Politică

articolul anterior articolul urmator

Procurorii ţării sau ţara procurorilor?

6
2 Mar 2015 00:56:03
Răzvan Prişcă

Dintr-o epocă în care fiecare fura ce voia şi de la cine voia iar a fura era o virtute ne îndreptăm astăzi spre perioadă a pocăinţei sociale în care atât oamenii politici cât şi afaceriştii de carton din spatele lor merg încolonaţi către arest cântând în cor „noi nu comentăm deciziile instanţei” iar procurorii dinamitează toate instituţiile statului, aşa cum le-am cunoscut noi în 25 de ani.

Evoluţia reformei din justiţie nu poate fi contestată nici măcar de cei mai mari cârcotaşi. De la justiţia care se realiza în mare parte pe şpagă sau pe pile, de la cazuri penale în care se măsluiau probe grosolan până la ”execuţii” comandate politic, toate le-am trăit şi le-am văzut în primii ani de democraţie sălbatică ai României.

Şocul ultimilor 2-3 ani a fost foarte mare pentru că a luat pe nepregătite întreaga societate. Toţi şi dintotdeauna propovăduiau ”numele” justiţiei dar în acelaşi timp toţi se raportau la instanţă ca la o glumă. Majoritatea au încercat să o controleze politic folosind-o ca armă împotriva adversarilor şi toţi se considerau (şi încă se mai consideră) victime politice atunci când sunt condamnaţi.

Presa a investigat de-a lungul anilor mult mai profesionist decât organele statului afacerile oneroase iar societatea a fost conştientă în tot acest timp de golăniile politicienilor dar văzând că aproape 25 de ani nimeni şi nimic nu-i deranjează pe aleşi din furat, aşteptarea generală a fost foarte scăzută şi nimeni nu mai credea că ceva se poate schimba.

Principalul rol al justiţiei, din dreptul roman şi până astăzi, nu este acela de a pedepsi infractorii ci de a preveni comiterea infracţiunilor. O justiţie puternică impune în societate o conduită civilizată iar în timp asta formează o educaţie civilizată care duce la consolidarea naturală a statului de drept.

Reforma justiţiei române a cunoscut două mari etape. 

La început s-a primenit corpul procurorilor şi judecătorilor prin promovarea tinerilor în funcţii înalte şi de răspundere. Li s-a dat multă putere la vârste foarte fragede. Un exemplu relevant este cel al procurorului care l-a arestat pe Mircea Băsescu şi care a întrat în procuratură în 2009. Noua generaţie a magistraţilor este formată din tineri pasionaţi, cu adevărat dedicaţi şi cu multă credibilitate. Dintr-un motiv foarte simplu: aproape orice judecător sau procuror tânăr poate trece oricând în avocatură unde poate câştiga de 5-6 ori mai mulţi bani cinstit şi legal. Nu se mai justifică corupţia în rândul tinerilor magistraţi în condiţiile în care ei lucrează tot timpul cu această alternativă pe masă. Dacă aleg magistratura, chiar şi pentru o perioadă determinată, o fac din pasiune. Mai apoi, odată format un corp de „dobermani” tineri, procurorii s-au năpustit asupra politicienilor, vânând, într-adevăr, infractori trofeu dar care oferă cel mai puternic exemplu în societate. De la toate partidele, de la toate nivelele, ”legende vii” ale politicii româneşti merg spăşiţi către DNA, atunci când nu sunt aduşi direct cu mandat.

Pe fondul unei imense neîncrederi a societăţii în tot ceea ce se vede la televizor, DNA a optat pentru o strategie interesantă, de PR, asemănătoare unei companii, prin care a ales o comunicare publică agresivă, atrăgătoare, chiar captivantă uneori, în care prin relaţii personale ale jurnaliştilor cu procurorii, scoate în piaţă elemente suculente din dosare: fragmente bine alese din interceptări, probe care la prima vedere sunt clar incriminante şi detalii picante din rechizitorii care toate coroborate vin să confirme percepţia socială de vinovăţie asupra diverşilor inculpaţi. Astăzi, când un politician intră în sediul DNA, telespectatorii deja l-au condamnat definitiv şi irevocabil a priori şi aşteaptă însetaţi în faţa televizoarelor detalii intime din interceptări.

