Preşedintele Iohannis, PNL şi USR PLUS nu mai au nici o scuză dacă nu reformează România

Se pare că ultimatumul preşedintelui Iohannis a avut efect. După 10 ore de negocieri, liderii celor trei partide care formează coaliţia de guvernare  au anunţat primele rezultate privind împărţirea funcţiilor şi ministerelor. Rezultatul pare satisfăcător, în ciuda revoltei „greilor” din PNL, care consideră că Orban a cedat prea multe ministere importante şi cu bani partenerilor de coaliţie. Dar nu prea au ce face.

Să-l dea afară pe Orban, acum la început de drum, nu cred că le dă mâna. A dispărut scuza că Pe-Se-De, parlamentul,  nu ne lasă să modernizăm România. Nu mai au pe cine să dea vina propriilor eşecuri. De acum înainte doar preşedintele Iohannis, PNL, USR PLUS, UDMR vor deconta, vor fi vinovate dacă modernizarea, pe care alegătorii o aşteaptă de 30 de ani, eşuează. Şi AUR abia aşteaptă, să capitalizeze eşecul viitoarei guvernări.

Florin Cîţu premier

USR PLUS n-a cedat un pas. Fără Orban premier, altfel ne ridicăm şi plecăm acasă. Aşa ne-am ales cu Cîţu premier. Nu are anvergură politică, prost comunicator, fără respectul cuvenit şefului de partid, fără cunoştinţe temeinice în diverse domenii de activitate, Florin Cîţu face o greşeală enormă acceptând o pălărie prea mare pentru el. Orban a avansat această propunere ca să poată manevra din umbră guvernul, dar nu se ştie dacă va şi reuşi. Şefii celor două partide partenere l-au acceptat ştiind că va fi o „umbră” peste care poţi trece foarte uşor în deciziile miniştrilor, şi că cei doi vicepremieri, Barna şi Hunor vor conduce, de fapt, guvernul. Poate mă înşel în aceste aprecieri, rămâne să vedem evoluţia prestaţiei lui Cîţu. În aceste condiţii, cele trei partide chiar au puteri egale în guvern, doar miniştrii PNL vor fi în situaţia să dea socoteală la partid şi premierului. Ceilalţi miniştri nu au această obligaţie.

Sigur că vor fi mai tot timpul scântei, discuţii şi chiar lovituri sub centură între partenerii de guvernare. Speranţa este că pe lângă „circul” de rigoare să vedem şi reformele necesare României de azi.

„Păcatele” guvernării Orban nu trebuie să se mai repete

Acestea sunt în esenţă: clientelismul, traseismul, habarnişti în funcţii de conducere, amânarea reformei din motive închipuite sau din neputinţă. Exemplul Educaţiei este cel mai elocvent. Nu s-a mişcat un fir de păr în direcţia necesară, pentru că aici s-au cumulat toate „păcatele” guvernării Orban.

Ce trebuie să realizeze noi miniştri?

Depolitizarea funcţiilor de conducere, cu excepţia miniştrilor şi secretarilor de stat.

Descentralizarea deciziei, să nu mai ţinem închise toate şcolile, şi acolo unde incidenţa pandemiei este mică.

Eficientizarea activităţii prin digitalizare.

Reducerea cheltuielilor de functionate a statului, că tot nu avem bani.

Reducerea deficitului bugetar, în caz contrar riscăm să nu ne mai putem împrumuta.

Rezolvarea problemei salariilor si pensiilor speciale.

„Curăţenia” generală. 

Primul pas pe care îl aşteptăm de la viitorii miniştri este curăţenia generală în ministere şi instituţii centrale. Reducerea personalului birocratic, care doar plimbă hârtii, că tot nu mai sunt bani pentru 1,3 milioane de bugetari. Eficientizarea prin digitalizare a funcţionării ministerelor, alegerea secretarilor de stat care să fie capabili de o astfel de performanţă. Va exista o concurenţă acerbă între miniştri şi ministere. Dacă miniştrii PNL îşi imaginează că pot continua politica lui Orban, se înşeală amarnic. Se vor face de râs prin comparaţia cu ceilalţi miniştri care chiar fac ce trebuie pentru România.

Selectarea miniştrilor şi secretarilor de stat, deşi treaba internă a partidelor, trebuie să treacă pe la preşedintele Iohannis. Care a promis cândva că nu lasă guvenul să-şi facă de cap, dar l-a lăsat. De data aceasta poate îşi aduce aminte de promisiune. Să nu se mai repete situaţia cu ministrul Anisie la Educaţie, care s-a dovedit o pălărie mult prea mare pentru domnia sa. Iar premierul Orban a acceptat această situaţie, pentru că Monica Anisie făcea parte din „activul de partid”.

