oportunişti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Pe ce criterii au fost beneficiarii acestei ordonanţe 
declaraţi „revoluţionari” sau mari luptători cu regimul comunist? Ce mai
 contează?  FOTO Mediafax
Pe ce criterii au fost beneficiarii acestei ordonanţe declaraţi „revoluţionari” sau mari luptători cu regimul comunist? Ce mai contează?  FOTO Mediafax

Tăcerea de la Cotroceni a fost ruptă de reapariţia spiritului lui Bebe Ivanovici. De pe vremea lui şi a lui Ion Iliescu nu s-a mai emis un document care să miluiască ciudata categorie a „revoluţionarilor” precum decretul privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”, promulgat recent de către preşedintele Iohannis.

Afacerea „revoluţionarii” a fost coordonată la începutul anilor ’90 de către Bebe Ivanovici, un personaj sinistru pe care valul revouţionar şi tovarăşii l-au propulsat în Parlamentul României. El era cel ce împărţea în stânga şi-n dreapta celebrele „certificate de revoluţionar”, documente în baza cărora deţinătorii erau scutiţi de impozite. Afacerea a intrat mai târziu într-o fază înalt instituţionalizată, înfiinţându-se Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Acest Secretariat de Stat a obţinut avizul Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989 pentru un număr de persoane cărora statul român le plăteşte o indemnizaţie destul de consistentă. Austeritatea a lovit în 2012 şi această categorie „greu încercată”, motiv pentru care a fost nevoie de includerea ei într-o OUG pentru a fi repusă pe statul de plată al statului român, adică al nostru.

Am aflat cu toţii cine se numără printre marii revoluţionari, printre cei ce „s-au luptat” cu regimul: Florentin Scaleţchi, Alexandru Arşinel, Răzvan Theodorescu, Gelul Voican Voiculescu ş.a. Cum s-au luptat? Fiecare cum a putut. Ba din postura de emigrant ilegal eşuat, ba din cea de secretar de partid, ba din cea de om cu misiuni tainice ş.a.m.d. Cu toţii au luptat pentru ţărişoara noastră şi mai ales pentru bunăstarea lor! Ba cu un trafic de influenţă, ba cu un cuplet pentru clasa muncitoare ş.a.m.d.

Pe ce criterii au fost beneficiarii acestei ordonanţe declaraţi „revoluţionari” sau mari luptători cu regimul comunist? Ce mai contează? Nu cred că Elisabeta Rizea şi alţii ca ea, care chiar s-au luptat cu regimul comunist, s-au numărat pe o asemenea listă şi mă îndoiesc că vreodată ar fi acceptat o asemenea stipendie. Victimele regimului comunist nu au fost repuse în drepturi şi nici nu au primit pensii. Dar, „patrioţii” pragmatici şi nesătui de teapa celor numiţi mai sus, da.

Se întorc în mormânt şi rămân mai departe umilite victimele comunismului, domnule preşedinte Iohannis. Ce aer respiraţi atunci când reuşiţi să ajungeţi la Cotroceni, cine vă dă sfaturi, cine vă colorează realitate şi în ce nuanţe? Marii revoluţionari pe care i-am plătit ani de zile nu s-au luptat cu regimul comunist, ci au fost şi sunt nişte mari oportunişti. Care era urgenţa reincluderii lor la plată?

Nu citiţi până la capăt documentele pe care le primiţi la semnat? De ce nu s-au rezolvat nici acum situaţiile foştilor deţinuţi politici? De ce acei oameni pe care statul român şi instrumentele sale i-au distrus nu au constituit urgenţe? Pentru că istoria este scrisă de către învingători? Pentru că adevăraţii luptători împotriva comunismului au avut ghinion?
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite