Politică

articolul anterior articolul urmator

Republica neruşinării

16
31 Jan 2018 20:23:53
Deutsche Welle

Cui i se datorează proba eşecului democratizării şi europenizării României, care este guvernul Dăncilă? Lui Dragnea? Partidului său? Nelustraţiei? Formelor fără fond? Elitelor româneşti? Celor europene?

A discuta în termeni exclusiv naţionali edificarea unei cleptocraţii din naufragiul unei democraţii, un eşec documentat persuasiv de învestirea unui guvern plin de miniştri nu tocmai optimal instruiţi, menit să fie pavăza oligarhiei infractoare, e, în sine, greşit. Fiindcă nu se va înţelege în afara contextului natura instalării în România a celui de-al treilea guvern-marionetă al lui Liviu Dragnea şi al oligarhilor susţinându-l pe şeful PSD.

Dar, în fond, ce s-a întâmplat? Nimic altceva decât recunoaşterea formală, clară, plenară, nedisimulată, insolentă şi agresivă a tristului adevăr care, în pofida multor români, n-a putut fi schimbat din 1989 încoace. E oficializarea mândră, neruşinată, cu minimum de jenă, subterfugii, impostură şi ipocrizie, a prezenţei la cârma ţării a acelei reţele care s-a priceput să conducă şi pe faţă şi din umbră în ultimele decenii, dictând totul în raporturile ei cu instituţiile, cu ţara şi cu preşedintele ei.
 
Toate au trebuit anemiate sistematic, pentru ca reţeaua să fie puternică. A vrut reţeaua un sef de stat atotputernic pentru că o reprezenta integral, fără hiat şi rezerve precum preşedintele teroriştilor şi mineriadelor, Ion Iliescu? L-a avut şi l-a impus mult şi  bine, croindu-i o constituţie pe calapod.
Şi-a dorit o paiaţă, mimând opoziţia ca Emil Constantinescu? L-a avut şi pe el, cum a vrut. Nu s-a pliat preşedintele când i s-a cerut? Nu s-a căciulit un Traian Băsescu decomunizat, psihologic, de accesul său la cârma statului şi consecutiva sa trezire la conştiinţa intrării în cartea de istorie a românilor, precum şi graţie ajutorului de la structuri occidentale, pe atunci credibile, la care naţia, sătulă de ruşi şi  totalitarism, voia neapărat să adere? A început marele scandal.
 
Dar, pentru o reţea stăpână pe dublu şi triplu limbaj, nicio problemă. Omul şi susţinătorii săi pro-europeni s-au văzut demonizaţi. S-a inventat constituţia gumă de mestecat şi-a fost suspendat. Cât timp i-a mers bine, poporul l-a susţinut. Dar, la prima dificultate majoră şi adoptarea unor măsuri de austeritate l-a abandonat pe preşedintele-jucător, prea vanitos să înţeleagă că nu poate câştiga la infinit izolat instituţional si cu o presă aproape total aservită.    
 
Întărită de acest succes şi de anii de furt sistematic flancat, mascat şi transformat în virtute de propaganda televiziunilor aliniate, reţeaua s-a săturat de camuflări. Lăsând ruşinea de o parte, a stăruit să-şi susţină liderul plagiator în răspăr cu normele şi cutumele europene.

Divorţul de valorile occidentale a început să devină tot mai vizibil, dar în cancelarii pe cale de a-şi pierde contactul cu propriile popoare, a continuat să fie, în bună măsură, ignorat. Totuşi, în clipe decisive românii s-au mobilizat: l-au ales pe Iohannis, i-au dat jos pe Oprea şi Ponta, au oprit ordonanţa 13. Dar bărbat de stat pe preşedintele intimidat de reţea n-au reuşit să-l facă.
 
I se poate însă imputa lui Klaus Iohannis naufragiul europenizării României? Şi dacă nu doar lui, cui? Partidului care, mai mult decât clonele sale şi decât formaţiunile infiltrate a reprezentat interesele reţelei? Statului paralel?
 
