Răzeşii între trecut şi... PIB

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Articol din 1937, ziarul „Tempo”
Articol din 1937, ziarul „Tempo”

Săptămâna trecută, societatea civilă din Moldova s-a mobilizat pentru a semnaliza guvernului că partea de nord-est a ţării nu mai poate aştepta la nesfârşit branşarea la reţeaua infrastructurală modernă. Moldova are nevoie ca o autostradă să străpungă Carpaţii!

Decalajele economice dintre Moldova şi celelalte regiuni istorice se cronicizează şi nu fac decât să accentueze dezechilibrele administrative, demografice şi geopolitice (se prea ştie că, actualul limes estic al UE, constituie, de vreo 200 de ani, un punct de „atracţie” pentru Rusia).

Pe 19 mai a.c., răzeşii au organizat un marş motorizat de la Iaşi şi din celelalte judeţe ale Moldovei, la Bucureşti, pentru a transmite guvernului nemulţumirile din regiune, căci reprezentanţii politici ai moldovenilor nu vor sau nu ştiu cum să o facă. Doar incapacitatea guvernelor post-decembriste nu explică cum este posibil ca Moldova să fie singura regiune istorică fără vreun kilometru de autostradă. Este vorba şi despre altceva: rea-voinţă. Toţi demnitarii post-decembrişti cu putere de decizie au tras spuza pe turta lor regională.

Nu a fost de ajuns că Ceauşescu a început urbanistica „omului nou” demolând mai întâi oraşele din Moldova, că a mutat populaţia rurală moldovenească pentru a acoperi nevoia de forţă de muncă din celelalte regiuni, ce au fost mai bine şi mai strategic dotate cu industrie. Nu a fost de ajuns că Moldova a fost martirizată în Primul Război Mondial în folosul României întregi, în folosul României Dodoloaţe. Nu a fost de ajuns că Moldova a renunţat de bunăvoie la preprogative politice pentru ca statul român să se nască, iar Iaşul la statutul de capitală în detrimentul Bucureştiului, doar pentru că era prea aproape de graniţa cu Imperiul Ţarist. Ce ar trebuie să mai lase de la ei răzeşii pentru ca regiunea să fie cu adevărat integrată în planurile guvernelor ţării?

Taxele şi impozitele şi le plătesc doar ca să li se spună că nu sunt bani de investiţii echitabile şi pentru Moldova, doar ca să fie blocaţi de a-şi exprima oful în faţa guvernului după ce au străbătut sute de kilometri în acest scop şi doar ca să fie făcuţi „sârmă” de către stereotipurile regionaliste din alte zone.

Moldovenii nu pot trăi doar cu amintirea că la Iaşi s-a deschis prima universitate din ţară (1860) şi primul teatru românesc (1840), precum şi primul teatru evreiesc din lume (1876), că la Iaşi a fost tipărit primul periodic din Principatele Române (1790, Courrier de Moldavie), că la Iaşi a luat fiinţă cea mai veche societate ştiinţifică românească (1833, Societatea de Medici şi Naturalişti din Iaşi), că la Iaşi a fost construit primul monument din ţările române (1834, Obeliscul cu lei), că la Iaşi a fost emisă prima emisiune de mărci poştale româneşti (1858, Cap de bour), etc. Nu pot trăi nici din faptul că vârfurile culturii româneşti moderne au fost răzeşi. Trecutul nu ţine de foame. Ne face însă să ştim că la 1859 a avut loc unirea Moldovei şi a Valahiei, nu unirea Moldovei cu Valahia. În cele din urmă, ceea ce alungă foamea este PIB-ul pe cap de locuitor din regiune, iar fără autostrada Iaşi – Târgu Mureş, valoarea acestuia va continua să rămână cea mai scăzută din România.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite