Prospeţime de-a doua

Poate că titlul articolului e greşit şi ar trebui, acum, să ne spargem capul cu începutul alegerilor, cu debutul lor furtunos, aventuros, vesel sau trist. Să punem pariuri, să ne suflecăm mânecile nervilor şi muşchilor, pentru a intra în bătălia electorală. Şi, fireşte, să punem mâna pe bâzdoacă, pentru a sparge, măcar simbolic, capetele duşmanilor şi greşiţilor noştri.

Când colo, ascultaţi-mă cu atenţie, alegerile s-au şi terminat. Cunoaştem învingătorul, auzim vuietul partidelor care vor sancţiona, schimba, călca pe un nou drum luminos. Deşi veţi mai vedea încă două luni, la televiziuni şi pe net, o groază de specialişti şi experţi care vor măsura nemăsurabilul şi vor prevedea imprevizibilul, jocul s-a sfârşit.

Dar să începem cu începutul. Indiferent dacă vor pune în vitrină un om, o plantă sau o muscă, PSD va ieşi pe primul loc. În fapt, PSD defilează în Capitală, după 25 de ani în care a fost ciuca bătăilor. Misterul e uşor de descifrat. În timp ce PSD e partidul bloc, partidul monopol, toate celelalte partide (mari, mici ori neînsemnate) nu izbutesc să-i dea o replică coerentă. Mai mult, rezerva de cadre arată mai jalnic decât banca de rezervă a unei echipe de Liga a III-a. Figuri răsuflate, uzate, banale, neîndemânatici cu ştaif, bâlbâiţi cu gura strâmbă, certăreţi care răcnesc la instalaţie. Pe bune. Pare dur ce spun, dar, confruntate cu o realitate şi mai dură, partidele dovedesc că principalul lucru care funcţionează e orgoliul propriu. Şi capra vecinului. Decât să câştige sau să candideze Vasile, mai bine ne prăbuşim împreună. Dar să-mi trec în CV postul de candidat fără speranţe. Aşadar, pe partea stângă, sau, mă rog, ceea ce denumim stânga, PSD defilează fără oprelişti. Pe dreapta sau centru dreapta se înfruntă – zadarnic – PNL, Nicuşor Dan (da, da, el!), M10, PMP. Împreună, toţi aceştia ar fi strâns niţel mai puţin decât suma lor matematică, dar mult mai mult decât PSD. Dacă inteligenţa ar lumina dreapta, inteligenţa ar spune că important e rezultatul şi esenţiale sunt tratativele. Dar, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Pentru că, pe segmentul liberal, înghesuiala şi confuzia sunt la ele acasă.

Istoria va consemna, poate, pentru anul 2016, extraordinara şansă pe care a avut-o Capitala de a avea un primar cu adevărat independent şi dedicat oraşului. Om care nu a fost dus pe braţe de cohorte de viitori consilieri lacomi. Nici scos din laboratoare mediatic-ideologice. Nici tras la sorţi. Probabil că Ludovic Orban va obţine un scor superior partidului, spre 30%, iar Nicuşor Dan, între 10-15%. Dar aceeaşi istorie va marca prima victorie deplină a PSD, fără iepure de sacrificiu. În clipa aia, toţi ideologii şi strategii care au inventat votul acesta imbecil îşi vor da cu pumnii în cap. Legea proastă îl serveşte, vrând nevrând, pe adversar. Dar să nu vă imaginaţi că a tras cineva vreun învăţământ. Jumătate din cadre abia aşteaptă ca partidul propriu să se împiedice. Că atunci vine vremea celuilalt. Puţin timp, o zi, o oră. Dar ce triumf! Ce glorie! Ce culme a vieţii personal-politice! În timp ce, în tabăra micilor pierzători, a cantităţilor neglijabile, abia aştept să văd cum poporul, asistaţii, nevrednicii români ai nevrednicei Românii vor trage ponoasele! E o poveste veche. Dar o ascultăm de fiecare dată, de parcă ar fi nouă. Cum ar spune un personaj bulgakovian, prospeţime de-a doua!