Klaus Iohannis, la Adevărul Live: Ponta nu a fost bărbat când a introdus tema religioasă în campanie. A fost o încercare slăbuţă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Klaus Iohannis, preşedinte PNL şi aproape nominalizat drept candidat al Alianţei Creştin Liberale în cursa pentru Cotroceni, a fost, la Adevărul Live, pentru a vorbi despre ce fel de preşedinte vrea să fie pentru România următorilor cinci ani.

Adevărul: Am înţeles că de luni veţi strange semnături pentru candidatul la Preşedinţie.

Azi am decis convocarea forurilor de conducere pentru luni, când vom face desemnarea candidatului dreptei. De luni, vom merge cu toată forţa înainte în campania de strângerea de semnături, în precampania electorală.
 

Unde aţi vrea să faceţi prima vizită în străinătate ca preşedinte al României?

Nu ştiu dacă trebuie să discutăm unde aş vrea. Cred că e o temă care trebuie lămurită atunci, când voi fi, dacă voi fi în funcţia preşedinte. E o chestiune de mare sensibilitate, nu vreau să stârnim anumite discuţii în contradictoriu.

Traian Băsescu a propus axa Bucureşti-Londra-Washington. Dvs. aveţi o axă? Trebuie să treacă şi pe la Berlin?

Evident că axele există şi mi le însuşesc. În politica externă, nu trebuie să inventăm absolut nimic. Avem toate poziţiile foarte clare, poziţii extrem de importante pentru România. Aceste poziţionări garantează României o securitate în lume şi o siguranţă pentru multe decenii: apartenenţa la NATO, parteneriatul cu SUA şi rolul şi locul nostru în UE. Aceştia sunt trei piloni pe care stă politica externă a României şi nu văd niciun motiv pentru care ar trebui schimbaţi. Aceste lucruri au fost construite de România, nu de un guvern sau de un preşedinte anume. Nu văd de ce ar veni cineva să reinventeze aceste direcţii. Noi trebuie să dovedim că suntem parteneri serioşi, credibili.

Parteneriatul cu SUA ar trebui întărit, abandonat sau lăsat în stand by?
 

Partereneriatul cu SUA este extrem de important pentru noi, mai ales în situaţia geopolitică în care ne găsim. Parteneriatul trebuie dezvoltat. Trebuie puţin extins şi în zona de colaborare economică, dacă şi partenerii noştri vor dori, iar atunci va avea toate faţetele unui parteneriat care va dura foarte mult.

image

Urmează un summit în Ţara Galilor, probabil cel mai important din ultimii ani având în vedere tensiunile dintre Rusia şi ţările NATO. Dumneavostră, ca preşedinte, veţi face demersuri pentru o vizită în Rusia? Cum vedeţi relaţia cu Rusia?

În momentul de faţă, relaţia este tensionată, nu din vina noastră, ci din vina celeilate părţi, şi în acest context n-aş exprima o opinie în acest sens. Nu cred că se aşteaptă cineva, este o zonă de sensibilitate extremă. Nu se poate accepta această destabilizare promovată de Rusia, nu putem accepta că o parte a unei ţări vecine a fost ocupată de altcineva. Aceste lucruri nu le putem accepta aşa. Dar cum continuăm concret, nu cred că este cazul să discutăm într-o emisune TV. Este nevoie de foarte mult tact şi de foarte multă armonizare cu partenerii noştri.

Vă întrebam pentru că premierul Marii Britanii, David Cameron, a cerut tuturor statelor din NATO să exprime o poziţie.

Este foarte corect, dar cred că nu cred că toată lumea de la noi trebuie să-şi dea acum cu părerea în această speţă. România trebuie să vorbească pe o singură voce. Sper să existe suficientă înţelepciune în acest domeniu între Preşedinţie şi Guvern ca România să vorbească pe o singură voce acolo unde trebuie să vorbească. Din acest motiv, dacă îmi permiteţi, nu voi emite o opinie pe acestă chestiune fiindcă pentru că orice opinie suplimentară nu face decât să aducă într-o zonă de discuţii unde nu au ce căuta. Politica externă trebuie făcută de profesionişti şi de cei care sunt aleşi pentru acest lucru.  Nu este bine în acest moment să avem o puzderie de candidaţi care fiecare emite o opinie despre NATO, despre ce trebuie să facă România. Să-i lăsam pe cei care sunt acolo să o facă. Să-l lăsăm pe cel care este la Cotroceni să facă anunţuri. Nicio problemă dacă analiştii discută aceste lucruri, dar nu cred că un candidat la Preşedinţie face bine să emită judecăţi în acest domeniu în campania electorală.

