Psihologia parlamentară a Noilor Hristoşi, Şova şi Vosganian

Înainte de a fi osândit pentru blasfemie, vă descriu cadrul acestei discuţii: în limba greacă „Hristos” înseamnă „uns”. Pornind de la această definiţie, în calitate de psiholog şi consultant politic, răspund provocării lansate ieri de un blogger Adevărul pe contul său de facebook:

„Eu aş vrea să ne explice un psiholog de ce sunt toţi hoţii de la noi aşa credincioşi. Pricep că nu simt nevoia să îşi ceară scuze de la victime, adică noi, dar doamna care îl ungea cu mir chiar îşi închipuia că îi cumpără cumva salvarea lui Dan Şova? Şi oare, dacă există Dumnezeu, când o să îl vadă pe Dan Şova, o să îi spună: <<fiule, ai făcut o grămadă de porcării acolo jos, dar ai fost credincios, treci degrabă la stânga mea>>?” - Dan Ionescu, cont Facebook.

Să le luăm pe rând.

Nimeni nu poate ignora forţa credinţei creştin ortodoxe a poporului român. Toate sunt dovedite prin apelul la istorie sau chiar la prezent, prin scandalul orelor de religie. Mai mult, nu se poate nega forţa economică şi socială, alături de influenţa politică covârşitoare a Bisericii Ortodoxe Române. Prin urmare, apelul la credinţă în situaţii de criză se poate dovedi folositor. Cine ştie, poate chiar treaba asta cu credinţa funcţionează, aşa că nu strică o cruce sau un mir în Parlament în moment de cumpănă. Se dă şi un semnal bun către BOR şi, cu siguranţă, poporul va simţi o milă faţă de cel asuprit de lege. Mai ales dacă e Buna Vestire! Creştinismul ne învaţă că cel care e fără de păcat să arunce primul cu piatra, iar milostenia faţă de cei asupriţi este baza credinţei noastre.

Bănuiesc că Şova a văzut că treaba e groasă (distrugerea de dovezi în cadrul unei urmăriri penale constituie, pe lângă infracţiunea în sine, circumstanţă agravantă pentru infracţiunea iniţială!) şi fiindcă la Vosganian (poate!) a funcţionat treaba cu Dumnezeu, a zis că nu strică să aplice şi asta.

Prin urmare, şi-a început discursul cu aderarea la grupul de rugăciune din Parlamentul României (sic!). Apoi, însă, a continuat cu aroganţe, ameninţări mascate şi clasica încheiere, milogeala.

De ce a funcţionat mirul şi apelul la credinţă?

Există mai multe explicaţii. Vizând doar una dintre ele, hoţii, infractorii şi şpăgarii au mentalitatea conform căreia ceea ce fac ei nu este decât o modalitate de câştigare a traiului, o afacere, un business ca oricare altul. Doar nu fură de la cineva anume! Chiar dacă e furt, păgubitul este nedefinit, dizolvat în mulţime, fără identitate. Având totuşi conştiinţa faptului că faptele de corupţie, nu sunt tocmai legale şi nici prea morale, infractorii de acest gen contează pe doctrina creştină în care dacă te căieşti cu adevărat şi îţi manifeşti deschis credinţa, iertarea este asigurată pe cealaltă lume. Poate chiar şi pe asta! De aceea, începând de la găinari şi şuţii din pieţe şi până la marii corupţi cu milioane îndesate în conturi, nimeni nu se joacă cu credinţa. Mai ales de Buna Vestire.

Totuşi, atât Şova, cât mai ales iniţiatorul miruirii parlamentare, senatorul Varujan Vosganian, au comis o mare şi gravă blasfemie tocmai prin gestul lor miruitor! Iată ce spune un site creştin citând textele liturgice:

„Un lucru deosebit de important care trebuie precizat în legătură cu Sfântul şi Marele Mir este faptul că acesta nu se întrebuinţează decât în trei situaţii: la săvârşirea Tainei Mirungerii, adică imediat după săvârşirea Tainei Botezului; la primirea celor de alte confesiuni creştine la Ortodoxie sau dacă un ortodox, trecând la altă confesiune, revine la Ortodoxie; la sfinţirea sau resfinţirea unei biserici şi la sfinţirea antimiselor. În afară de aceste trei slujbe, nu este îngăduit ca Sfântul Mir să fie întrebuinţat”.

Nu scrie nicăieri miruirea pentru scăparea de puşcărie sau evitarea urmării penale.

O ultimă precizare vizavi de acest subiect: de ce Biserica Ortodoxă Română nu a luat act de aceste acte necanonice, necreştine şi blasfemitoare din Parlamentul României? Sper ca preoţii, singurii competenţi în acest domeniu să iasă public cu explicaţii.

Chiar dacă am răspuns acestei provocări de ordin psihologic, trebuie să menţionez că în cazul lui Şova senatorii au votat pentru arestare. Dintre cei prezenţi majoritatea, 79 la 67, au votat pentru arestare. Singurul vinovat de împiedicarea actului de justiţie este Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. Justiţia urmează să se pronunţe şi în acest caz care seamănă a abuz în serviciu şi încălcarea Constituţiei. De ce a făcut Tăriceanu acest gest? Ca ofrandă pentru stăpân, ca să nu devină şi în viaţa concretă ceea ce este deja pentru toată lumea: un nimic.