„Războiul” preşedintelui cu Ungaria: mult zgomot pentru nimic

”Între România şi Ungaria există de unsprezece ani un parteneriat strategic”

Oare cum va reuşi preşedintele Traian Băsescu să-şi pună în practică ameninţarea că va pune la punct Ungaria? Va ajunge el să creeze o ”Mică Antantă” regională împotriva Budapestei, să spunem alături de Slovacia şi Serbia, ţări cu minorităţi maghiare semnificative?

O asmenea iniţiativă, amintind de perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial, i-ar îngrozi până şi pe cei mai buni prieteni ai preşedintelui Băsescu din Comisia Europeană. Ar fi o probă a  incapacităţii proiectului european de a rezolva chestiuni delicate dintre statele membre, iar la Bruxelles nu se va accepta aşa ceva.  În Europa nu se mai fac alianţe ÎMPOTRIVA cuiva.

Şi apoi, cum ar fi să te aliezi cu un stat din afara Uniunii, împotriva unui partener din Uniune?

Dar cât de interesate ar fi chiar Serbia şi Slovacia? Serbia, de-abia acceptată să înceapă negocierile de aderare la Uniune, nu are niciun interes să-şi resusciteze naţionalismul în faţa europenilor. Mai ales pentru a face hatârul României. Între Bucureşti şi Belgrad există un dialog nu tocmai cordial pe seama drepturilor minorităţii române din Serbia. Iar preşedintele Băsescu tocmai a criticat guvernul de la Belgrad pe această temă.

În ce priveşte Bratislava, aceasta şi-a declarat nu odată nemulţumirea faţă de unele acţiuni ale guvernului Orban. Dar Slovacia poate pune problema mai curând în cadrul Grupului de la Vişegrad (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia), dacă tot este vorba despre cluburi regionale.  Dincolo de unele asperităţi ungaro-slovace, acest format de cooperare regională a înregistrat însă prea multe succese în ultimele două decenii pentru a fi aruncat peste bord de dragul Bucureştiului...

Dar poate că preşedintele vizează o izolare a Ungariei în cadrul instituţiilor europene. Iarăşi, greu de realizat. În primul rând, pentru că nivelul de relaţionare al Ungariei, formal şi mai ales informal, este net superior celui al României.

Apoi, preşedintele Traian Băsescu va trebui să le explice foarte clar partenerilor europeni de ce vrea ca un stat partener să fie izolat. Pentru o declaraţie a liderului unui partid extremist, de opoziţie, de care guvernul de la Budapesta deja s-a delimitat? Oricât de deranjante au fost pentru noi afirmaţiile liderului Jobbik, un asemenea argument va fi considerat de către partenerii europeni mai degrabă neserios.

Între România şi Ungaria există de unsprezece ani un parteneriat strategic. În această perioadă, guvernele de la Bucureşti şi Budapesta au avut mai multe şedinţe comune şi au purtat consultări în numeroase chestiuni. În cadrul Uniunii Europene, România şi Ungaria sunt legate de multe interese comune – politica agricolă, Bugetul şi fondurile de coeziune, politica energetică, Strategia Dunării, incluziunea rromilor şi altele. Atunci când a deţinut preşedinţia Uniunii Europene, în prima parte a anului 2011, Ungaria a susţinut puternic aderarea României la Spaţiul Schengen, doar că nu a depins de ea. Merită aruncate la gunoi toate acestea, din cauza declaraţiilor unui extremist? Partenerii europeni n-ar înţelege asta în ruptul capului.

Dar poate că Viktor Orban ar urma să fie izolat în cadrul PPE. Slabe şanse şi aici. PPE l-a apărat întotdeauna, aşa cum au procedat, de altfel şi europarlamentarii PDL. Preşedintele Băsescu va trebui să le explice partenerilor din PPE de ce trebuie pedepsit acum Viktor Orban, pentru declaraţii pe care nu el le-a făcut. Cât despre grupul PPE din Parlamentul European, aici delegaţia română va trebui mai întâi să explice de ce l-a susţinut pe Laszlo Tokes ca vicepreşedinte al adunării. Iarăşi, un eventual demers românesc pe această temă ar apărea mai degrabă ca neserios.

Declaraţiile liderului Jobbik Vona Gabor au fost, desigur, şocante şi deranjante pentru români. Au fost, de altfel, în linia discursului extremiştilor. Dar nu sunt un motiv suficient pentru a ne pierde capul şi, cu atât mai mult, nu pot justifica declaraţii războinice din partea liderilor din cadrul spectrului democratic. Cu atât mai mult, atunci când aceştia sunt încărcaţi cu greaua responsabilitatea a celei mai înalte funcţii în stat.

Acum, dacă tot cuvintelor li s-a dat drumul, cel mai bine ar fi ca partenerii noştri din Uniunea Europeană să nu le ia în serios. Ceea ce probabil că vor şi face. Din fericire.