Politică

articolul anterior articolul urmator

Regimul Klaus Iohannis

68
23 Dec 2015 10:55:55
Raluca Boboc

Primul pas: demolarea mandatelor fostului preşedinte. „Punct şi de la capăt“ a devenit lozinca preferată de Klaus Iohannis. Trufaş, vanitos şi orgolios, fostul primar al Sibiului a simţit încă din primele zile de mandat că presiunea generată de confruntarea cu imaginea unui preşedinte puternic şi impunător, care a dominat timp de zece ani întreaga scenă politică, lucrează net în defavoarea sa.

Băsescu îşi încheie mandatul sărutând drapelul. Scena prezidenţială trebuie curăţată, iar adversarul agasat, hărţuit şi umilit până ce imaginea sa de preşedinte al României este ştearsă din memoria electoratului sau rămâne doar o umbră palidă.

Pas cu pas: Iohannis învaţă tainele Cotroceniului şi descoperă sursele şi beneficiile puterii. Face numiri controversate în funcţiile de consilieri prezidenţiali, deschide porţile Palatului pentru consultări cu partidele şi cu societatea civilă, lucrează cu şi în favoarea serviciilor de informaţii, împarte puterea executivă cu un premier care i-a fost adversar în alegerile prezidenţiale, îl seduce pe generalul purtător al interesului naţional şi urzeşte planuri pentru o nouă majoritate parlamentară, face decorări controversate, preferă interviurile pentru publicaţiile străine, comunică cu electoratul prin intermediul Facebook, cu PNL prin intermediul unui preşedinte pe care a avut grijă să-l impună, iar în final îşi instalează şi guvernul său. Tehnocrat.

Linişte şi normalitate: „Este momentul unui consens politic şi social real". Iohannis respectă promisiunea de a fi un altfel de preşedinte. Şi tăcerea prezidenţială nu întârzie să producă efecte. Parlamentul îşi apără corupţii şi votează privilegii: pensii speciale pentru aleşii locali, pentru parlamentari, pentru militari, pentru funcţionarii publici şi demnitari. În liniştea aşternută peste ţară, poporul primeşte şi el ceva pomeni electorale – dublarea alocaţiilor pentru copii, creşterea salariilor bugetarilor cu 10%, creşterea salariului minim pe economie –  aruncate de aleşi cu gândul la viitoarele campanii electorale. Liderii partidelor susţin noua abordare prezidenţială, considerând că „o pace politică în România nu poate să genereze decât dezvoltare”. Iar PNL şi PSD profită din plin de această pace şi îşi conservă dominaţia în plan politic, blocând alegerea primarilor în două tururi de scrutin.

Big Brother şi puterea serviciilor: Iohannis rupe regula instituită de Băsescu şi numeşte la conducerea SRI şi SIE oameni proveniţi din propriul partid. Serviciile impun Legile Big Brother având girul preşedintelui şi acordul tuturor partidelor politice, sporindu-şi puterea. SRI continuă să rămână în prim-plan prin prisma scandalurilor în care este implicat: demisia lui George Maior ca urmare a controverselor stârnite de legile respinse de CCR, războiul Udrea – Coldea, războiul Băsescu – Coldea, declaraţiile generalului Dumbravă despre „justiţia, câmp tactic al SRI”, scandalurile provocate de doctoratele magistraţilor sub coordonarea politicienilor, în cadrul Academiei Naţionale de Informaţii, numirea unui jurnalist drept purtător de cuvânt al instituţiei sau speculaţiile privind implicarea lui Eduard Hellvig, în mod părtinitor, în favoarea unor candidaţi liberali. Bugetele instituţiilor de forţă au continuat să crească şi în acest an. La fel şi influenţa acestora în jocurile de putere.

