Replică a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului după ce opt istorici au cerut demisia directorului: ”Semnatarii scrisorii deschise nu sunt persecutaţi în niciun fel”
0
Conducerea IICCMER reacţionează după ce opt cercetători, angajaţi şi foşti angajaţi ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), au cerut demisia directorului Andrei Muraru.
Într-un drept la replică transmis redacţiei ”Adevărul”, conducerea IICCMER răspunde acuzaţiilor aduse de cercetătorii care au protestat printr-o scrisoare deschisă adresată presei. În document se precizează că semnatarii scrisorii de protest ”nu sunt persecutaţi în niciun fel” şi li se cere ”să-şi îndeplineadcă atribuţiile pentru care au fost angajaţi şi sunt remuneraţi din bani publici”.
”Până la instalarea noii conduceri, Institutul a fost condus superficial”
”Referitor la documentul intitulat „Scrisoare deschisă” semnat de către şase angajaţi ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc şi publicat de dvs. la data de 25.03.2013, vă transmitem următorul drept la replică:
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a fost organizat şi funcţionează în baza HG nr. 1372/2009 ca instituţie publică aflată în subordinea Guvernului României şi în coordonarea Primului Ministru.
Personalul IICCMER este angajat cu contract individual de muncă în conformitate cu Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii şi cu reglementările legale privitoare la personalul contractual din sectorul bugetar.
Aşadar, la fel ca oricare salariat care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, salariaţii IICCMER sunt datori să respecte principiul subordonării angajatului faţă de angajator, care răspunde pentru corecta organizare şi funcţionare a unităţii pe care o conduce.
Până la instalarea noii conduceri, Institutul a fost condus în mod superficial, în sensul că personalul salariat nu avea trasate sarcini clare, nu era evaluat corespunzător, nu avea un program de lucru pe care trebuia să-l respecte, practic, nu cunoştea noţiunea de subordonare faţă de superiorii săi. Neregulile au fost constatate şi în raportul Corpului de Control al Primului-Ministru realizat în cursul anului 2012, precum şi în alte rapoarte de control din perioada 2010-2012, efectuate de structuri din cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Astfel, de la sfârşitul lunii mai 2012 şi până în prezent, conducerea IICCMER a întreprins numeroase demersuri pentru a eficientiza coordonarea salariaţilor săi. Printre altele, s-au luat următoarele măsuri: s-a elaborat un nou Regulament de Organizare şi Funcţionare, s-a impus respectarea programului legal de muncă de 8 ore pe zi, s-au modificat şi completat fişele de post ale angajaţilor astfel încât fiecare dintre ei să aibă sarcini clare, s-au sistematizat proiectele aflate în derulare, a fost riguros urmărit modul de cheltuire a resurselor bugetare alocate.
Practic, activitatea desfăşurată de către angajaţii IICCMER a început să fie coordonată şi evaluată mai atent, astfel încât scopurile înfiinţării IICCMER să fie într-adevăr atinse, iar fondurile publice alocate pentru funcţionarea IICCMER (inclusiv pentru remunerarea salariaţilor) să fie corect cheltuite.
Toate aceste măsuri absolut legale şi oportune de organizare a activităţii IICCMER au provocat revolta unora dintre angajaţi, în speţă a semnatarilor scrisorii deschise, mai exact 6 angajaţi, care nu fac decât să critice toate ordinele/măsurile/dispoziţiile conducerii, fără a avea însă argumente pertinente.
La adăpostul ideii că noua conducere îi persecută, aceşti câţiva angajaţi refuză expres să îndeplinească dispoziţiile superiorilor şi aduc atingeri grave activităţii Institutului.
Pentru a exemplifica inadmisibilă lipsă de subordonare faţă de conducere, amintim situaţia dlui. Mihai Burcea, care a refuzat să se deplaseze în comuna Verendin, jud. Caraş-Severin, pentru a lua o serie de mărturii, necesare unei investigaţii ştiinţifice. Acest angajat a refuzat să ducă la îndeplinire sarcina de serviciu pe motiv că ar avea nevoie de autovehiculul Institutului, dar şi de compania unui coleg pe care l-a şi nominalizat. I s-a explicat că deplasarea se va face cu mijloacele de transport în comun şi că toate cheltuielile vor fi decontate, dar dl. Burcea a insistat în cererile sale şi în final a refuzat să efectueze deplasarea.
Invocând o problemă de confort personal şi nevoia de a fi însoţit, salariatul a refuzat aşadar să îndeplinească o sarcină de serviciu, iar respectivele mărturii, ce prezentau interes pentru IICCMER, au trecut pe planul doi. Urmând acest raţionament, acest salariat ar trebui remunerat de către IICCMER pentru a executa doar acele sarcini pe care le găseşte comode sau agreabile, interesul angajatorului său neavând nicio importanţă.
În ceea ce priveşte neacordarea concediului paternal aceluiaşi salariat Mihai Burcea, trebuie subliniat faptul că acesta nu este în temă cu reglementările legale în domeniu, care nu se aplică situaţiei sale. Astfel, cererea de concediu paternal fiind total neîntemeiată, considerăm că aceasta ascunde de fapt încercarea salariatului de a absenta de la locul de muncă fiind însă la adăpost de sancţiuni.
