Război rece în USL: racheta Iohannis şi bomba Blaga

Tensiunile din interiorul USL nu mai sunt un secret nici pentru cei care se uită la politică doar în pauzele publicitare de la Românii au talent. PNL şi PSD sunt pe picior de război. Klaus Werner Iohannis este ultima rachetă cu rază lungă de acţiune cu care s-a înarmat Antonescu în disputa cu Ponta.

Toată lumea a înţeles despre ce e vorba. Lui Ponta îi trebuia un potenţial premier în coastă, aşa cum potenţialul preşedinte Oprescu îi stă în coastă lui Antonescu. Este a doua mare lovitură pe care liderul suprem al PNL i-o dă liderului social-democraţilor. Prima a fost alianţa bruscă pe care a făcut-o în ianuarie 2011 cu Voiculescu, partenerul de la acea dată al lui Ponta. A fost mutarea care a obligat PSD-ul să intre în USL la egalitate cu PNL şi PC, chiar dacă situaţia din teren arăta că social-democraţii ar fi trebuit să aibă mai mult.

Între timp, Ponta a mai recuperat din terenul pierdut pentru că a ajuns premier,  iar puterea şi influenţa lui au crescut. În afară de asta, a făcut o mutare bună, când a reuşit să-l impună pe Oprescu candidat al USL la primăria Capitalei. Din clipa aceea, Antonescu a simţit suflarea doctorului în ceafă şi a început să-şi pună întrebări serioase despre siguranţa candidaturii sale la preşedinţie în 2014. Apoi a venit suspendarea lui Băsescu şi şeful PNL a arătat că priceperea sa politică nu trece de graniţele României. A deschis gura de două ori despre SUA şi Germania, iar Ponta a devenit, dintre ei doi, favoritul Occidentului. Liderul maxim al PNL s-a concentrat  de atunci pe bătălia internă conform strategiei lansate chiar de el: occidentalii vor lucra cu cei care deţin puterea în România, fie că le place, fie că nu.

Prin urmare, Antonescu şi l-a făcut rapid prieten pe Dragnea, rivalul lui Ponta din PSD, şi a impus în guvern oamenii doriţi de el. Aşa au ajuns miniştri Fenechiu, cel cu probleme de imagine, şi Vosganian, cel care îl hărţuieşte permanent pe Ponta cu critici. A urmat, recent, aducerea lui Iohannis şi, în final, bomba: alipirea lui Blaga. Că acesta va veni cu tot PDL-ul după el, în caz că va câştiga alegerile din partid, sau doar cu o parte, după modelul Frunzăverde, mai puţin contează. Fie că va fuziona sau că se va alia cu PNL, Blaga va îngroşa rândurile taberei lui Antonescu şi îi va pune în pericol postul lui Ponta. Afinităţile actualului şef al PDL cu gruparea PNL-PC sunt multe, de la oameni fideli lui Blaga, care acum sunt un PNL, până la rivalitatea, ca să nu-i spunem duşmănie, cu Traian Băsescu.

De partea cealaltă, Ponta nu poate proceda la fel. O alianţă a lui cu Elena Udrea, adversara lui Blaga din PDL, e de neconceput pentru opinia publică, chiar dacă cei doi şi-ar dori-o. Totuşi lui Ponta îi rămâne funcţia de premier şi puterea pe care aceasta i-o dă. Demonstrând forţă, Ponta poate strânge în jurul lui tot PSD-ul, inclusiv pe Dragnea, cel care s-a aflat tot timpul acolo unde era puterea. Şi mai poate premierul să profite de impunerea cu forţa a lui Iohannis în PNL. Cu siguranţă nu toţi liberalii sunt fericiţi că a venit unul din afară şi s-a cocoţat numărul doi în partid. Vicepremierul Chiţoiu ştie de ce.