Politică

articolul anterior articolul urmator

Reformă şi anticorupţie revoluţionară

2
22 Feb 2015 16:52:32
Ioana Lupea

Susţinătorii DNA au convingerea de nezdruncinat că anticorupţia va produce o curăţire a societăţii şi în special a clasei politice. Că acesta este un moment T0 în care, prin pedepsire, comportamente inacceptabile şi ilegale percepute ca normale prin generalizarea lor vor fi inhibate. Am spus-o şi o repet: doar represiunea prin DNA a anticorupţiei nu va avea efectele aşteptate.

Fără o schimbare profundă în societate, în administraţie şi în partidele politice, comportamentele corupte se vor reproduce iar rezultatul va fi o specializare în infracţiune. În locul miniştrilor arestaţi vor veni alţii la fel, în locul parlamentarilor şi şefilor din administraţia locală, aşişderea. E ca în situaţia pedepsei cu moartea: aceasta nu reduce numărul de crime care se pedepsesc prin scaunul electric. 
 
Anticorupţia văzută de promotorii ei ca o acţiune revoluţionară care deblochează energiile pozitive din societate, o distrugere din care se va naşte o nouă construcţie, nu va reuşi singură, fără reformă, să creeze o societate mai mai puţin coruptă. Riscul este ca mijlocul, anticorpţia, să ia în stăpânire scopul, să devină un scop în sine şi anticorupţia  să se trasforme într-o industrie care-şi fabrică singură cauzele. Iar în condiţiile în care activitatea Parchetului este complet netrasparentă, acest scenariu este nu doar plauzibil ci perfect posibil, dacă nu se întâmplă deja. Cazul Bica este relevant: în condiţiile în care existau informaţii privind activităţile ilegale ale Alinei Bica, în locul prevenirii comiterii altor infracţiuni, ea a fost numită în funcţie şi monitorizată. Astfel, numărul infracţiunilor şi implicit al dosarelor de anticorupţie cu numele ei pe copertă s-au înmulţit. Nu pledez pentru o limitare a acţiunilor anticorupţie, ci pentru o presiune cetăţenească pentru dublarea lor cu acţiuni de reformă.
 
  1. Într-o societate inegală, în care posibilitatea de a avea o minimă bunăstare în afara politicii este aproape zero, corupţia se va perpetua. România este un caz în care o persoană poate face mai mulţi bani într-un timp scurt prin politică decât prin orice alte mijloce. Atât timp cât cei mai mulţi oameni trăiesc în condiţii precare corupţia se va reproduce prin simplul fapt că politica va rămâne singura cale de a obţine o relativă prosperitate. Oricât am închide ochi în faţa acestei realităţi, cele mai multe afaceri sunt începute atunci când antreprenorul consideră că are o reţea de influenţă în politică şi în administraţie. De asemenea, funcţia politică sau publică a devenit cea mai bună asigurare împotriva şomajului pentru familiile şi clicile celor care le deţin. Această situaţie se vede cel mai bine în administraţia locală: o parte din angajaţi sunt rude sau prieteni de-ai politicienilor. Nu în ultimul rând, o minimă cercetare la nivel local ar scoate în evidenţă faptul că în perioada austerităţii firmele care au supravieţuit au fost cele legate de politică . Pe fondul unor restrângerii de resurse publice şi private acestea au devenit singurele cu acces la cele publice şi şi-au asigurat profitul.
  2. Finaţarea sistemnelor publice şi un sistem de salarizare adecvat pentru corpul funcţionarilor publici şi demnitari este o a treia condiţie esenţială pentru limitarea fenomenului corupţiei. Am mai scris şi o fac din nou: dramatic subfinanţate, sistemele publice, altele decât cele de control,  sunt vulnerabile la corupţie şi sunt menţinute în această stare. În timp ce salariile din educaţie reprezintă  azi 71,2% din media câştigurilor salariale din ministere şi organe centrale, iar cele din sănătate 70,2%, salariile din instituţiile de control precum Direcţia Naţională Anticorupţie, Inspecţia judiciară, DIICOT-ul, Oficiul pentru prevenirea spălării banilor sau Curtea de Conturi etc reprezintă, pentru fiecare în parte, peste 100% din media naţională. Astfel au dat de lucru şi implicit au legitimat instituţiile de supraveghere şi control suprafinanţate. Nu spun că piramida trebuie inversată, dar salarizarea funcţionarilor publici şi demnitarilor la un nivel ce puţin egal cu cele din instituţiile de control este vitală. Sunt mulţi cei care cred că indiferent de salarizare funcţionarii publici vor rămâne corupţi, că există un viciu moral, că lăcomia face parte din ADN-ul acestora. Mai multe studii arată că există o corelaţie negativă între salariile din administraţia publică şi corupţia şi că în anumite condiţii, una dintre ele fiind chiar existenţa unei justiţii funcţionale, creşterea salariilor poate fi un element de reducere a corupţiei.
  3. Reforma partidelor politice este esenţială, corupţia fiind mai prezentă în statele precum România în care partidele politice sunt mai închise, mai birocratizate, mai clientelare.  Atrât timp cât partidele continuă contraselecţia internă, cariera fiind făcută pe alte criterii decât cea a competenţei politice, pe baza de afinităţi şi loialităţi personale sau contra bani, corupţia va exista indiferent de cîţi demnitari va aresta DNA şi indiferent de câte condamnări vor pronunţa judecătorii. Funcţiile politice sunt împărţite exclusiv pe aceste criterii, iar cei numiţi rămân cu obligaţii faţă de cei care i-au numit. Această situaţie este ilustrată perfect de dosarul Agenţiei Naţionale de Restituire a Proprietăţilor. Mărturiile din acest dosar relevă faptul că oamenii numiţi în funcţie pe criterii politice sunt obligaţi şefilor de partid şi executanţi ai ordinelor politice. Rezistenţa duce automat la restragerea încrederii şi pierderea funcţiei. Fără depolitizarea administraţiei publice şi fără încurajarea formării unui corp de funcţionari de carieră, corupţia nu va fi stârpită. O soluţie pentru situaţia de criză a sistemului de partide, pe care doar dacă eşti legat la ochi nu poţi să o vezi, este deschiderea câmpului politic spre grupuri noi, cu alte mentalităţi, mai conectate la realităţile sociale, şi formate de jos spre vârf.  Partidele top-down, cum sunt  UNPR sau PMP, sunt cele mai toxice pentru mediul politic pentru că sunt deeschise oricăror compromisuri pentru a supravieţui.

