REPORTAJ Politica şi religia: poporul credincios e mai deştept decât politicienii

Victor Ponta a luat bisericile la rând în campanie Foto: Mediafax

Mândria de a fi ortodox, exprimată de prezidenţiabilul PSD Victor Ponta, a fost interpretată de Klaus Iohannis drept un atac de campanie. Reporterii „Adevărul“ au mers la biserică, în zi de sărbătoare, pentru a vedea cum privesc creştinii disputa religioasă dintre prezidenţiabili

Calendarul Bisericii Ortodoxe  a marcat cu roşu, duminică, una dintre cele mai  cunoscute sărbători din an: Înălţarea Sfintei Cruci. Am vrut să vedem cum primesc creştinii practicanţi, cei care poposesc la Biserică în zi de sărbătoare, mesajele candidaţilor la prezidenţiale şi cum se vede pelerinajul electoral în Casa Domnului. Am vizitat, aşadar, câteva biserici din zone diferite ale Capitalei, cu intenţia de a vedea cât de mult se amestecă  religia cu politica şi care sunt prezidenţiabilii pomeniţi în rugăciuni.

„Să nu ştie stânga ce face dreapta“
Prima oprire o facem la Biserica „Sfânta Treime“, din cartierul Militari, care este pe jumătate pustie. Cei câţiva credincioşi prezenţi îşi privesc deja ceasul, înainte ca slujba să înceapă. Cei mai mulţi sunt muncitori veniţi să aprindă o lumânare în zi de sărbătoare, dar şi femei în vârstă, care aşază pe masă bucate destinate sfinţirii de către preot. Încercăm să o abordăm pe una dintre femei, o pensionară care poartă o pălărie crem, din paie, dar îndată ce  îi spunem despre ce este vorba se enervează. „Campanie prezidenţială? Pe cine interesează, domnule, aşa ceva? Noi am venit aici cu alte treburi, e sărbătoare!“, se supără doamna cu pălărie. Altele, mai puţin îndrăzneţe, îşi şoptesc una alteia: „Aici e treabă de partid, nu de ziar. Probabil de la PSD“.

În cele din urmă, unul dintre puţinii bărbaţi prezenţi, domnul Petrică, se arată dispus să discute cu noi. „Religia este foarte importantă. Cea mai im-por-tan-tă“, spune apăsat, despărţind cuvântul în silabe. Când îl întrebăm dacă are ce căuta în campania pentru alegerea viitorului preşedinte, nuanţează răspunsul. „Pentru că noi, creştinii, nu o să votăm decât unul care e al nostru. Noi nu votăm nici cu ăia care sunt sectanţi, suntem creştini şi trebuie să fim conduşi tot de un creştin“.

Îi explicăm că toţi candidaţii la Preşedinţie sunt creştini, însă nu toţi sunt ortodocşi. Contează asta? „Contează, domnule! Sigur, cel mai mult contează“, spune bărbatul care pare că încearcă, în acelaşi timp, să găsească răspunsul potrivit. La final, după ce vede reportofonul închis, ne întreabă, complice: „Ia ziceţi! Am răspuns corect?“.

Între timp, o femeie care vinde lumânări la intrarea în biserică ne face semn să ne apropiem, întrucât are un cuvânt de spus. „Nu e bine să se amestece religia cu politica, nu e frumos“, spune, sfioasă. „Dar dacă e neapărat, să fie cineva care să facă ceva pentru biserici. Să îl vezi că îngrijeşte de sărmani, că ţine posturile, că e cu trup şi suflet pentru Biserică. Să ştiţi, însă,  Domnul spune aşa în Biblie: să nu ştie stânga ce face dreapta. Adică să nu facă paradă, înţelegeţi?“, încheie femeia, care refuză să ne spună cum se numeşte.

„Să nu luaţi numele Domnului în deşert!“
Nu departe, la o altă biserică din împrejurimi, abordăm câteva persoane care conversează, în faţa lăcaşului de cult. Înăuntru, slujba abia a început, iar oamenii preferă să se răcorească ori să ofere câte un leu cerşetorilor aşezaţi, strategic, în zonele circulate. Când le adresăm întrebarea şi află că vrem un răspuns pe teme politice, ridică din umeri neputincioşi sau transmit, scurt, că nu au timp să răspundă. Alţii,din nou, se enervează când aducem politica în discuţie. „Să nu luaţi numele Domnului în deşert! Ştiţi ce poruncă e asta?  E scrisă-n Biblie! De asta ar trebui să tacă ai noştri candidaţi!“, exclamă o pensionară, care ne priveşte încruntată prin lentilele groase ale ochelarilor. „Eu nici nu ştiu dacă să merg la vot, pentru prima dată în viaţa mea, aşa supărată sunt!“, ne mai spune, dezamăgită.

