Politică

articolul anterior articolul urmator

Puterea visului sau visul puterii?

1
30 Sep 2014 15:24:28
Mihail Neamtu
Steve Jobs: un visător.
Steve Jobs: un visător.

E bine să-ţi aşterni visele pe hârtie şi să ai curajul să-ţi denumeşti singur idealul. Viaţa te-ar putea răsplăti pentru această îndrăzneală.

Excelent cunoscător al teutonilor, Paul Zarifopol nota: „Germanul este, prin esenţă, adânc sentimental, liric şi visător. Germanul tipic te întâmpină invariabil cu acest cântec când vine vorba de filo­zofat asupra raselor...” În fapt, Zarifopol se gândea la Heine, cărora le justifica francezilor şi ruşilor obsesia pământul iar britanicilor domnia oceanelor. Nemţii, aşadar, sunt lirici şi visători:  „Franzosen und Russen gehört das Land, / Das Meer gehört die Briten, / Wir aber besitzen im Luftreich des Traums, / Die Herrschaft unbestritte” (Heine)... 
 
Am trăit o vreme în Germania şi-am văzut cu ochii mei această sănătoasă combinaţie între visare şi muncă, între viaţa activă şi viaţa contemplativă. Catolicismul, cred, încurajează alternanţa între cele două porniri umane: frenezia lucrativă, pe de o parte, şi detaşarea poetică, pe de altă parte. Dincolo de patrimoniul fabulos, constituit din mănăstirile medievale construite în stil romanic sau gotic, pe lângă bibliotecile renascentiste şi capelele baroce, rămâne pietatea nemţilor familişti, a tuturor celor care, după o săptămână petrecută în uzinele Porsche, vor să primească Sfânta Euharistie la finalul unei Liturghii tridentine. 
 
Visele nu sunt un ingredient exclusiv pentru alchimia firilor contemplative. Şi oamenii activi suferă de un onirism aparte. Socotiţi uneori nişte lunateci, adevăraţii antreprenori nu-s motivaţi de imediata satisfacere a unor nevoi materiale, secundare sau terţiare. Steve Jobs n-a lansat Apple pentru a cumpăra o vilă de lux în Beverly Hills. Vizionarul are puterea de-a închipui un viitor măreţ pentru o acţiune umană (utilizarea calculatorului, nutriţia, aviaţia). Pionieratul în sport, cultură, afaceri sau politică nu se naşte dintr-o gândire minoră, specifică personajelor lui Caragiale: „dacă nu curge, atunci pică”.  Îngerii neputinţei, sentimentul eşecului istoric, complacerea, mediocritatea, aroganţa şi auto-suficienţa omoară această facultate sufletească a omului înaripat: a visa. Fără imaginaţie, eşti un robot ruginit. Fără vise, eşti un mormânt gol. Visul, doar, te aşează la polul opus cuminţeniei sterile şi obediente. 
 
Desigur, nu orice geografie permite un asemenea travaliu al imaginaţiei. Doar însă lumea care permite înfiriparea celor mai năstruşnice vise e cu adevărat umană. Edison a visat la o lume ieşită din beznă şi-a reuşit să-şi vadă visul împlinit înainte de-a muri. Câte asemenea vise îndrăzneţe n-au fost ucise de pedagogia fricii sau de obsesia controlului statal?
 
Să citim viaţa astronauţilor care au păşit prima oară pe lună; să medităm la viaţa lui Cristofor Columb; să parcurgem biografia atletului care-a doborât trei recorduri mondiale. Nu vom găsi nimic dintr-o existenţă docilă, previzibilă, ternă şi încorsetată de reguli birocratice. Trebuie să-ţi laşi sufletul să viseze mai ales când eşti tânăr. 

E bine să-ţi aşterni visele pe hârtie şi să ai curajul să numeşti idealul, să-l închipui în culori vii şi palpabile, aşadar să-l reprezinţi dincolo de condiţionările sociale sau economice imediate. Viaţa te-ar putea răsplăti pentru această îndrăzneală. 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Constantin Pavelescu
30.09.2014, 20:14:04

Pentru cine scrieţi asta d-le MRU? Pentru români cumva? Vox clamantis in deserto! Românii pot fi mai degrabă definiţi prin două bancuri: unul l-am auzit spus de d-l Orcan, iar celălat auzit demult: Campanie electorală pentru alegerea primarului într-un sat. Primarul în funcţie, un bandit care a jefuit tot ce-a putut şi care a dus satul în ruină. Contracandidatul, un om integru şi bun gospodar. Primarul ţine un discurs: Ştiu că n-am nicio şansă în faţa contracandidatului meu. Am furat de-am rupt, o ştie toată lumea, dar am şi închis ochii la găinăriile celorlaţi. Contracandidatul meu după ce va cîştiga, vă va aduce prosperitate dar vă va obliga pe toţi să respectaţi legea!... Primarul a fost reales cu 80%. Al doilea: Dumnezeu în inspecţie prin iad. Trece pe la cazanele tuturor naţiilor. La toate vede draci asudaţi, extenuaţi, alergînd de colo-colo ca apucaţii cu nişte lopeţi cu care-i pocneau în cap pe cei care voiau să iasă din cazan. Cînd ajunge la cazanul românilor -linişte. Un drac plictisit stătea şi el pe-acolo şi trăgea dintr-o lulea. -Da' ce-i pe-aici, e gol cazanul? -întreabă Dumnezeu... -Ba e plin ochi, zice dracul. -Bine, dar de ce nu vor să iasă? Ba vor, zice dracul, dar cînd încearcă vreunul, sar o sută să-l tragă-napoi la fund!... În ochii întregii lumi civilizate, doisprezece ani de nazism au transformat poporul german într-un popor de brute şi de ucigaşi. Dar la doisprezece ani de la dispariţia nazismului, nemţii au redevenit ceea ce au fost dintotdeauna, exemplu de hărnicie, de disciplină, de rigoarea "nemţească" lucrului bine făcut. Românii, după un sfert de veac de postcomunism, au rămas ceea ce-au fost dintotdeauna, ba mai rău decît atît. Niciun om de pe lumea asta care are un minim respect faţă de sine însuşi, n-are cum să poată să susţină o catastrofă, o apoteoză a amoralităţii şi a ticăloşiei precum Ponta, sau o şleahtă de bandiţi precum PSD. Totuşi ei în România au prima şansă în orice fel de alegeri. Nu că ăilalţi ar fi cu mult mai breji, dar ca un popor să se orienteze constant doar spre răul evident cel mai mare, asta spune despre români mai mult decît orice studiu ştiinţific privitor la caracterul naţional. Aşadar d-le MRU, cui vă adresaţi? Pe cine vreţi să educaţi?...

Modifică Setările