Desigur. Dar numai dacă admitem că acest "stat paralel" există. Şi că, alcătuit chiar din regimul Dragnea şi din acoliţii lui emanaţi, e sinonimul reţelei securisto-nomenclaturiste ivite de sub ruinele sistemului comunist, spre a se capitaliza şi a se situa paralel cu valorile europene, ale statului de drept şi democraţiei liberaale.
 
Acestea fiind spuse, eşecul europenizării nu e pur şi simplu rezultatul "serviciilor", incriminate conspiraţionist, de regimul Dragnea şi de complicii lui. Nici nu e consecinţa unui rezervor uman deficitar, contrazis de gigantice proteste anticleptocratice. Nu e pur şi simplu corolarul unui "fond" social şi instituţional rău şi osificat ca atare în interiorul unor "forme" democratice pasămite bune, care s-ar cere păstrate spre a se trece la o nouă tranziţie, cum susţine, în revista "22" Alexandru Gussi.
 
La urma urmei nici America nu s-a trezit democratică din capul locului. Dar forma instituţiilor excelente create de generaţia ei fondatoare a sfârşit prin a se impune şi a impune peste ocean modelarea salutară a unui fond social extrem de problematic, plin nu doar de oameni de treabă, ci şi, initial, de exaltaţi, pistolari, de lumpenproletariat, de mafioţi şi impostori.
 
Or, constituţia României e departe de a fi o lege fundamentală excelentă pentru o democraţie. Inspirat de francezi, textul ei a creat probleme. Căci, în loc de temei şi de încredere pentru un sistem de checks and balances fiabil, a furnizat instabilitate. A permis suspendarea sau intimidarea preşedintelui, dezechilibrarea puterilor, hipergonflarea celei parlamentare, pe scurt, confiscarea şi deturnarea democraţiei întru edificarea unei dictaturi a majorităţii parlamentare. Şi încă a uneia parţial analfabete şi penale.
 
Dar a-i atribui acestei "forme" constituţionale imperfecte întreaga răspundere pentru fondul eşecului discutat e la fel de eronat ca a arăta cu degetul spre români. Ori spre servicii (în fond, mai bine reformate decât alte instituţii româneşti). Sau, exclusiv, către reţeaua vechilor securişti şi delatori.
De vină, în egală măsură, pentru edificarea cleptocraticei Republici a Neruşinării sunt memoria istorică deficitară a multora, cuplată cu o toleranţă inadmisibilă, în ziua Z şi ulterior, faţă de o poliţie politică rămasă nelustrată.
 
Se pune apoi întrebarea dacă Biserica, depozitarul încrederii populare maxime, s-a ridicat la înălţimea şansei istorice dăruite românilor în 1989. Un rol problematic au preluat, simultan, naivitatea electoratului, prea egoistele elite proprii şi, last but not least, cele de stânga, politice, europene.
Ultimele, decuplate de realităţi şi încremenite în obsesia reacţiei populiste la această decuplare, se văd azi afectate ele însele de o crescândă decredibilizare, care convine de minune cleptocraţiilor răsăritene, în frunte cu cea rusă şi cea turcă, ori neo-autocraţiilor democratic-iliberale, de tip maghiar şi polonez.  
Or, din raţiuni ideologice, după ce au admis prematura aderare a României la UE, când ţara nu era pregătită, aceleaşi elite europene au omis, în chip nu mai puţin iresponsabil, să taxeze cu suficientă rigoare şi să sancţioneze cu destulă asprime "progresistele" regimuri Ponta şi Dragnea, deşi derapajele lor antidemocratice s-au ţinut lanţ.
 