Eşecul partidelor: Iohannis restabileşte legătura preşedinte – partide politice. Lucrează în mod transparent cu toate partidele pentru impunerea acordului privind finanţarea Armatei, a Legilor Big Brother sau pentru realizarea reformei electorale. Concomitent, Iohannis colaborează în mod netransparent cu UNPR pentru validarea Strategiei Naţionale de Apărare, a şefilor serviciilor de informaţii, dar şi pentru schimbarea majorităţii parlamentare. La finalul unui an în care au fost actori principali pe scena politică, partidele intră în carantină pentru reconectarea cu electoratul. Reforma internă este un eşec total atât din punct de vedere al liderilor, cât şi din punct de vedere al principiilor şi ideilor promovate. PNL se desprinde cu greu de imaginea USL, iar fuziunea cu PDL-ul „care a tăiat pensii şi salarii” se dovedeşte a fi mult mai dificilă decât preconizaseră liderii. PSD scapă din fruntea partidului de un urmărit penal şi se aruncă cu totul în braţele unui condamnat penal în prima instanţă. Revolta generată de tragedia de la „Colectiv” scoate în evidenţă şi mai mult slăbiciunile partidelor: în stradă se cere desfiinţarea acestora.

„Guvernul meu”: Iohannis îşi exprimă acest deziderat încă din primele săptămâni ale mandatului. Jonglează cu posibilii premieri. Îşi reafirmă într-un interviu intenţia de a susţine propunerea PNL din campania electorală. Coabitează cu premierul Ponta, stârnind nemulţumirea susţinătorilor săi. „Întâlnirile normale de lucru” îl revigorează însă în sondaje pe premierul perdant al prezidenţialelor şi acesta devine o ameninţare tot mai mare pentru statutul lui Iohannis de mascul alfa al scenei politice. Încep negocierile cu liderul UNPR, iar lovitura DNA aplicată lui Ponta face să ajungă pe masa lui Iohannis decretul pentru desemnarea lui Oprea ca premier interimar. Destinul vrea însă ceva mai bun pentru România. În final, Iohannis mizează pe tehnocratul Cioloş. Eşecul reformei interne a partidelor politice aduce la Palatul Victoria un guvern format în mare parte din specialişti de la Bruxelles, pe care Iohannis îl instalează personal, participând la prima şedinţă de guvern.

Justiţia şi „dictatura procurorilor”: Iohannis mizează pe echipa pe care o găseşte în fruntea principalelor instituţii cu excepţia DIICOT, unde face o numire controversată. O vizitează pe şefa ICCJ, participă la bilanţul DNA, lansează propuneri controversate precum Procurorul General membru al CSAT şi drept de iniţiativă legislativă pentru ICCJ, CSM şi PG, apoi le abandonează. DNA este de departe instituţia care s-a remarcat cel mai mult în acest an, nume grele ale unor demnitari precum Elena Udrea, Alina Bica, Viorel Hrebenciuc, Dan Şova, Varujan Vosganian, Victor Ponta, etc., ajungând pe masa procurorilor. Reacţiile nu au întârziat să apară, liderii politici denunţă show-ul descinderilor cu mascaţi, spectacolul cătuşelor sau chiar dictatura procurorilor. DNA a fost acuzat, de asemenea, că se implică în jocul politic prin arestările pe care le face, fără ca acestea să fie urmate de condamnări serioase, confiscări ale averilor sau de recuperarea prejudiciilor. România rămâne în continuare sub monitorizarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

„Izolarea” pe plan extern: Iohannis subliniază un adevăr. România chiar s-a aflat într-o oarecare izolare pe plan extern. Mai exact, din iulie 2012 până în 2015. Iohannis uită să menţioneze însă că izolarea a fost la nivel de premier, nu de preşedinte. Scandalul plagiatului, acţiunile USL din vara anului 2012, tentativele de modificare a Codului penal de către Parlament şi apoi problemele de natură penală l-au făcut pe Victor Ponta, în calitate de premier şi de preşedinte al principalului partid de guvernământ, indezirabil în lumea occidentală. Iohannis compensează acest deficit de reprezentare prin vizitele pe care le efectuează în ţări precum Germania, Franţa Italia, Spania, Polonia, Ucraina etc, însă acestea sunt acţiuni sterpe, fără nicio consistenţă, fiind mai degrabă doar lovituri de imagine. Participările la Consiliul European devin o rutină obositoare, iar reuniunile la nivel înalt din cadrul PPE sunt boicotate. Criticii îl acuză pe Iohannis că România şi-a pierdut influenţa pe care o avea în Republica Moldova şi de proasta gestionare a crizei refugiaţilor, când ţara noastră s-a plasat alături de Ungaria, Cehia şi Slovacia, un club select cu poziţii anti-europene, pierzându-şi astfel din forţa de negociere pentru dosarele care vor urma: Schengen şi aderarea la zona euro.

