Răspuns pentru Andrei Pleşu: împleticeala PNL a fost nu catastrofică, ci cu sâmbure de vitalitate; nu veninoasă, ci cu gând bun

Dl. Andrei Pleşu spune într-un editorial că primeşte „ecouri” că PNL este supărat pe electorat, că în ciuda schimbărilor pe care PNL le face, românii îi refuză simpatia.

Sugerând că PNL se bosumflă fără spor şi fără perspectivă, privind şi contrariat şi oţărât la oameni, pentru că oamenii vor vota PSD, în loc să voteze PNL, Andrei Pleşu, dă şi explicaţia: PNL arată ca o grămadă „de oi agitate” incapabile să facă faţă lupului. Şi pentru a face argumentul rotund, dl. Pleşu întregeşte explicaţia: procesul schimbării susţinut de PNL este neconvingător, iar liderilor actuali le lipseşte vigurozitatea profilării publice şi „aplombul mobilizator”, dincolo de invocarea tradiţională a PSD ca fiind „the bad guy”.

Sperând că am pus toate ghilimelele pentru liniştea celor care vor citi acest articol, încerc să aduc câteva contraargumente:

1. Da, PNL a urmărit contrariat cum după ce a renunţat să susţină, cu mult înainte de alegerile locale, oameni asupra cărora planau suspiciuni de lipsă de onestitate, aceştia au fost votaţi şi au câştigat cu majorităţi dezarmante, în timp ce, oameni mai noi, susţinuţi de PNL, au pierdut cu brio.  

Da, oameni buni şi integri au pierdut alegeri nu pentru că erau slabi şi neconturaţi, ci pentru că victoria politică se învaţă şi consecvenţa în a face ce este corect  este mai importantă decât aşteptarea pentru rezultate imediate pentru ceea ce ai făcut corect. Şi, PNL a continuat să caute oameni oneşti şi care nu au mai făcut politică pentru a veni alături de PNL. Nu mi se pare greşit, ci mi se pare salutar şi de încurajat.‎

2. Cred că nu există însă o contradicţie mai vioaie în articolul dlui. Pleşu decât contradicţia din ideea că validarea publică, egal notorietate; „să te ştie lumea” sau cum spune dl. Pleşu despre liderii PNL: „poate sunt oameni cumsecade, dar n-a prea auzit nimeni de ei”.

La fel de seducător este şi argumentul dlui. Pleşu cu aureola puşcăriei politice a înaintaşilor liberali pusă bineînţeles în oglindă cu foşti membri PNL condamnaţi în zilele noastre. Cred că merită spus că pedeapsa pentru păcate lumeşti nu a început în 2013 şi este suficient să revedem memoriile lui I.G. Duca pentru a vedea că păcatele lumeşti erau, Slavă Domnului, şi în vremea lui Brătianu.

Nu suntem evident pe măsura liderilor PNL dintre războaie, dar dacă nu poţi fi zeu, fii măcar un muritor decent, iar liderii PNL cu multele lor erori, au găsit de cuviinţă să răspundă la cea mai mare problemă de acum a societăţii româneşti: neîncrederea adâncă a românilor în politicieni, din cauza lipsei de onestitate.  PNL a adus pe listele partidului oameni noi şi susţine aceşti oameni chiar dacă momentan pierde voturi în competiţia electorală cu măşinăria politică pesedistă. Sau, folosind terminologia dlui. Pleşu, în locul unor prezenţe publice viguroase şi memorabile, dar uşor suspecte sau de-a binelea penale, PNL susţine oameni  poate mai puţin cunoscuţi, dar oneşti şi profesionişti.

3. Dl. Pleşu dezavuează „racolarea terapeutică” - deşi ne îndeamnă la tenacitate - „să ne punem cenuşă în cap şi să o luăm de la zero”. Dl. Pleşu strecoară nuanţa peiorativă implicită - „racolarea” - pentru procesul prin care PNL a atras pe listele sale oameni noi şi sugerează efectul pozitiv trecător al acestor personalităţi asupra partidului  - deschiderea listelor este un fel de „terapie”, după care PNL va reveni încruntat la vechile obiceiuri rele, după cum sugerează chiar sintagma.

Aducerea unor oameni din afara politicului înseamnă încrederea că  aceşti oameni vor schimba ceva în jurul lor, prin personalitate şi felul lor de a vedea lucrurile. Deschiderea listelor către personalităţi care au o carieră solidă, care au o recunoaştere, este cel mai clar semn de deschidere spre competiţie şi calitatea resursei umane în partid.  Dacă liderii actuali ai PNL sunt nişte „oi agitate”, cum ne gratulează dl. Pleşu, apoi fireşte că la întâlnirea cu profesionişti, cu lideri oneşti, politicienii vor sfârşi în cele din urmă, prin a fi îndepărtaţi, măcar prin simplul test al alegerilor.

Îmi pare rău că dl. Pleşu nu votează PNL, îmi pare rău ca l-am dezamăgit ca partid, dar un lucru trebuie să fie totuşi clar şi spus răspicat, nu sugerat, nu lăsat amestecat printre conotaţii : PNL a făcut bine înnoind listele. PNL a făcut ce trebuie ajutând la înnoirea politicii şi ne luptăm cu cinismul, suspiciunea şi dezamăgirea pe care toată clasa politică a provocat-o.

Am reţinut „bombăneala” onestă a dlui. Pleşu pentru împleticelile şi poticnelile liderilor PNL şi poate tocmai de aceea merită spus deschis, că împleticeala PNL a fost nu catastrofică, ci cu sâmbure de vitalitate; nu veninoasă, ci cu gând bun. PNL este de partea bună a baricadei. After all, PNL is the good guy!