Privind înapoi cu mânie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De multe ori, când timpul face o buclă, te regăseşti în locul din care ai pornit. Vârsta, partenerii de discuţie şi împrejurările sunt diferite. Doar gâlceava e aceeaşi.

Şi ai o tresărire. Pârdalnica de realitate îţi jocă feste. Îţi dai seama că ţi-ai răcit gura de pomană. Ţin minte limpede împrejurările anului 2008, când România era scăldată de sus până jos în delirul uninominalului, iar învingătorul urma să ia caimacul, indiferent de procent. Spre deosebire de momentul actual, când mulţi orbeţi daţi cu capul de pragul de sus, de jos şi de Talpa Iadului îndrăznesc să priceapă, pe atunci vuiau presa şi netul şi tălăzuia opinia publică. Hotărât lucru, uninominalul părea salvarea României. În zadar s-au ridicat vreo doi-trei inconştienţi (printre care şi subsemnatul) să ţină piept iureşului popular. Jocurile erau făcute, degeaba a mai dres niţel busuiocul veşted găselniţa tăriceană cu redistribuirea. Am explicat, am calculat, am făcut simulări – singura mea realizare a fost că m-am umplut de injurii şi de stăpâni imaginari. Eram când sclavul lui Patriciu şi al lui Vântu, când vândut, mincinos, rău-voitor, lup în blană de oaie, sau, mai rău, pesedist. Nu că mi-ar fi păsat. Injuriile le primeşti chiar cu o doză de umor şi mândrie, dacă ai fost cinstit şi n-ai dansat cum ţi s-a cântat. Dar consecinţele au fost, sunt şi vor fi teribile, pentru toţi.

«Ai grijă ce-ţi doreşti, că se-ndeplineşte» şi «Cine sapă groapa altuia cade în ea» ar trebui scris la intrarea în Parlament.

O să mă întrebaţi, pe bună dreptate, care e misterul? Cum de s-a judecat atât de greşit? Mă tem că n-o să vă placă răspunsul. Pentru că „judecata“, gândirea critică şi interesul general n-au cântărit nici cât negru sub unghie. Cel mai tare a fost interesul personal, în virtutea unui egoism sinucigaş. Să se prăbuşească lumea, dar să-mi iau eu mandatul. Să nu rămână piatră pe piatră, dar să câştige partidul meu. Iar cel care a dat tonul la cântec n-a fost nimeni altul decât preşedintele ţării. Halal! Nu degeaba se zice că un prost aruncă o piatră în baltă şi zece înţelepţi n-o pot scoate. Aşadar nu vom vedea două tururi la locale nici în 2016, iar voinţa majorităţii va fi încălcată din nou. Nici nu va apuca să se manifeste. Dar cine-i vinovat? PSD, vor striga, în cor, noii nemulţumiţi uituci. Aşa să fie? Permiteţi-mi să mă îndoiesc. Ei nu sunt decât profitorii. Prost să fii să scapi aşa o ocazie, pregătită cu minuţie pentru altul. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Degeaba se dau cu târtiţa de pământ politicienii şi ideologii. Ei nu fac decât să cânte după o partitură inversată. Acum patru ani, pe când nu era la putere, PSD urla cu o falcă-n cer şi cu una-n pământ că uninominalul e apocaliptic. Cum comenta PDL? Le arăta deştu’ mijlociu. Că tot suntem în zona proverbelor, „interesul şi-a purtat fesul“.

Aşa că, stimaţi compatrioţi, suntem, cu toţii, la strâmtoare. Partida pare pierdută. O fi cazul să dăm cu căciula de pământ şi să blestemăm? Dacă suntem în continuare tâmpiţi, da. Dacă te-ai prins că Buşoi n-are nicio şansă, dar îi faci hatârul şi-i treci în CV un atestat de participant, da. Dar, dacă nu eşti, îl trimiţi concediu şi introduci în teren un jucător proaspăt, în care societatea să creadă. Nu unul reşapat, nu flecar. Şi asta în toată ţara, chiar dacă-ţi sare în cap pepiniera partidului. Atunci, chiar cu avantajul terenului, adversarul va pierde meciul. Nu e aşa complicat. Dar, pentru nişte partide găunoase, e mai bună înfrângerea, că se lasă cu demisii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite