Prima greşeală

Am fost şi încă mai sunt un susţinător al preşedintelui Iohannis. M-au durut în pix greşelile sau gafele "neamţului", tocmai pentru că nu îl consideram politician, adică un ins capabil să sacrifice destinul unei ţări pe altarul unui partid.

Am văzut prea multe exemple. "Paltonul" sau "rochiţa" n-au fost dcât exemple descalificante de jurnalism partizan. Ce legătură are faptul că un om e tăcut cu funcţia lui reprezentativă? Ce mă interesează că am (mai) avut un preşedinte vorbăreţ? Cui îi foloseşte războiul politic dintre palate? Atunci când scopul ultim e "scoală-te tu, să ma sui eu", orice discuţie e inutilă. Scopul ultim e buna funcţionare a statului. Un preşedinte nu e subiect de gâlceavă, dacă nu aduce atingere demnităţii naţionale şi funcţiei în sine. Spun asta ştiind că, la începutul campaniei, dl Iohannis le-a spus susţinătorilor săi politici să-şi ia gândul de la guvernare. Nu au nici oameni, nici majoritate. Aşa mi s-a părut corect. De aia am avut încredere în catârul sas.

Da, dar viaţa e plină de surprize. Înclin să cred că setea de putere a sfătuitorilor de taină, oameni incapabili să se reprezinte pe ei înşişi – fără ca publicul să-i fluiere – a depăşit încăpăţânarea nemţească. Oameni care visează posturi şi putere l-au băgat la mijloc şi l-au tocat până a luat (sau va lua) forma unei sărmăluţe. În discuţie e noul Cod Fiscal. Cu excepţia firmelor minuscule, mici şi mijlocii, e, poate, cel mai tare stimulent al economiei româneşti. Ştiu, ideologii şi băgătorii de seamă ai defunctului PDL vor sări să ne explice cât de bine ne-am salvat de la dezastru. Şi toată găvăreala aceea penibilă, din cauza căreia distanţa dintre România şi Occident a crescut, în loc să scadă, ţine loc de bună ziua. Sunt sătul de ideologi şi de postaci fără creier. Să fie ei sănătoşi şi fericiţi, dar să facă bine să tacă, pentru că până şi prostia omenescă îşi are limitele ei. Creşterea TVA şi, implicit, scăderea nivelului de trai, au adus nefericire, subdezvoltare şi corupţie. O naţiune suferindă s-s scufundat într-o imoralitate adaptată. De aceea, gura de oxigen pe care o reprezintă scăderea oricărei taxe e bine venită. Ideologii visează ţări de sclavi fericiţi în lumea lor mică, dar în care ei, ideologii, să fie farurile călăuzitoare, capetele vorbitoare, elita grasă şi devreme acasă. Aş continua, amintindu-vă că, în campania electorală de care vorbeam mai sus, PNL a promis scăderea TVA la nivelul anterior. Nici nu ar fi putut proceda altfel un partid de "dreapta", care pune interesul cetăţeanului la baza concepţiei despre stat. Prin urmare, PNL a votat acest cod fiscal într-o majoritate covârşitoare. Ca să aflăm ce? Păi, că această politică şi această concepţie sunt inadmisibile la duşmanii politici. De ce? Nu v-am spus? Scoală-te tu să stau eu. La butoane. Stai să vezi ce coduri dau eu la popor!

Înclin să cred că l-au îmbrobodit. Că, de fapt, fiecare politician din umbra lui Iohannis se visează apostol al naţiei, salvatorul patriei. De aia, o măsură de dreapta e boicotată chiar de la dreapta, e drept, numai de preşedinte şi de garda lui pretoriană. Alo! Aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre. Guvernul Tăriceanu a dat "poporului" mai mult decât veţi fi voi capabili vreodată. Asta nu l-a împiedicat să piardă alegerile şi să ajungă, acum, unde a ajuns. Jos labele de pe preşedinte. Iar dvs., dle preşedinte, mai daţi-le cu flit!