Lista completă de viitori miniştri şi secretari de stat ne va arăta dacă partidele au înţeles avertismentul alegătorilor din 6 decembrie. Două treimi nu s-au prezentat la vot, pentru că nu aveau cu cine vota. 500.000 de alegători au votat AUR, ca alternativă la actuala clasă politică. Cum va fi în 2024? Depinde de ce au înţeles politicienii din alegerile din 6 decembrie.

Împărţirea ministerelor

Principala surpriză vine de la repartizarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la UDMR, cu viitor posibil ministru Cseke Attila. Este un minister plin de bani, inclusiv europeni, care trebuie distribuiţi echitabil pe întreg teritoriul ţării. UDMR are puţini primari, şi atunci este posibilă o distribuire a banilor în funcţiile de necesităţile comunităţilor, nu de apartenenţa unui primar la un anume partid.

Justiţia, Fonduri Europene, Sănătatea, Transporturi, Economie, Cercetarea revin USR PLUS. Sunt ministere importante, cu greutate, cu bani mulţi, Justiţia fiind şi minister avizator. Fără avizul ministrului Justiţiei nu se poate adopta nici un act guvernamental. Se pare că şi şeful Cancelariei premierulu va fi tot de la USR PLUS, ceea ce este o garanţie că nu se vor ţine „secrete” acţiuni necurate şi netransparente ale premierului. De aici a venit şi furia şefilor PNL, care îşi văd amputată puterea absolută.  Această putere trebuia să vină de la alegători, dar nu a venit.

PNL s-a trezit pe cap cu ministere dificile: Finanţe, Educaţie, Interne, Agricultura, Munca, Energia, Apărare, Externe, Cultura. Toate aceste ministere au risc mare de eşec şi prea puţini bani. Finanţele, pentru că există riscul să nu se mai poată împrumuta pe pieţele de capital. Educaţia,  pentru că reprezintă un sistem inerţial şi conservativ, pe care trebuie să-l împingi înainte cu forţa. Apărarea şi Externele vor fi coordonate de Iohannis. Toţi miniştrii se vor lovi de obligaţia de a reduce „structurile” din ministere şi instituţii subordonate, după exemplul lui Ilie Bolojan de la Bihor. Altfel, România va intra în scenariul din 2010.

Riscuri mari pentru viitorul guvern

S-o ţină tot în certuri şi controverse, mai ales că premierul este pe post de marionetă, nu-i poate struni pe miniştri. Să vedem demisii peste demisii, inclusiv ale premierului, să avem crize politice odată pe trimestru. De înţelepciunea politicienilor depinde să nu se întâmple aşa. Nu de alta, dar guvernul trebuie să gestioneze criza sistemului sanitar, adusă de pandemie, vaccinarea populaţiei, să genereze evoluţii pozitive în zone de mare importanţă, precum Educaţia, dar extrem de inerţiale. Evitarea crizei financiare, în care Finanţele nu se mai pot împrumuta, depinde de seriozitatea noilor miniştri şi a guvernului în întregul său. De înţelegerea faptului că trebuie să treacă urgent la reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului.

Cu toate riscurile enunţate, avem un început în gestionarea ţării. Depinde de noi toţi, politicieni, partide, presa, opinia publică, ca lucrurile să evolueze rapid în direcţia dorită. Dacă nu va fi aşa, de vină vom fi cu toţii, că înghiţim incompetenţa unor oameni, ca de atâtea ori în trecut.

LE. Comentariul unui cititor

Dar are dreptate nenea Vlaston când spune că acest guvern este al ultimei şanse. Dacă nici acum, după mai bine de trei decenii de experimente, hoţii, păcăleli, iluzii şi dezamăgiri această alianţă politică plină până la refuz de intenţii bune nu reuşeşte redresarea economică, politică şi morală a ţării, atunci soarta ne e pecetluită. Nu trebuie însă să cauţionăm guvernul şi noul parlament şi să ne culcăm pe o ureche şi să aşteptăm minunile sfântului Sisoe. Alianţa e destul de eterogenă şi orgoliile vor răbufni la suprafaţă la cea dintâi poticnire a mersului reformelor aşteptate. Deocamdată , le dorim să se adune şi să rămână împreună pentru a guverna patru ani fără fricţiuni şi fără sincope. Avem dreptul să fim optimişti acum la începutul unui alt traseu, sperăm evolutiv, în viaţa ţării şi a românilor. Succes, dar suntem cu ochii pe voi!