Petre Iancu - Deutsche Welle

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

16 Comentarii

leuldinpanjshir99
31.01.2018, 20:56:44

Initial, lui Iliescu. Apoi CDR-ului. Apoi alorlalti care au fost pe la Putere. Pentru ca doar au mimat europenizarea. Si, mai nou, paturilor educate si active ale Romaniei. Care prefera mai curand sa plece din tara decat sa se duca in ziua alegerilor pana la sectia de vot. De implicare in politica, nici nu mai vorbim ...

+2 (2 voturi)
, new_age
31.01.2018, 21:13:48

Buna analiza. Romania datorita mentalitatilor a mai iesit de pe axa democratiei aplaudand comunistii in 1946 ,istoria se repeta . In mentalul colectiv a ramas ideea celebra "domnule cum au venit comunistii au schimbat fetele de masa de la restaurantele imbogatitilor de razboi" ,asa ca ce sa ne miram ca traim acum ce traim.

0 (0 voturi)
Gabriel Gabriel
31.01.2018, 23:11:00

I-au trimis acolo calicii tarii, pensionarii, asistatii si lucratorii la stat. Or sa va iasa prin piele scumpirile de produse,credite si carburant precum si micsorarile de salarii.Ati votat conform educatiei, ati votat prost si v-ati ales cu o ciurdina de penali odiosi care acum va rad in fata.

+2 (4 voturi)
Constantin Pavelescu
1.02.2018, 00:17:49

@Gabriel Gabriel. Zău?... Doar calicimea și pensionarii? La vot s-au prezentat doar patru români din zece. Ce făceau ăilalți șase români din zece în ziua votului? Stăteau cumva acasă cu plapuma-n cap, lăsîndu-i pe cei nici măcar doi români din zece care au votat PSD, fără adversar la urne?... Nu credeți că PSD a cîștigat nu doar prin votul masei lui de manevră alcătuită din pensionari și calicimea asistată social, ci și cu complicitatea deștepților care „s-au pișat pe el de vot”?... Ăia n-au nici o responsabilitate? Ăia nu au nici o vină?... Doar jumătate dintre cei care au stat acasă, dacă s-ar fi dus la vot și ar fi votat indiferent pe cine cu excepția PSD, PSD se ducea sub 20%. Mai avea PSD tupeul pe care-l are dacă ar fi ieșit sub 20%?... Cît a fost campania aia electorală de lungă, s-au lansat încontinuu a peluri peste apeluri să iasă lumea la vot. Li s-a explicat românilor chiar și pe înțelesul unor copii oligofreni că dacă nu vor ieși la vot, masa de manevră pesedistă, extrem de disciplinată la vot, își va face din nou numărul propulsîndu-și din nou grupul infracțional organizat pe cai mari. Dar uite că pentru șase români din zece, ceea ce li s-a explicat a fost peste puterea lor de înțelegere, așa că au ales să lase PSD să cîștige prin non-combat. Iar acum. au un an de cînd stau în stradă și zbiară împotriva PSD, cînd ar fi fost suficient doar să-și miște hoiturile pînă la secția de votare în ziua votului pentru a nu mai avea după aceea de ce să iasă în stradă. În stradă degeaba ies, că nimeni nu-i obligat să-i asculte.

+8 (10 voturi)
Georgian Macadau
1.02.2018, 07:22:54

Constantin Pavelescu - oricum, ceilalți sunt din aceiaşi echipă cu ăştia de la putere. DEGEABA există vreounul care ar merita votat dacă strînge 700 de voturi într-un oraş. Televiziunile sunt ale sistemului deja instaurat în România şi dacă nu apari pe ecran, NU exişti electoral. A mai încercat cîte unul să deschidă cîte o televiziune (gen DD sau Radu Moraru) dar oricînd te poți duce la pîrnaie vreo 3 ani pentru 20 Ron lipsă prin contabilitate, deci....pur şi simplu niciunul care merită votat nu are şansa să ajungă în poziții importante de decizie ca să nu mai vorbim că ar putea schimba sistemul. Cu regulile democrației, sistemul corupt din România nu are cum să fie schimbat.

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (16)

Modifică Setările