După o vreme, asemenea unei campanii comerciale, „campania de publicitate” părea că se perimă, cetăţenii nu mai păreau interesaţi de interceptări, care oricum nu erau urmate de nicio acţiune concretă sau cel mult erau urmate de un proces care treneza ani buni până la o soluţie definitivă. În acel moment DNA-ul trebuia să vină cu ceva nou, trebuia să convingă societatea că lucrează la fel de intens şi atunci a plusat cu o campanie de arestări preventive. Arestul preventiv, în drept, este considerat a fi o măsură cu totul excepţională care are două resorturi clare: inculpatul reprezintă un pericol public iminent sau există suspiciuni temeinice că ar încerca să influenţeze martori sau să distrugă probe. CEDO pune un accent deosebit pe garantarea libertăţii persoanei şi pe evitarea îngrădirii acestui drept. Campania DNA (susţinută puternic de instanţa de judecată prin confirmarea mandatelor) forţează de mult aceste principii.

Cum în publicitate nimic nu ţine mult, deja şi simplul arest completat de interceptări zemoase era pe cale a se perima. Era nevoie de ceva nou pentru 2015 pentru ca telespectatorii să rămână prinşi în faţa televizoarelor. Soluţia a venit din noul Cod de Procedură Penală unde este legiferată delaţiunea. În ultimele 3-4 luni aproape fără excepţie, inculpaţii arestaţi preventiv au făcut denunţuri împotriva altor inculpaţi sau împotriva unor persoane aflate în afara anchetei. Denunţurile sunt de cele mai multe ori spectaculoase, zgomotoase, captivante. În baza denunţurilor (oferite presei tot „chirurgical”, din nou doar cu elementele clar incriminante) procurorii deschid noi anchete, arestează pe bandă rulantă noi inculpaţi, arestul Poliţiei Capitalei îşi măreşte spaţiul de detenţie. Acum, că apar indicii despre primele denunţuri calomnioase (cel puţin în cazul Topoliceanu – Breazu), ne putem întreba dacă aceste denunţuri sunt investigate temeinic sau sunt folosite pur şi simplu ca ”bănuială legitimă” pentru arestarea preventivă.

Tot din campania de PR a DNA pare desprins şi faptul că Direcţia are o singură intrare/ieşire prin care intră atât martorii şi avocaţii cât şi inculpaţii încătuşaţi. Astăzi, când politicianul nostru intră în sediul DNA, deja condamnat de societate, telespectatorii aşteaptă însetaţi să-l vadă umilit în momentul în care iese din clădire cu cătuşe şi flancat de doi ofiţeri. Se crează chiar un soi de dezamăgire atunci politicianul „scapă” doar cu un arest la domiciliu sau cu un control judiciar.

Modul actual de operare a DNA este evident că nu este cel normal şi logic într-un stat civilizat. Riscul cel mai mare este cel al erorii. Luăm în calcul şi abuzul şi reaua credinţă a unor procurori care sunt incredibil de periculoase şi de nocive mai ales pentru inculpat dar şi pentru credibilitatea instituţiei. Dar riscul rămâne cel al erorii, al anchetelor insuficient instrumentate, al îngrădirii ireversibile a unor drepturi fundamentale ale omului. Întrebarea care trebuie pusă este care ar fi fost alternativa? Modul de lucru este determinat pe de-o parte de nevoia de credibilizare a actului de justiţie iar pe de altă parte de un volum imens de infracţiuni şi infractori care trebuie gestionat într-un timp scurt, acţionându-se de multe ori cu ameninţarea prescrierii iminente a multor fapte. 

Dacă nu se apela la o strategie de PR aveam astăzi o încredere în DNA şi SRI de aproape 60%? Şi da, efectul pervers se răsfrânge din păcate asupra funcţionarilor simpli, oneşti, care de frica unor excese de zel al tinerilor procurori, preferă să nu mai semneze nimic, să nu îşi mai asume nicio decizie, nici măcar acele decizii care ţin de fişa de post şi astfel pot paraliza ramuri întregi din administraţie. Şi da, putem chiar vorbi despre o teroare generală în administraţia publica din România faţă de procurori. Dar care era alternativa? Plecând de la realitatea anilor 2000, a unui stat în care corupţia începea de la vameşul care te întâmpina la intrare şi mergea până la cel mai înalt reprezentant al statului, cum altfel se putea înfăptui eficient şi credibil reforma?

Culmea este că acest spectacol public al anchetelor atinge obiectivul principal al justiţiei, acela de a preveni. Mulţi dintre primari, preşedinţi de consilii, parlamentari sau chiar funcţionari simpli care erau obişnuiţi cu paradigma socială a anilor 2000 sunt astăzi speriaţi şi se gândesc de mult mai multe ori înainte de a comite vreo infracţiune, cât de mică. Încă nu toţi. Încă există infractori ”incurabili” care încearcă din prima clipă a mandatului să fure orice şi de la oricine. 

Astăzi este evident că aceştia sunt victime uşoare în faţa tăvălugului DNA. Parlamentul toamnei lui 2016 va fi, cu siguranţă, mult mai curat, mult mai puţini cetăţeni vor dori să intre în politică pentru a face bani pentru că vor realiza că nu se mai merită. Şansele de a fi prinşi sunt aşa mari încât nu se mai justifică investiţia de 100.000 de euro într-un mandat de parlamentar. Dar corupţi vor mai fi. Abia Parlamentul toamnei lui 2020 ar putea fi, realist vorbind, unul în care să nu mai regăsim ”deputaţi auto”, ”deputaţi transformator”, ”deputaţi valiză”, ”deputaţi caltaboş” sau ”deputaţi loterie”. Abia atunci vom putea trage linie perioadei de reformă a justiţiei şi vom putea spune dacă România mai are vreo şansă, dacă procurorii trebuie să-şi reia poziţia discretă de apărători ai statului sau singura soluţie rămâne ca ei să conducă ţara din sediul DNA.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

6 Comentarii

Radu Mircea
2.03.2015, 04:48:15

Nu stiu daca chiar procurorii au nevoie de reclama si stimuleaza presa cu firmituri de ancheta , dar in mod sigur presa adulmeca si savureaza bobitele aruncate de institutia publica . Ea raspunde unei necesitati de curatenie morala resimtita de toata lumea care se vede furata neavind nicio solutie . Functionarii care se tem sa mai semneze ceva o fac nu de frica justitiei ci pe seama lipsei oricarei capabilitati in afara apartenentei de partid . Cine se bazeaza pe cunoasterea rolului si locului sau in schema administrativa nu are de ce sa se teama . Si pina la urma e bine sa li se arate pisica mereu si ei sa o vada , pentru ca si tentatia este mare .

+2 (2 voturi)
Vanatorul/d.c.
2.03.2015, 08:02:57

Justitia (in Romania) se afla in perioada ei.."romantica", plina de..eroism. E drept ca si legislatia in vigoare permite unor anumite categorii de cetateni imunitati si privilegii care, impreuna, codduc catre un tratament juridic diferit, ba chiar..preferetial (vezi cazul lui Voiculescu, care a demisionat de doua ori din parlament, pentru a fi judecat de instanta pe care si-a dorit-o). Peste toate m-ai intervin si unele..pasiuni, "subiectivisme" ale magistratilor..! Asa se explica cum, pentru infractiuni si prejudicii aproape identice, pedepsele decise de catre judecatori difera destul de..consistent. Sunt inca destule erori judiciare, unele "instrumentate" chiar de catre magistrati, fie ei procurori sau judecatori. Si asta pentru ca nici Justitia n-a scapat de..virusul coruptiei, al nepotismului, al imposturii. Numarul mare de procurori si judecatori anchetati, si condamnati, demonstreaza din plin acest lucru. Iar faptul ca in unele cazuri prejudiciile aduce statului sunt (daca sunt) recuperate doar partial si cu mare intarziere, arata ca intre Justitie si Dreptate inca exista o mare diferenta. Noul cod penal lasa si el mult loc pentru ca ..pasiunile si unele jocuri de putere, sa se regasesca in tratamentul juridic preferential,diferit, de care au parte uni suspecti mai de..soi, pusi sau nu sub acuzare. Retinerile si arestarile in urma unor delatiuni nesustinute de un minim probatoriu material, incurejeaza denunturile frauduloase ale unor inculpati care, la intelegere cu procurorul de caz, pot beneficia de un tratament juridic preferential si de o pedepasa mai mica. Asa se face ca infractori a caror vinovatie e dovedita de un probatoriu solid, pe baza de documente si intregistari ambientale isi astepta pedeapasa in stare de libertate, iar suspectii pomeniti in denunturile lor, sunt cercetati in stare de arest preventiv (vezi Udrea - "Gala Bute") In incheiere nu putem omite multiple decizii luate de catre CEDO,care si ele releveaza o parte din.."disfunctiile" mentionate in acest comentariu. Sigur, nu exista nicaieri in lume jJustitie perfecta. Cu toate astea, un judecator trebuia sa-si reamintesca mereu, ca decat sa bage in puscarie un suspect despre a carui vinovatie inca mai are mici indoieli, mai bine lasa in libertate un suspect asupra vinovatiei caruia aproape e convins.