Un bărbat, la fel de supărat şi el, ne bănuieşte de partizanat. Îl întrebăm cât de importantă e religia în campanie şi întreabă, enervat: „De ce, că Iohannis nu este ortodox? Eu o să îl votez oricum! Nu contează religia. Şi dacă are religie, Ponta ce are? Nu are nimic în cap“, ne strigă,  furibund, în timp ce se îndepărtează. Domnul Sorin are, însă, un punct de vedere aparte. Intră în discuţie şi precizează, ferm, că l-ar vota pe însuşi Patriarhul Daniel. Motivul? „Măcar Sfinţia Sa, spre deosebire de traseiştii ăştia, a avut o coerenţă în viaţa profesională. De la botez şi până acum“, rosteşte el apăsat.

„Constituţia, nu Biblia contează“
Spre centru, înspre Piaţa Unirii, bisericile sunt aglomerate cu puţin timp înainte de prânz. Am ajuns chiar la orele la care preotul rosteşte predica. Prindem ocazia şi întrebăm unul dintre puţinii tineri din biserică, tată a doi copii, cum vede amestecul religiei în campania prezidenţială. „Este o întrebare cu mare tâlc, răspunde, gânditor. Ce să vă spun? Cred că religia contează, având în vedere că în România, predominant ca şi credinţă, sunt creştinii, se cunoaşte asta, chiar dacă unii nu vor să recunoască. Cred că ar avea o importanţă în alegerea noului preşedinte şi religia. Fără să vreau, mă obligaţi să fac o trimitere la domnul Iohannis. După părerea mea, nu trebuia să îşi prezinte candidatura“, ne spune el.

„Din cauză că nu este ortodox?“, întrebăm, iar bărbatul nuanţează replica. „Nu numai din această cauză, din cauze cu totul speciale,  având în vedere trecutul dumnealui şi alte legături care nu se pot rupe peste noapte, chiar dacă schimbă poziţia şi ajunge într-un post de asemenea anvergură. Problema este că religia are o importanţă specială pentru noi”, mai spune domnul Titi. La scurtă vreme, o femeie roşcată, pedantă, intervine în discuţie, dornică să exprime o părere. „Să vă spun eu ceva. Acum  a apărut cineva care mi se pare că nu ştie nici bine româneşte, nici Constituţia nu o ştie. A fost  Iohannis întrebat ce trebuie să facă un preşedinte, habar nu a avut. Nu a  citit nimic. Nu îl votez, dar nu pentru că e de altă religie. În cazul ăsta,  Constituţia, nu Biblia contează !“, mai spune femeia.

O întrebăm cum vede raportarea altor candidaţi la tema religiei şi spune, după o pauză de gândire: „Cred că vă referiţi la Ponta, dar pe el  nu l-am auzit că a zis: «ortodocşii să voteze cu mine»! Oricum, eu nu votez cu Ponta“.  Peste stradă, vizavi de biserică, se zăresc şi corturile de campanie, galbene, roşii, după culoarea partidului, pe care sunt desenate figuri surâzătoare şi senine care le cer votul.

Candidatul ortodox, candidatul lutheran
Premierul Victor Ponta a subliniat, la începutul lunii august, în discursul de lansare a candidaturii la prezidenţiale, că este ortodox, la fel ca majoritatea românilor. Declaraţia, în contextul în care principalul său contracandidat, Klaus Iohannis, este protestant, mai exact lutheran, a născut o dezbatere aprinsă cu privire la implicarea religiei în campania electorală. „Nu cred că un candidat la funcţia de preşedinte al României are o problemă dacă nu este ortodox sau nu e de etnie română. Nu vreau să mă acuze nimeni sau să spună că e un defect faptul că sunt român sau ortodox în ţara mea. Aşa m-am născut, aşa o să mor, sunt mândru de asta, cred că trebuie să fiu respectat pentru acest lucru“, a spus Ponta.

La rândul lui, Iohannis a interpretat declaraţia drept un atac de campanie şi a avertizat că nu va da curs provocărilor pe această temă. „Este o încercare penibilă de atac de campanie. Nu voi face declaraţii legate de religie în campania electorală. România este un stat laic şi, nu întâmplător, în Constituţie au apărut articole precum cel legat de egalitatea în drepturi indiferent de religie, indiferent de etnie“, a spus prezidenţiabilul ACL.