Relaţiile România-Statele Unite, la începutul erei Biden: proiecte şi aşteptări

Zarurile au fost aruncate în Statele Unite ale Americii fiind o chestiune de timp până când Joe Biden va fi anunţat oficial drept câştigător al cursei pentru Casa Albă. Aşa cum ne-am obişnuit la ultimele rânduri de alegeri de peste ocean, competiţia a fost strânsă, cu răsturnări de situaţie şi emoţii pentru ambele mari partide.

România şi Uniunea Europeană au urmărit cu mare interes scrutinul american, pentru că rezultatul va influenţa cu siguranţă dinamica relaţiile între partenerii europeni şi Casa Albă. Bruxelles-ul, Parisul şi Berlinul aşteaptă reluarea vechilor legături cu Washington-ul după ce timp de câţiva ani comunicarea între fosta administraţie americană şi mai mulţi parteneri occidentali a cunoscut anumite sincope şi nu de puţine ori au fost luate poziţii ferme de o parte sau alta.

Situaţia României a fost alta, dat fiind faptul că am fost şi suntem un stat apreciat pentru buna cooperare şi achitarea de sarcinile care decurg din acorduri şi tratate. Salut alegerea lui Joe Biden ca preşedinte al Statelor Unite, noul lider de la Casa Albă fiind un vechi prieten al României şi mai ales al dreptei politice din ţara noastră. Pentru cei care poate au uitat Joe Biden a dat dovadă de prietenie faţă de cei care în perioada 2012-2016 luptau pentru statul de drept şi i-a tratat cu răceală pe politicienii care îl atacau.

Am avut şansa de a întâlni numeroşi oameni politici americani, mai ales cu prilejul Mic Dejunului cu Rugăciune din 2011 şi a celui din 2016, când de fiecare dată a participat preşedintele Barack Obama. În 2016 am vorbit inclusiv cu senatorul republican John McCain, un mare prieten al României.

Personal, sunt optimist că noua administraţie va continua în primul rând proiectele bilaterale,  începute între România şi Statele Unite, pentru că acestea ţin mai degrabă de o viziune diplomatică pe termen lung, pregătită profesionist şi care denotă încrederea existentă între Washington şi Bucureşti.  

Recent, într-un interviu acordat mediei maghiare de către George Friedman, cunoscutul politolog şi geostrateg afirma că Statele Unite au două mari interese strategice în Europa, iar acestea ţin de Polonia şi de România. Ne bucurăm pentru faptul că suntem văzuţi aliaţi de bază a partenerului nostru strategic, Statele Unite, şi ai construcţiei NATO, poate prea mult ignorată sau ironizată de alţii.

Ţara noastră a avut relaţii strânse cu aproape toate administraţiile din ultimele decenii. În timpul administraţiei republicane a lui George W. Bush a venit propunerea de aderare la NATO, iar tot în primul mandat al acestuia apartenenţa la NATO a devenit realitate. În timpul administraţiei Obama strategie de apărare împotriva rachetelor balistice, pregătită în timpul lui George W. Bush, a fost modificată, iar al doilea stat ales pentru o bază a fost România, nu cehia. Operaţionalizarea scutului de la Deveselu a avut loc la finalul mandatului Obama, iar administraţia Trump a suplimentat fondurile alocate pentru acesta. Mai mult, a încurajat întărirea Flancului Estic al NATO, ştiind că vecinul de la Răsărit cu greu îşi poate ţine în frâu trupele armate.  

Haideţi să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni. Americanii sunt decişi să ajute la marele proiect strategic de infrastructură de transport, adică construcţia autostrăzii Gdansk-Constanţa şi a liniei de cale ferată, proiecte îndrăzneţ care va impulsiona şi clasa politică autohtonă să caute mai mult dezvoltarea ţării şi să înceteze cu râca politică.  Mai mult, alocarea celor 8 miliarde pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă demonstrează seriozitate celor de la Washington. Nu sunt promisiuni electorale făcute în căutare de voturi, ci decizii ferme, care au în spate aprobări luate în diferite foruri din capitala Statelor Unite.  

Istoria recentă ne-a arătat că vecinătate Rusiei poate oricând reprezenta un pericol. Prin urmare, privim cu interes modul cum se va raporta viitoarea administraţie la proiectul Nord Stream. În 2014, pe vremea când era vicepreşedinte, Joe Biden afirma că Nord Stream 2 ar fi „a bad deal”pentru Europa. Şi în programul de campanie s-a opus acestei construcţii care ne îngrijorează pe noi, precum şi pe partenerii polonezi, dar pe care alte state o salută.

Una din moştenirile mandatului Trump poate ar trebui să fie continuarea eforturilor ca fiecare membru al NATO să dea 2% din PIB pentru Apărare. E un efort care trebui făcut colectiv şi faţă de care nu ar trebui să fugim. Ţine de binele nostru, ca stat şi ca Alianţă, să respectăm alocarea celor 2%, iar acest lucru ar trebui să-l facă toate statele din NATO.

Nu în ultimul rând, între România şi Statele Unite trebuie să fie aprofundate negocierile pentru eliminarea vizelor pentru români. E nedrept ca românii să nu poate să meargă fără vize în Statele Unite, în timp ce alte state din regiune pot să-şi trimisă cetăţenii peste ocean. În ultimele decenii am dat dovadă de seriozitate şi respectarea normelor cerute, iar de fiecare dată am răspuns pozitiv la apelurile partenerilor noştri strategici. Ne aşteptăm ca în administraţia Biden să putem bifa şi rezolvarea problemei vizelor. Sunt încrezător în îndeplinirea acestui obiectiv şi a continuării bunelor relaţii. Cert e un lucru: numai împreună putem reuşi!