În rolul de preşedinte veţi continua demersurile pentru recuperarea tezaurului de la Moscova? Credeţi că recuperarea mai este posibilă?

Nu cred că un candidat la Preşedinţie face bine să emită judecăţi pe acestă chestiune. Să aşteptăm să ajung preşedinte şi vom relua tema atunci.

Veţi merge ca preşedinte la Bruxelles. Ce fel de Uniune Europană vă doriţi pentru România? Băsescu vorbea despre unificarea statelor, despre cât mai puţină independenţă decizională pentru ţările membre. Dvs. cum vedeţi viitorul UE?

Relaţia cu UE este una specială. Suntem într-o uniune de state. E o afirmaţie puţin riscantă, dacă nu e eronată. Rolul în UE trebuie să ni-l definim noi şi să ni-l accepte ceilalţi. Dar nu este o problemă de politică internă, ci o chestiune externă.  Suntem în plin proces de căutare a unei identităţi şi a unui model optimal de funcţionare al UE. Nu cred că este bine să redefinim modul în care funcţionează UE. Cred că este un moment foarte bun, acum că am ieşit din criză, şi ar trebuie să intrăm într-o zonă de consolidare. N-ar trebui să discutăm în acestă etapă cum ar trebui să evolueze UE, ci să consolidăm proiectul european. Nu pentru că nu vrem să avem noi membri, să închidem graniţele şi să ne păzim, ci trebuie să nu permitem o repetare a crizei euro. S-a văzut în criza din Ucraina că a lipsit acest mecanism de a vorbi pe o singură voce. Poate a fost nevoie de această criza pentru ca UE să înţeleagă că trebuie să urmeze faza de consolidare.


Cum ar trebui să ne poziţionăm noi faţă de acea „Europă cu două viteze“?

UE nu are voie nici măcar să se gândească la o zonificare după anumite criterii arbitrare, cum ar fi euro sau Schengen. Ar fi total greşit şi ar introduce o anumită falie, lucru pe care nu-l mai doreşte nimeni. Discuţiile pe Schengen avansează încet, dar într-o direcţie sigură, la fel şi în zona euro. O Europă pe două nivele nu ar putea să funcţioneze. Ar fi total nefuncţional.

Ce trebuie să facă România pentru a intra în Schengen? Ce trebuie să facă preşedintele?

Lucrurile pe care trebuie să le facem le-am ştiut de la început, doar că noi le-am făcut parţial: trebuie să eliminăm corpuţia, trebuie să garantăm statul de drept şi independenţa justiţiei, nu doar să o declarăm. Trebuie să mergem înspre proceduri transparente, să de birocratizăm. În unele domenii, s-au făcut progrese, în altele chiar s-a regresat. Nu a apărut nicio noutate, nici măcar în MCV. Au apărut aceleaşi lcururi. N-are rost să facem pe supăraţii, cum au făcut unii politicieni. UE nu ne-a cerut ceva ce noi nu am promis. Noi ne-am asumat acele mecanisme, nu ne-au fost impuse. Dacă vrem să fim un membru cu drepturi egale, trebuei să ne facem şi temele.

Ungaria a ieşit din agreementul (înţelegerea) UE.

Au apărut imediat reacţii din partea vecinilor. UE poate să funcţioneze foarte bine în măsura în care toată lumea respectă regulile.  UE a reuşit un lucru incredibil: pe continentul în care s-au purtat cele mai multe războaie, acum nu se mai poartă războaie.

Cum calificaţi declaraţiile unor oficiali de la Budapesta la adresa României? Mă refer în primul rând la liderul Jobbik, dar şi la criticile pe care Viktor Orban le-a adus politicienilor români chiar din România.

