1. Trebuie pus în pagină, semnat şi asumat de către toţi cei care se pretind de dreapta, înainte de orice.
2. Ce facem cu derapajele de la democraţie şi statul de drept, din ultimii doi ani? Fără asumare, recunoaşterea lor, scuzele de rigoare, există riscul să se repete în viitor. Fără o astfel de clarificare şi limpezire, a evenimentelor din 2012, a celor din marţea neagră, semnarea cererii de demisie a preşedintelui Băsescu, nu cred că poate există o reinventare a dreptei. Sau cine trece peste acest capitol dureros, demonstrează că n-a învăţat nimic din el.
3. Ce rol a avut Traian Băsescu, în ultimii 10 ani? La asigurarea  independenţei justiţiei şi oprirea economiei din căderea liberă în care a lăsat-o Tariceanu? Dar guvernarea Boc, în plan economic şi al modernizării ţării?  Iarăşi sunt necesare lămuriri, clarificări, nu se poate reinventa dreapta pe continua demonizare a preşedintelui Băsescu şi a premierului Boc, fără a li se recunoaşte ambilor meritele incontestabile.
4. Ce proiect de ţara ar avea dreaptă reinventata? În plan economic, social, al sistemelor educaţional şi de sănătate, al companiilor economice de stat, al alocării banilor în infrastructura, al stimulării apariţiei locurilor de muncă, ce vrea să construiască dreapta reinventată în ţara asta?
5. Ce profil ar trebui să aibă candidatul comun al dreptei? Ce proiecte ar trebui să asume în numele dreptei?
6. În ce fel s-ar realiza un unic, mare partid de dreapta? PNL nu renunţa la brandul sau, PDL la fel, şi atunci, se ajunge la absorbţia de genul, „peştele cel mare,  înghite pe cel mic”?
7. Cum s-ar alege conducerea unică? Pe ce criterii şi standarde?

Din păcate, fără răspunsuri la astfel de întrebări, şi la multe altele,  nu văd o dreaptă reinventată. Iar timpul e prea scurt pentru a răspunde la toate.

Pe un fundament solid poţi construi ceva trainic, pe nisipuri mişcătoare, nu.

Nu e suficientă dorinţa, e nevoie de mult mai mult, înţelegerea şi armonizarea pe problemele importante, esenţiale, ale unei construcţii politice, chiar şi de mai mică anvergură, darămite a dreptei reinventate.

Fără parcurgerea acestor paşi, cu final acceptat de toată lumea, tare mi-e teamă că ne-am pierde timpul în construcţii utopice, de mucava, gata să se destrame la câteva zile după debut.

Riscul ca PSD să ocupe toată puterea e mare, dar în tot răul există şi un bine: poate vor învăţa şi politicienii noştri, împreună cu  electoratul,  că astfel de construcţii nu se fac peste noapte, ignorând fundamentele.

Fără aceste fundamente riguroase şi clare, totul s-ar prăbuşi ca un castel de nisip, la primul val mai mare.