Creşterea angajării în economie şi existenţa unor mijloace de acces la un relativ confort altele, decât politica şi funcţia publică, cum ar fi munca adecvat remunerată, creşterea finanţării pentru sistemele publice şi a salariilor la un nivel comparativ cu cele din instituţiile de control precum şi reformarea partidelor politice inclusiv prin înlocuirea celor actuale cu altele noi, pot, împreună cu o justiţie eficientă şi independentă, să limiteze fenomenul. Singură anticorupţia nu va produce rezultatele aşteptate şi va conduce la o neîncredere în eficienţa sistemului de justiţie, care nu va putea stârpi corupţia. 
 
 

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

Kepler-186f
22.02.2015, 20:17:06

Interesant punct de vedere. Insa in Romania probabil ca represiunea e solutia cea mai la indemana si cea mai rapida, o solutie "radicala" dar nu "finala", cum spuneti. Reformarea functiilor de conducere si publice implica o viziune economica si politica solida, vointa de a merge in aceasta directie si, desigur, posibiitati reale de a o pune in aplicare.

Constantin Pavelescu
23.02.2015, 04:57:07

Citind articolul ăsta iniţial am tentaţia de a o considera pe autoare proaspăt picată din lună şi încă nedumerită în ce lume a nimerit. Imediat îmi amintesc însă că doamna cu pricina este o veche şi ferventă susţinătoare a celor mai toxice şi mai antidemocratice forţe şi personaje de la vîrful politicii, aşa că teoria necunoaşterii cade. Aşa că în acestă situaţie rămîne de ales între alte explicaţii şi numai dintr-acelea prea puţin onorante... Atunci cînd se porneşte de la o premisă din zona cailor verzi pe pereţi, evident că şi concluzia va fi într-aceeaşi zonă. Trebuie reformă ne spune autoarea. Enunţ absolut corect, dar cine mama huciului să facă reformă? Autoarea face o descriere corectă a situaţiei, dar fără să observe că ceea ce descrie este defapt un cerc vicios care funcţionează implacabil. Politicieni corupţi, interesaţi şi puternic motivaţi în menţinerea sistemului, blochează orice reformă "de jos" prin impunerea în funcţii publice a camarilei obediente selectate pe criterii clientelare, personaje la rîndul lor direct interesate şi ele în perpetuarea sistemului... Politicienii corupţi blochează reforma şi "de sus" prin numiri politice în toate funcţiile-cheie din instituţiile statului, inclusiv justiţie şi servicii, agenţii guvernamentale sau instituţii oficiale. Totodată politicienii corupţi blochează prin infiltrare, cumpărare, intimidare, etc... şi celelalte forţe care ar putea să se constituie în puncte de coagulare a unor mişcări reformiste: presă, societate civilă, sindicate şi care-or mai fi... Politicienii corupţi s-au asigurat ca sistemul să nu poată să fie atins nici măcar pe calea votului aşa-zis "democratic", iar tehnicile sînt deja cunoscute: Una este ofertă electorală alcătuită exclusiv din garanţi ai protejării continuităţii sistemului, astfel încît să nu mai conteze dacă va fi ales un nemernic sau altul. Alta este menţinerea prin pauperizare şi deculturalizare a unei consistente mase de manevră electorală alcătuită din dependenţi de pomenile statului şi de oportunităţile pe care sistemul corupt le oferă "descurcăreţilor"... Nu în ultimul rînd, menţinerea în foc continuu a unei uriaşe industrii propagandistice a diversiunii, manipulării şi