Trebuie să vedem lucrurile cu un anumit calm. Liderul unui partid extremist face declaraţii şocante. Şi noi am avut astfel de lideri, amintiţi-vă de anii 90. Astea sunt partidele extremiste, cu afirmaţii stranii, cu incitări la violenţă. Dacă premierul ţării vecine vine la noi şi critică politicienii, nu cred că este bine să facem o dramă din asta, dar ar trebui să atragem atenţia.

Ce părere aveţi despre cererile reprezentanţilor secuilor pentru obţinerea autonomiei?

Discuţiile pe autonomie şi pe regiuni s-au mai purtat. Eu nu am fost şi nu sunt adepteul regiunilor după graniţe etnice. Dacă vom avea vreodată regiuni în România, nu trebuie trasate pe criterii etnice. Putem să promovăm descentralizarea într-o anumită măsură pe criterii etnice.

Minorităţile etnice din România au suficiente drepturi sau se mai poate face ceva?

Întotdeauna se poate mai bine, dar trebuie să fim foarte corecţi faţă de statul român. România este un model pozitiv în Europa pentru modul în care îşi tratează minorităţile etnice. În procedurile de constituire a Parlamentului există chiar discriminare pozitivă. Organizaţiile minorităţilor sunt finanţate de statul român.  Există şcoli în limbile minorităţilor naţionale. Se discută de foarte multă vreme de oportunitatea unei legi care să definească aceaste lucruri. Trăgând linie, putem spune: minorităţile în România sunt corect şi bine tratate.

Ce părere aveţi despre drepturile minorităţii sexuale?

Discriminarea pe faţă nu trebuie permisă. Avem o Constituţie care este foarte clară: toţi avem aceleaşi drepturi. Nu putem fi discriminaţi pe criterii sexuale sau religioase.

Vi s-a părut că există acest curent de discriminare în ce priveşte religia?

Mi s-a părut ceea ce vi s-a părut şi dumneavoastră şi tuturor celor din spaţiul public, că cineva a introdus în mod fundamental greşit tema religioasă în campania electorală. Acest comportament este fundamental greşit şi contravine clar Constituţiei care spune că toţi avem drepturi egale. Deci aducerea în discuţie a acestei teme este fundamental greşită, indiferent cum este împăchetată retoric. O retorică foarte discutabilă, iar aici mă refer la retorica domnului Victor Ponta folosită la Craiova. A încercat să introducă o temnă fără să fie el în culpă. O încercarea slăbuţă. Dacă voia să o facă, putea să zică: „domnule, eu introduc tema asta“.

Nu a fost îndeajuns de bărbat?
Nu, nu a fost. A vrut să introducă o temă fără să şi-o asume, dar spaţiul public i-a întors-o tot lui.

Aş vrea să vorbesc despre reforma statului român. Viziunea actualului preşedinte merge spre un stat minimalist. Cum vedeţi dumneavostră că ar trebui să fie statul?

Nu cred că putem să folosim în continuare aceste concepte care au dovedit că sunt puţin depăşite. Nu putem să mergem pe ideea statului minimalist, cum nu e bine să mergem pe ideea statutului atotputernic. Am avut exemplul statului totalitar în comunism. Acum vedem tendinţele unui partid stat care vrea să acapareze foarte mult, care împarte daruri. Statul trebuie să-şi păstreze rolul de regulator.

A interveni ca regulator pe anumitem pieţe este bine şi pentru populaţia şi pentru stat. Tendinţa naturală a unui stat este să treacă prea departe, să vină cu un cadru de reglare prea puternic şi să ajungă în zona intervenţionistă. Este important să reformăm statul, nu pentru a face alt stat, dar trebuie să facem jocul trasparent, corect. în asta constă reformarea statului: să scăpăm de baroni, să garantăm independeţa justiţiei, nu să o povestim. Trebuie să avem un stat care garantează reguli puţine şi bune, pe termen lung. Nu cum avem acum, un Guvern care schimbă regulile la două luni. Aşa nu poţi fi predictibil. Cum a fost rectificarea bugetară, discuţia pe CAS. Aceste lucruri trebuie evitate.

Coabitarea nu a funcţionat în România. Cum veţi face să negociaţi cu un Guvern socialist?

