Rele practici în jurnalismul românesc. Adică naşpa!

„ Succesul vizitei în SUA a fost că Victor Ponta a fost distribuit, în locul lui Billy Crystal, să joace în «Gigantul meu», alături de Big Ghiţă”

Preiau, stupefiat, o nouă culme a obsecviozităţii din presa română, cu menţiunea că până şi prim-ministrul a sesizat enormitatea. E textul transcris de Guvernul României  după o emisiune de la o televiziune de casă, având ca temă „Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii“.

Aşadar, scriptul: „Reporter: Bună ziua, bine v-am găsit. Suntem în direct de la Washington DC. România TV este în direct de la Washington DC. În studio, alături de mine, omul momentului, practic – premierul României, Victor Ponta. Bună ziua, mulţumesc că sunteţi alături de noi. Victor Ponta: Mulţumesc. La aşa o prezentare, nici nu ştiu ce să mai zic. Vă rog. Reporter: Sunteţi omul zilei pentru că… Victor Ponta: Credeam că ziceţi de domnul Chireac că e omul momentului“.

Bun, să convenim că prim-ministrul s-a salvat dintr-o situaţie stânjenitoare cu ajutorul umorului. Dar, serios, să-i spui în faţă aşa ceva unui om politic, ca reprezentant al presei, evocă poate cele mai penibile scene de servilism din istoria postdecembristă: interviurile de la Televiziunea Română ale Rodicăi Becleanu cu Ion Iliescu (în treacăt fie spus, Alexandru Vărzaru a relatat cândva în „Kamikaze“ altă mostră de slugărnicie, venind vorba de acea ziaristă. Zis-a Alexandru Mironov, căutând să cauţioneze iubirea fierbinte a duduii de presă faţă de Iliescu – „atunci toată televiziunea română era cucerită de preşedintele Iliescu, care era un om care aducea pacea.“).

Adaug la acest peisaj mirific informaţia, pe surse credibile, că, tot la Washington,  un anume coordonator cu atribuţii de director în televiziunea publică l-ar fi luat de umăr, amical, pe premier. O zi glorioasă pentru presă, o zi glorioasă pentru jurnalistul care relata înaintea atârnării de delegaţia lui Victor Ponta: „A trecut ceva timp de când n-am mai urcat într-un avion oficial… Retrăiesc, aşadar, zilele glorioase petrecute în mijlocul vârstei mele. Voi simţi aerul puternic al democraţiei americane într-un context absolut special: vizita unui şef al Guvernului român la câteva zile după un moment de mare cumpănă pentru singura putere mondială – riscul intrării «in default» financiar“.

Bref, retrăim decenii de împliniri măreţe – dacă doriţi, citez tot refernul îndrăgit de odinioară :

„Trăim decenii de împliniri măreţe

Trăim decenii de muncă şi avânt

Trăim decenii de vis şi frumuseţe

Trăim decenii de înţelept cuvânt“.

Dacă aş lucra la o publicaţie satirică independentă (avem şi vreo două săptămânale foarte dependente), aş scrie că Victor Ponta nu e omul momentului, ci gnomul momentului, adică acel spirit care locuieşte în interiorul pământului, păzind bogăţiile ascunse, chit că nu mi-e clar dacă premierul vrea să scoată comoara aia, iar deputatul s-o ţină acolo ori invers. Aş mai zice că se face cam mult zgomot pentru o vizită oficială al cărei succes major e că Victor Ponta a fost distribuit, în locul lui Billy Crystal, să joace în „Gigantul meu“, alături de Big Ghiţă. Ceea ce nu-i de colea, că la televiziunea celuilalt Ghiţă oricum Ponta joacă zilnic. As himself.

Articol publicat şi pe horiaghibutiu.ro.