+2 (2 voturi)
Vanatorul/d.c.
2.03.2015, 08:22:39

Mihai Moldoveanu, a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare pentru uciderea unui taximetrist, la 20 octombrie 1995, in Oradea. CEDO a decis, dupa 16 ani petrecuti de Moldoveanu in inchisoare, ca procesul prin care a fost declarat vinovat nu a fost corect. Decizia Curtii Europene arata faptul ca magistratii romani nu au admis probele care i-ar fi putut fi favorabile fostului militar. Practic, omul a fost bagat in puscarie numai pe baza delclaratiilor frauduloase a celor cu adevarat implicati in crima respectiva..! Cum ii dau procurorii si judecatorii inapoi lui Mihai Moldoveanu, cei 16 de viata petrecuti in puscarie..? 👀

+3 (3 voturi)
herr v3.01
2.03.2015, 17:30:16

Domnu vanatoru. Incercarea ta jalnica si lunga de a scoate din Madam Udrea o adevarata Schneewittchen ("Alba-Ca-Zapada"), e de tot hazul. iar cand nu intelegi ce scrii, obtii efecte comice: 1. "Asa se face ca infractori a caror vinovatie e dovedita de un probatoriu solid, pe baza de documente si intregistari (sic) ambientale isi astepta pedeapasa (sic) in stare de libertate" - pai un infractor a primit deja pedeapsa, nu o mai asteapta... 2. "Peste toate m-ai (sic) intervin si unele..pasiuni, "subiectivisme" ale magistratilor..!" - e blonda sau bruna suspecta ? Dar incununarea eforturilor tale e ilustrarea cazului lui Mihai Moldoveanu - "omul a fost bagat in puscarie numai pe baza delclaratiilor (sic) frauduloase a (sic) celor cu adevarat implicati in crima respectiva..!" Numai ca si aici o dai in bara. Justizia romana a rejudecat procesul sau si l-a condamnat a doua oara la ... tineti-va bine ... 23 de ani de inchisoare...

-2 (2 voturi)
me mike
3.03.2015, 14:18:48

Domnule Prisca, fara a analiza cu adevarat ce se intampla cu justitia ( inclusiv procurorii) nu vom ajunge nicaieri. Nu contest nevoia luptei impotriva coruptiei. Dar, ma intreb daca justitia noastra draga calca in strachini cu nonsalanta, dand sentinte mai mult decat ciudate si contradictorii, de ce nu se face o analiza calitativa a activitatii acesteia. Ma intreb si va intreb: e normal sa facem justitie infundand puscariile cu oameni doar pentru ca, asa cum faimoasa ICCJ afirma intr-o sentinta: "nu exista dovezi dar trebuie sa dam un exemplu" avem? Sau in cazul procurorilor, cand deschid si fac dosare doar pe baza de delatiuni sau incearca sa obtina dovezi doar arestand "preventiv" fara a avea de fapt motive temeinice cat de adevarata este aceasta justitie? Cu ce sunt mai buni procurorii de azi sau judecatorii de azi decat cei din vremea odioasa a comunismului, care tot asa, arestau inainte si apoi cautau dovezi ( daca gaseau)? O justitie care condamna politic sau pur si simplu fara dovezi mai poate fi numita justitie? Dincolo de "exemple" si nevoia luptei anti coruptie, cate analize si cate sentinte gresite au fost corectate? Mergand inainte pe aceasta cale deja DNA cu toata increderea populatiei in ea, este tot mai des identificata ca "bratul inarmat "al SRI si al unor decidenti politici. S-a creat deja o disolutie a autoritatii care risca sa ne arunce in haos. Poate nu ar fi rau sa se schimbe principalii oameni, chiar cei care, de prea mult timp, se afla in pozitii cheie: sefa DNA, Coldea si acolitii si sa re-asezam justitia pe un fagas normal. Mai intai adunam dovezile si pe urma arestam. Nu sa transforma DNA si procurorii in star-uri TV dar subrezi pe dinauntru. Sunt deja destule semnale care indica coruptie mare si abuzuri in serviciu si la Kovesi si la Coldea si la multi altii, cu Basescu in frunte. Justitia trebuie sa fie impartiala. Ceea ce vedem in ultimul timp a devenit nu lupta anti coruptie ci rafuieli de tip mafiot. O schimbare majora trebuie sa se intample. E prea mult amatorism si prea putin profesionalism.

+2 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (6)

Modifică Setările