Coabitarea nu a ţintit reformarea statului, îmbunătăţirea guvernării, ci a fost un troc. Trocul este opusul unei politici de transparentizare. De asta n-a funcţionat coabitarea. Iniţializarea procedurii a fost netransparentă, apoi am aflat că există un document, că a fost un troc politic. Nici până acum nu ni s-a spus ce s-a vorbit acolo. Colaborarea este altceva. Dacă ai păreri diferite, te aşezi al masă şi discuţi până ajungi la un compromis, dar nu la un troc. În ultimii ani, noţiunea de compromis politic a fost total devalizată prin modul în care au acţionat politicenii. Trocul politic este cum este coabitarea, un comproimis politic este o soluţie care ne duce mai departe chiar dacă nu avem acelaşi punct de vedere.

Care ar fi în opinia dvs. motoarele de creştere economică pentru România?

Vom avea un program de guvernare la cheie. Vrem să evităm să ajungem la guvernare şi să nu ştim ce facem a doua zi. Nu cum s-a întâmplat în 2012. Ceea ce s-a făcut până acum nu au fost reforme, ci mici paşi care au mimat reformele. Ne trezim după 25 de ani că vorbim despre privatizări, despre companii de stat. Dacă vrem să punem economia pe un alt fundament, trebuie să începem de la fundament, nu de la mici detalii din jur.

Trebuie să avem politici care se bazează pe relaxare fiscală, actorii economici trebuie să fie egali.  Statul trebuie să fie tratat ca actor economic în orice contract. Trebuie să înţelegem că nu poţi să ai investitori stategici şi investitori mari, dacă nu ai o dezvoltare predictibilă, dacă şurubărim timp de două luni la Codul fiscal. Vrem să avem un tratament egal, să nu avem concurenţă pe piaţă, să permitem dezvoltarea capitalului autohton.

Două teme au animat societate românească în ultimii ani: gazele de şist şi Roşia Montană. Poate fi Românua total independentă energetic? Există un public care întreabă despre aceste două mari probleme. Care este poziţia dvs. în privinţa exploatării şi exploarării gazelelor de şist şi în privinţa Roşiei Montane?

Roşia Montană este un  proiect care a fost greşit abordat, Este o privatizare ratată. Avem un politician care într-o singură problemă are două păreri: una din calitatea de premier, alta de deputat. Nu cunosc nicun caz de politician relevant care a avut o astfel de abordare. Dacă nu ar fi trist, ar fi hilar. Nu poţi să-ţi baţi joc de o resursă a ţării şi să vii cu un mecanism care aduce mari probleme de mediu.

Pe de altă parte, nu putem să nu facem nimic ştiind că avem acel bun. La Roşia Montană sunt oameni nemuţuimiţi acolo, care caută locuri de muncă. Trebuie să găsim o soluţie prin care să exploatăm în mod responsabil, în care statul câştigă, în care resursa nu trebuie să fie epuizată în 10 ani. Trebuie să căutăm tehnologii care sunt nepoluante, care nu pun în pericol regiuni întregi. Dacă nu există aceste tehnologii, trebuie să avem curajul să spunem că aşteptăm. Cum am stat atâţia ani, mai putem sta.

Nu sunt adeptul abordărilor extreme, ci a unei abordări care ajută oamenii, care ne ajută pe toţi. Exact aceeaşi abordare de principiu o am şi în cazul gazelor de şist. Cum energia în lume devine din ce în ce mai scumpă, tehnologia exploatării gazelor de şist a ajuns în zona rentabilităţii. Explorarea e bine să fie făcută, pentru că e vorba de resursele ţării şi trebuie să ştim ce avem. Pe de altă parte, exploatarea trebuie să mai aştepte.

O altă problemă este relaţia cu Republica Moldova? România trebuie să renunţe la dezideratul unirii cu Republica Moldova?

Relaţia cu Moldova este una specială. Am discutat cu mai mulţi specialişti în ultima vreme. Preşedintele României are în esenţă două căi pe care poate să meragă. Calea indiferenţei faţă de Moldova şi calea apropierii de Moldova. Personal, eu cred că aş merge pe apropiererea dintre România şi Moldova. Avem foarte multe lucruri în comun. Vreau să avem o relaţie privilegiată şi vreau să aprofundez această relaţie. Poate vă surprinde. Pentru mine, Moldova este o temă foarte importantă. De-ar fi să depindă de mine, aş merge pe calea naturală a apropierii dintre România şi Moldova.

Până la unire?

Sper să fim peste puţin timp în UE, împreună. Nu cred că este cazul să ardem etapele. Până la unire mai este mult, acum trebuie să mergem pe calea unei apropieri. Trebuie să-i sprijinim în parcursul lor prooeuropean.

Aveţi vreun model între personalităţile istorice care au marcat România?

Nu.

Ce părere aveţi despre Nicolae Ceuşescu, în condiţiile în care este perceput ca cel mai bun preşedinte al României, conform sondajelor noastre?

Este regretabilă această percepţie. Eu am fost un anticomunist privat. Am fost împotriva comunismului ca şi persoană fizică, la fel ca toată familia mea. Atunci nu aveai căi de a exprima aceste lucruri, decât în anumite chestiuni de nesupunere civică. Am avut diferite discuţii neăplăcute cu persoane din conducerea unor instituţii. Sunt un anticomunist convins şi cred că Ceauşescu a fost unul dintre cei mai toxici români.

Românii spun că a fost bine atunci pentru că toată lumea avea o casă şi o locuinţă, cam toată lumea făcea bancuri. Dar uităm că nu puteam să ne spunem părerea, uităm de martiri, reţinem doar lucrurile nebune. Se numeşte filtrul roz al memoriei. Uităm de discrimnarea bisericilor, faptul că nu ai putut să călătoreşti dacă nu ai fost parte din sistem sau apropiat al sistemului. Vă amintiţi cum ne trezeam la 4 dimineaţă pentru două sticle de lapte? Vă amintiţi că nu aveam ce să punem pe masa copiilor? Se pare că am uitat, culmea, aceste lucruri. A fost cea mai gravă perioadă din istoria României.

Ce părere aveţi despre rolul Regelui Mihai în istorie? Traian Băsescu a spus că abdicarea sa a fost un gest de trădare a intereselor naţionale.

Ne amintim cum a venit Regele Mihai să viziteze România, a aterizat şi a fost întors în aeronova? Ion Iliescu conducea acea Românie. Nu cred că regele Mihai i-a trădat pe români şi a trădat România, ci a făcut ceea ce a fost constrâns să facă. Traian Băsescu a făcut acele declaraţii în scop electoral.

Spuneţi-ne, pe scurt, istoria familiei dvs. Când s-au stabilit strămoşii dvs. în România?

Stămoşii mei au venit acum 850 de ani în Transilvania, în zona Sibiului, şi de atunci tot acolo trăim. Pentru ţara nostră, 850 de ani pot să spun că e destul de mult. Pot să spun că sunt de aici. Am documete scrise care atestă că familia Iohannis a existat în zona Sibiului, în Cisnădie, cam de la 1500. Familia mea, indiferent cât mergem în urmă, a fost una de condiţie medie: nici bogaţi, nici lipiţi pământului.

În familia dvs. toţi sunt etnici germani? Nu au existat nici măcar căsătorii mixte?

Eu sunt primul care are o căsătorie mixtă, soţia mea, Carmen, find româncă.

V-aţi gândit vreodată, în clipe mai grele prin care, probabil, aţi trecut, să plecaţi definitiv din România?

Noi, etnicii germani din România, am fost confruntaţi cu acestă întrebare din anii 70. Atunci eram în liceu şi nu am vrut să plec. Majoritatea colegilor mei au spus că vor să plece în Germania, eu am făcut notă discordantă. După Revoluţie, întrebarea a trebuit să primească un nou răspuns: majoritatea etnicilor germani au avut porţile deschise şi au plecat. Eu n-am vrut nici atunci să plec. N-am vrut niciodată să plec din România. 


Klaus Iohannis, de vorbă cu jurnalistul Liviu Iolu (plan secund) şi cu Dan Marinescu (dreapta), redactor-şef „Adevărul” FOTO David Muntean

image
Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite