Provocare pentru clasa politică: desfiinţăm UDMR sau desfiinţăm România?

Proiectul de lege al autonomiei propus de UDMR nu s-a modificat fundamental faţă de versiunea pe care am prezentat-o în urmă cu două luni. Reacţia publică în faţa acestui atac josnic la adresa statului român nu poate avea decât un singur răspuns: desfiinţarea UDMR. Altfel, putem să ne luăm adio de la România. Rusia şi Ungaria ştiu de ce. Îi provoc pe liderii României să se decidă pentru desfiinţarea ţării sau pentru desfiinţarea UDMR!

De Ziua Marii Uniri, toţi politicienii îşi vor declara iubirea de România şi respectul pentru 1 Decembrie 1918. Să vedem dacă acest ataşament faţă de întregirea statului român se va manifesta şi în Parlament la votul pentru proiectul de lege al desfiinţării UDMR pe care îl voi depune spre dezbatere, o măsură justă, deloc extremistă şi motivată strict de încercarea acestei formaţiuni de a face jocurile ruso-maghiare de destrămare a României. Poate ar trebui, în acest sens, ca noul comandament NATO să fie localizat în zona Harghita-Covasna, alături de forţele armate române, pentru ca omuleţii verzi de la Budapesta şi de la Moscova să ocolească regiunea.

La fel, de Ziua Drapelului Naţional, toţi politicienii s-au îndrăgostit de Tricolorul. Îl vor mai iubi şi când va ajunge legea mea la vot, cea care interzice steagurile etnice pe instituţiile publice şi afişarea reprezentanţilor statului român cu steaguri autonomiste? În Transilvania e o adevărată sarabandă de steaguri secuieşti şi de steaguri ale Ungariei pe clădiri publice sau la manifestaţii publice. La fel de bine am putea pune steagul Imperiului Otoman în Dobrogea sau steagul Rusiei în Moldova, ca să nu-i discriminăm pe foştii stăpânitori.

Am propus deja Parlamentului o lege de interzicere a steagurilor cu caracter etnic pe instituţiile României, care se află acum în dezbatere la Senat. Vom mai iubi Drapelul României şi când această lege va ajunge la vot? Sau vom păţi ca de fiecare dată: când are loc o escaladare a extremismului maghiar în România toată lumea sare ca arsă, dar când vine la vot în Parlament o lege care să interzică asemenea manifestări anti-statale, se votează pentru căderea proiectului?

Aceasta este provocarea mea pentru clasa politică a României: desfiinţăm UDMR sau desfiinţăm România? Adresez această provocare în general politicienilor din România, iar nominal preşedintelui României, Traian Băsescu, premierului Victor Ponta, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi liderilor de partide parlamentare. 

Îmi fac datoria de onoare de a reaminti de existenţa acestui proiect de lege care reprezintă o modalitate de a onora Drapelul Naţional, împiedicând alăturarea sau chiar înlocuirea lui cu steaguri autonomiste şi secesioniste sau cu steagul Ungariei, aşa cum se întâmplă la această oră în Transilvania.

Previziunile mele sunt însă pesimiste. Am mai avut un proiect de lege care prevedea interzicerea manifestărilor şi organizaţiilor cu caracter extremist, categorie în care UDMR se încadrează acum cu mare succes. Patriotismul parlamentar s-a înmuiat brusc pentru că UDMR se află la guvernare.

Cât despre proiectul de desfiinţare a UDMR, cine va avea curajul să renunţe la viitoarele voturi ale secesioniştilor, chiar dacă a devenit evident pentru toată lumea ce jocuri face acest Jobbik din România împotriva ţării noastre care îşi finanţează astfel autodistrugerea?

Desigur că toate proiectele mele de lege sunt fasciste, extremiste, comuniste şi şovine, ca să o iau înaintea detractorilor, menţionând toate categorisirile pe care le-am auzit deja. Iar desfiinţarea UDMR reprezintă culmea luptei mele împotriva democraţiei, reprezentate în acest caz de tandemul Budapesta-Moscova. E timpul pentru critici să fie mai creativi şi să vină cu ceva nou. Înseamnă că şi Marea Unire este o sărbătoare fascistă, extremistă, comunistă şi şovină. De fapt, tot ce este românesc şi orice referire la identitatea naţională şi la valorile noastre reprezintă pentru unii manifestări fasciste, extremiste, comuniste şi şovine, cu acest lucru m-am obişnuit. Nu înseamnă că e şi adevărat. Culmea este că până şi vocile care mă acuzau pe mine de extremism şi cântau în strună moderaţilor de la UDMR s-au speriat de proiectul de lege al autonomiei teritoriale. Acum să-şi pună cenuşă în cap toţi cei care se uitau la Kelemen Hunor ca la apostolul convieţuirii româno-maghiare şi care se întrebau miraţi ce mi-a venit de nu înţeleg rolul creativ şi împăciuitor al UDMR. Dar memoria publică e scurtă.

Aşadar, dacă tot e moda provocărilor, aceasta este provocarea mea pentru clasa politică a României: desfiinţăm UDMR sau desfiinţăm România? Adresez această provocare în general politicienilor din România, iar nominal preşedintelui României, Traian Băsescu, premierului Victor Ponta, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi liderilor de partide parlamentare.