Progresism

În avalanşa disputelor politice cotidiene uităm de foarte multe ori importanţa reperelor ideologice. Acestea au ca menire să cadreze orientările oamenilor politici, să ne ofere predictibilitate în acţiunea politică şi să ne ofere o viziune pentru viitor.

Din păcate, în România, de prea puţine ori ne preocupă aceste lucruri, fiind în acelaşi timp critici faţă de o clasă politică fără orizont. De acest context profită întocmai populiştii de dreapta şi de stânga. Unii clamează populist că luptă pentru justiţie protejându-şi averile obţinute îndoielnic, alţii solicită creşteri de venituri pentru cei mulţi complăcându-se cu luxul.

În această mlaştină a politicii româneşti apare nevoia de repere. Partidul care este în cea mai acută căutare a unei viziuni politice este Partidul Social Democrat. Cu aproape jumătate de milion de membri, formaţiunea care a dominat scena politică a ultimilor ani trebuie să identifice acele idei care pot însufleţi propria bază de militanţi. Hrăniţi cu un mix de politici ideologice, de la taxarea unică de dreapta până la măsurile protecţioniste radicale de stânga, membrii şi simpatizanţii Partidului Social Democrat au nevoie de o nouă direcţie.

Propunerea mea este progresismul, sau mai exact progresismul de stânga. O viziune politică bazată pe noi repere dogmatice adaptate noilor revendicări sociale ale cetăţenilor. Un progresist va găsi mereu ceea ce este mai bun în oameni, va crede în nevoia de modernizare şi progres, va susţine diversitatea şi va accepta acţiunea individuală, fiind în acelaşi timp un puternic susţinător al nevoii de comunitate. Progresismul a pornit de la noile aşteptări sociale ale unei clase muncitoare ieşite din sărăcie la finalul secolului 19 în Statele Unite şi este revendicat de mişcări de stânga din diferite zone ale Americii şi Europei. Fostul preşedinte american Thomas Woodrow Wilson, căruia îi datorăm afirmarea naţională a popoarelor din Estul Europei este un demn reprezentant al curentului.

De ce este nevoie de progresism în România? Pentru că nu există nicio forţă politică reală a progresului. PNL se scaldă în repere ideologice conservatoare şi baroniada locală moştenită de la PDL. USR-PLUS este un partid anti-sistem, anti-reformă, avid să obţină funcţii politice pentru o nouă elită politică îndepărtată de cetăţeni. Celelalte partide mici din păcate sunt incoerente în abordarea lor doctrinară şi incapabile să construiască repere de o asemenea anvergură.

Este nevoie de progresism pentru că România trebuie să se modernizeze, dar această nevoie accelerată de progres trebuie să se realizeze fără să se creeze noi inegalităţi sociale. Introducem noi tehnologii, dar pentru asta trebuie să investim în educaţia cetăţenilor. Dezvoltăm infrastructura fără a tăia dreptul la mobilitate al comunităţilor mici sau izolate. Un progresism integrator ne poate asigura şansa unei dezvoltări sustenabile, coerente şi accelerate. Este nevoie de politici afirmative care să ne permită să trecem peste eticheta pusă pe România, conform căreia am fi incapabili să ajungem la nivelul celorlalte state dezvoltate.

Multe pot fi spuse, dar cea mai importantă caracteristică a progresismului este libertatea. Libertatea de a trăi conform propriilor dorinţe, libertatea de a-i respecta pe ceilalţi, libertatea de a te exprima, libertatea de a avea un mediu curat şi sănătos, libertatea de a-ţi atinge ţelurile profesionale şi familiale, libertatea de a spera la mai bine şi la o lume mai corectă, libertatea de a circula sau a te (re)defini ca persoană. Or, libertatea trebuie protejată, Statul trebuie să fie garantul libertăţilor noastre, iar noi, cetăţenii, trebuie să fim motorul unei astfel de acţiuni colective. Partidul Social Democrat poate să devină forţa progresului. Eu sunt progresist.