Relaţia ŞOCANTĂ a USR cu Moş Crăciun, după fiasco-ul SOROS

Am urmărit cu ceva interes evoluţia scandalului intern din USR şi felul în care s-a revărsat în mass-media. Spun interes pentru că a fost o campanie destul de fadă, iar genul acesta de mici scandaluri post-alegeri arată cel mai bine stresul campaniei, în special la partidele mici, dar şi când principalii actori au agende diferite.

Scriu cu greu acest articol despre Clotilde Armand. Carismatica expată a reuşit performanţa de a mă forţa să o ignor în circul politic românesc, din cauza declaraţiilor legate de definirea familiei. Cu toate acestea, n-am cum să nu observ efortul său de imagine, care nu cred că are, în esenţă, ceva de-a face cu USR. Cu toate acestea, instinctul său independent este unul bun, chiar şi cu riscul de a rupe sau schimba faţa USR.

Foarte pe scurt, anumite rufe au fost spălate în public cu privire la unul dintre consultanţii de campanie, Matei Păun. Conflictul a pornit de la acuzele lui Sergiu Moroianu îndreptate spre Păun. Plângerile au devenit subiect de ştiri, iar din întregul fiasco au ieşit frustrările acumulate mai degrabă în direcţia conducerii USR. Problema s-a rezolvat cu aceeaşi conducere excluzându-l pe Moroianu din partid şi Nicuşor Dan închizând cercul cu răspunsuri punctuale pentru prietenul său din viaţa reală şi soţul cunoscutei Clotilde Armand.

Vorbim aici de o telenovelă care ascunde şi nişte aripi mai degrabă ideologice din USR. Dacă reţineţi, doamna Armand s-a manifestat public pentru definirea căsătoriei în constituţie, în linie cu alţi politicieni, dar departe de percepţia faţă de USR (mai degrabă flower power, tinerii frumoşi şi liberi etc.). Nicuşor Dan a intervenit, s-au nuanţat păreri, povestea s-a îngropat. Era clar, însă, că pentru conservatorismul doamnei Armand, domnul Dan compensa cu un liberalism ceva mai agresiv. Misiva soţului doamnei Armand a confirmat tensiunile. 

Acum, lucrurile acestea nu ar conta foarte mult, dar am urmărit şi un videoclip postat acum câteva zile de soţii Moroianu-Armand şi am sesizat o posibilă extra-nuanţare a poziţiei celor doi. Nu este un mesaj de scuze, este un mesaj politic de unitate, de tărie a familiei. Şi asta arată ori un instinct politic destul de bun al doamnei Armand, ori nişte consultanţi care au văzut un mod de a transforma un fiasco în ceva rezolvabil. Sunt probabil aceiaşi care au uşurat publicarea cărţii autobiografice, care i-au construit o imagine publică şi care o împing spre o funcţie publică mult deasupra celei de consilier local. 

Strict părerea mea, dar sunt şi aceiaşi consultanţi care s-au lovit de echipa lui Matei Păun. Din nou, nu că ar conta, dar am impresia că domnul Moroianu a picat la mijloc fără prea mare vină personală. Nu cunosc cancan-urile din USR, vorbesc strict din perspectiva observatorului extern. Este tragic că un nou partid a ales să-şi spele rufele în mass-media, la fel cum, personal, sunt trist să văd propriile bănuieli legate de efectul puterii în USR afectând imaginea membrilor săi. 

Să urmărim... Soţul doamnei este evident neobişnuit cu camera şi simte nevoia de o introducere uşor penibilă, omul nu-şi poate ascunde evidentul trac. E o privire acolo, pe la secunda 10, imediat după „canalul tău de televiziune atât de faimos”, o priveşte şi fuge cu ochii spre stânga ecranului. Privirea aceea spune tot. Omul este atât de natural ne-politician încât trădează acolo ceva extrem de interesant.  

Intra ea, spune că sunt o familie unită, el priveşte direct în cameră fără să-i mai fie ruşine, chiar distrat de posibilele atacuri. Aici e mesajul politic principal, faptul că problemele recente ar fi afectat o familie, că ar exista un clivaj între cei doi. Asta e o tehnică destul de larg răspândită în comunicarea politică. Chiar dacă n-are legătură cu problema ta sau chiar daca nu-i pasă nimănui, tu introduci o tangentă şi te urci pe ea. Sigur că există oameni îngrijoraţi de soarta celor doi, de ce n-ar fi? Vrem să-i asigurăm că nu sunt probleme între noi. 

Şi clipul continuă într-un ton mai degrabă tragic. Priviţi limbajul lui non-verbal, felul în care el îşi ţine mâinile în jurul corpului pe la secunda 30, cand mulţumeşte celor care i-au transmis mesaje de simpatie. Defensiv, face o declaraţie repetată, iar abia când vorbeşte de cauza pentru care a fost creat USR se mai relaxează. 

Apoi preia ea dialogul şi spune cuvintele cheie: motivul pentru care a fost creat USR, neînţelegere, să discutăm, s-au grăbit colegii, sunt lucruri mai importante de făcut. Mesajul este clar şi transparent.

Urmează urările de sărbători, el transmite sărbători fericite, civilizat, bine crescut. Ea subliniază cu un weekend frumos de pregătiri, adică tradiţii, credinţă, chestii mai subtile. 

Concluzia cred că o puteţi trage şi dumneavoastră. De altfel, mi s-a părut foarte interesantă recenzia lui Florin Poenaru din CriticAtac cu privire la cartea Clotildei Armand. Merită citită, eu îmi permit să citez doar atât:

În ultimă instanţă, Clotilde Armand (şi indirect soţul acesteia) pot reprezenta un studiu de caz despre modul în care mesianismul (de factură religioasă, dar nu neapărat direct religios) se articulează în politică.

Va fi interesant de urmărit cariera politică a doamnei Armand, pe termen lung. Momentan, ca şi consilier local USR, are opţiunile limitate. Poate într-un alt partid ar face o treabă mai bună. Până atunci, va trebui să se plieze ceva mai bine pe efortul de echipă. 

Deşi efortul de campanie, în fugă, a fost unul bunicel, incapacitatea USR de a atrage mai multe voturi şi nemulţumiţi PNL se vede acum în Parlament. Nu numai mesajele discrepante între cele mai populare feţe ale partidului au fost problema, cum de altfel nici mesianismul mult mai tăcut al lui Nicuşor Dan, profund netelegenic, nu a ajutat. Nu, problema vine din încercarea de creştere peste noapte, ca haplea. Şi e o diferenţă între a fi partid de Bucureşti cu mici cancan-uri de mahala între lideri şi un partid naţional care da senzaţia, din start, că e scindat. Nasol moment pentru votanţi, şi mai nasol moment pentru membri.