De altfel, toţi semnatarii scrisorii deschise au înaintat în ultimele luni şi până în prezent numeroase cereri de concediu (medical/de odihnă/fără plată) tocmai pentru a absenta de la locul de muncă şi a evita executarea atribuţiilor ce le revin. De exemplu, dl. Mihail Bumbeş a avut în perioada noiembrie 2012-martie 2013 10 zile de concediu medical, 3 zile de concediu fără plată şi 81 de zile de concediu de odihnă. Domnul Mihai Burcea a solicitat 46 de zile de concediu de odihnă în perioada noiembrie 2012-martie 2013. Numai în acest an, doamna Corina Doboş a beneficiat de 26 de zile de concediu medical, iar dl. Drăghia Dan a solicitat 39 de zile de concediu de odihnă.
Revocarea din funcţie a domnului Gabriel Marin s-a făcut în conformitate cu prevederile legale aplicabile pentru necorespundere profesională. De asemenea, subliniem că referirile la acte de violenţă, niciodată probate, reprezintă pure invenţii cu scopul discreditării conducerii IICCMER.
Referitor la sancţionarea dnei. Corina Doboş în timp ce aceasta se afla în concediu medical, trebuie subliniat faptul că certificatul de concediu medical prezentat şi care a fost avut în vedere în realizarea pontajului lunar a fost modificat în mod inexplicabil prin adăugarea unei zile în plus de concediu. După ce acest certificat a fost avizat de preşedintele executiv, pentru 3 zile de concediu medical, şi folosit în realizarea pontajului de către compartimentul de specialitate, certificatul a fost sustras din arhiva Institutului şi modificat astfel încât să acopere încă o zi în care dna. Corina Doboş a absentat de la locul de muncă nemotivat, fapt pentru care a fost şi sancţionată prin avertisment. Având în vedere gravitatea acestei fapte, este în curs elaborarea unei plângeri penale împotriva dnei. Doboş şi a medicului semnatar al certificatului medical sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.
În legătură cu adresa de e-mail a unui fost angajat al Institutului, precizăm că aceasta aparţine IICCMER, fiind atribuită, pe perioada exercitării funcţiei, pentru corespondenţă de ordin oficial. În mod inerent, odată cu încetarea raporturilor de muncă, adresa respectivă rămâne proprietatea IICCMER.
Referitor la revista IICCMER, History of Communism in Europe, precizăm că echipa redacţională a fost menţinută în totalitate în cursul anului 2012. Nu au existat intervenţii în politica editorială, nici în componenţa Advisory board. În privinţa numărului revistei pe 2013, echipa editorială, formată din angajaţi semnatari ai scrisorii deschise, a luat unilateral decizia asupra temei de număr şi a coordonatorului, fără a informa în vreun fel conducerea IICCMER, deşi i se solicitase în mod expres acest lucru. Pretextul a fost independenţa editorială, în condiţiile în care membrii echipei editoriale sunt remuneraţi din fonduri publice şi sunt datori să respecte principiul subordonării angajatului faţă de angajator.
Referitor la părăsirea sediului Institutului în diferite scopuri, angajaţilor li se aplică prevederile Regulamentului intern, precum şi cele stipulate în fişa postului, conform cărora părăsirea locului de muncă în timpul programului se face doar cu acordul şefului ierarhic superior sau cu cel al conducerii Institutului. De asemenea, activitatea de cercetare se realizează doar în urma aprobării prealabile a proiectelor de către conducerea Institutului. Totodată, angajaţii nu pot reprezenta instituţia în diferite ocazii decât în baza unui mandat acordat de către conducere.
Nu în ultimul rând, pentru a prezenta cât mai clar tensiunile create de semnatarii scrisorii deschise, trebuie subliniat faptul că de aproape o lună şi jumătate conducerea Institutului încearcă să numească membrii unei comisii de cercetare a abaterilor disciplinare, comisie menită să cerceteze în mod obiectiv o serie de sesizări venite de la ceilalţi angajaţi ai Institutului. Astfel, deşi s-au urmat toate prevederile Codului Muncii şi ale Regulamentului Intern, semnatarii scrisorii deschise, de data aceasta prin intermediul Sindicatului IICCR pe care mai nou îl folosesc în scopuri personale, au tergiversat emiterea deciziei de numire, refuzând să numească un membru al comisiei aşa cum impune Regulamentul. Aşadar, se probează încă o dată că 6 angajaţi se revoltă împotriva tuturor măsurilor luate de conducere, indiferent dacă acestea îi vizează sau nu, cu scopul de a bloca activitatea Institutului şi de a învinui noua conducere.
În concluzie, semnatarii scrisorii deschise nu sunt persecutaţi în niciun fel, din contră, acestora li se cere să-şi îndeplinească atribuţiile pentru care au fost angajaţi şi pentru care sunt remuneraţi din fonduri publice. Aşa cum am arătat, toate măsurile luate de noua conducere sunt perfect legale şi au ca scop final organizarea activităţii IICCMER în acord cu scopurile prevăzute de HG 1372/2009.”
Conducerea executivă a IICCMER
Se încarcă comentariile...