dezinformării, o adevărată maşină de spălat creieri în masă care fabrică un electorat abulic şi debusolat, total decuplat de la realitate. Dacă mai adăugăm la astea şi nenumăratele tehnici de fraudă electorală accesibile celor care controlează procesul electoral, putem să ne resemnăm liniştiţi d-nă Lupea: Sistemul e beton armat. Nu există nici o fisură prin care reforma să poată să pătrundă în interior, nu există nici o forţă capabilă să impună o reformare reală a clasei politice, nici din interior, nici din exterior. La un momentdat această forţă părea să fie justiţia. Dar justiţia în ultimii ani ai mandatelor lui Băsescu a lovit aproape exclusiv duşmani de-ai lui Băsescu, iar acum după plecarea lui Băsescu justiţia a luat în colimator susţinători de-ai lui Băsescu. Dacă mai există vreo îndoială privind politizarea justiţiei, este suficient să ne amintim de exonerarea lui Johannis în procesul cu ANI, soluţie nu doar sfidătoare a bunului-simţ, ci şi favorizantă pentru încă vreo mie de alţi infractori aflaţi în situaţii similare şi care o vor invoca drept precedent, situaţie în care nu numai că ei îşi vor scăpa propriile piei, dar acest precedent se constituie şi într-o legiferare explicită a unei forme de jaf... Se justifică o asemenea mizerie doar pentru a fi făcut scăpat un infractor, fie el şi preşedintele României? Să înţelegem că în faţa justriţiei el este "mai egal" bucurîndu-se de tratament preferenţial doar pentru a nu strica nişte jocuri politico-mafiote?... Ăsta-i rolul justiţiei?... Că se ocupă acum justiţia şi de camarila lui Ponta, asta n-are darul de a mă convinge de nimic. Ponta a devenit un balast de care toţi vor să scape, iar decuplarea camarilei lui Ponta de la ţîţa banului public va fi mană cerească pentru alţi hămesiţi disperaţi să ocupe locurile rămase vacante la supt... Despre ce reformă vorbiţi d-nă Lupea? Cine să o facă? Cine să reformeze partidele în condiţiile în care un sfert de veac de democraţie originală ne-a demonstrat că-s nereformabile?... Cine să "crească angajarea în economie" cînd fondurile destinate investiţiilor ajung să acopere pomeni distribuite asistaţilor, cînd fondurile europene sînt neglijate pentru că nu pot fi furate fără riscuri, cînd pe puţinii bani de la buget se duc lupte crîncene între găştile care vor să-i înşface... Despre ce justiţie funcţională vorbim atunci cînd o vedem folosită drept bîtă politică, sau atunci cînd îi vedem pe marii jefuitori traşi la răspundere doar pentru a cincizecea parte din 1% din cît au jefuit, cînd prejudiciile sînt recuperate în proporţie de 5 sau de 7%, cînd curg "pedepse" cu suspendare sau cu executare ridicol de mici, executate şi alea doar pe sfert sau mai puţin? Cînd vedem că în mod regulat se pune batista pe ţambal peste mînăriile descoperite de jurnaliştii de investigaţie, cum ar fi depildă tunurile date de varan în combinaţie cu Academia Română, cînd presa semnelează încontinuu megajafuri ignorate de către instituţii care ar trebui să se autosesizeze, cînd aşteptăm de 25 de ani o punere pe rol a dosarelor "revoluţiei" sau a mineriadelor, sau a marilor "privatizări", sau a înstrăinării resurselor naturale ale României şi cîte altele asemenea... Asta-i justiţie funcţională? Mai degrabă praf în ochi... Aşadar de unde vă aşteptaţi să răsară reforma d-nă Lupea?

+1 (1 vot)
Modifică Setările