*

Iohannis numeşte 2015 „anul redescoperii normalităţii”. O normalitate seacă, fără prea mari realizări, raportat la uriaşele aşteptări pe care rezultatul alegerilor prezidenţiale le-a generat la nivelul societăţii. Un preşedinte preocupat poate prea mult de implementarea unui cod de conduită pentru clasa politică şi prea puţin de realizarea unor reforme profunde. Proiectul „România puternică în Europa şi în lume”, aşa cum este definit în textul Strategiei Naţionale de Apărare, mai are ceva de aşteptat până să facă  pasul de la un simplu deziderat la realitate. „Anul redescoperii normalităţii” a evidenţiat şi un lucru care ar trebui să constituie un semnal de alarmă: atunci când Iohannis şi partidele îşi dau mâna şi joacă cartea consensului, restul actorilor devin irelevanţi. Puterea e în mâna lor.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

68 Comentarii

feral
23.12.2015, 11:27:47

USL 2.0 Am luat teapa ! Santa a adus o nuielusa pentru copii cuminti si daruri pentru cei rai.

+11 (21 voturi)
Vanatorul/d.c.
23.12.2015, 11:33:01

Un parvenit de fanfaron blea-bleabaist cu reactii intarziate si cu mintea inceata, lipsit total de intitiativa, vigoare, modesti sau alte merite si virtuti personale., ajuns sa faca figuratie jalnica (maimutarind cu fason..imperial presidentia statului) pe valul de antipatie generala anti-Ponta. Un..cititor de fituici scrise si bagate in buzunarul lui de catre politrucii fripturisti cu care s-a inconjurat. Practic, o marioneta la fel de..docila ca pe timpul cand il plimbau Ponta, Antonescu si Voiculescu prin studiourile Antenei 3 si si pe la mitingurie USL-ului, propundu-l premier din partea celor doua mafii nationale, PSD si PNL..! Alminteri, si-un eschimos sa fi fost contracandidatul lui Ponta in turul al doilea al alegerilor prezidentiale si tot ar fi castigat, avand in vedere ca, comparativ cu Ponta, mai..dezastruos pentru imaginea tarii (dar nu numai) nici macar un..babuin nu putea fi..!

+12 (26 voturi)
Sertorius
23.12.2015, 12:14:44

Raluca Boboc. Așa vedeți dvs politica românească sau așa ați scris la dictare? Încă mai plătește dna Udrea sau, între timp, s-a schimbat ”canalul”, ”sursa” rămânând aceeași? PS. Măcar ați observat faptul că noul președinte respectă drapelul României spre deosebire de dl Băsescu care, deși l-a pupat (că se filma, deh!), îl insulta zilnic atunci când ieșea să dea cu gura în maniera mahalalelor imunde? Un ex. la întâmplare din finalul mandatului ultim - dl Băsescu, ditamai președintele României, declara cu drapelele în spate, că ”băiatul din discotecă” (ministrul fondurilor europene, Teodorescu) este un ins demn de tot disprețul! Așa ceva este inadmisibil, dna autor, până și în Papua, darămite într-un stat civilizat. Așa că, să mai scrii despre ”președintele puternic și impunător”, care ”a sărutat drapelul”... e pur și simplu penibil.

+1 (21 voturi)
Vanatorul/d.c.
23.12.2015, 12:48:53

Servitorius, intreg boschetul cu 3 trandafiri se ..jeneaza din cauza ta, fapt pentru care s-ar putea ca de sarbatori sa primesti tot eugenii si seminte, in loc de cozonac..! Si ar avea pefecta dreptate sa faca asta..! Cat o fi el de social-democrat maretul boschet cu 3 tranadafiri, da' cozonacul pe..toate gastele proropagandiste care l-au adus cu sapa de lemn pe tarlaua penitenciarelor , nu-si mai poate permite sa strice..! Ar fi mai mult decat o dovada de slabiciune..ideologica..Risipa curata, nu alta..!:)

-1 (17 voturi)
Kepler-186f
23.12.2015, 13:01:56

Foarte bun articolul, ne da o imagine sintetica si realista.

+2 (10 voturi)

Vezi toate comentariile (68)

Modifică Setările