Retragerea Principelui Nicolae: autodecapitarea posibilei monarhii româneşti?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ce măsură mai poate oferi familia regală o alternativă politică României secolului XXI; în condiţiile în care regele i-a retras nepotului său, Nicolae, titlul şi dreptul potenţial la tron?

Oferă azi monarhia o alternativă politică?

În afara imaginii – mai mult istorice – a lui Mihai I, întreaga familie regală purceasă de la dânsul nu oferă în prezent, prin oamenii săi, o alternativă politică reală României şi nu a oferit-o, din 1990 încoace. În afara acţiunilor sociale ale Fundaţiei Principesa Margareta, misiunea familie regale a fost, încă de la început, recuperarea bunurilor imobile confiscate de regimul comunist.

Astfel, proprietăţile retrocedate familiei regale sunt estimate la 60-62 de milioane de euro. (sursa Ziarul Financiar, 3 dec 2013). Printre acestea se numără Domeniul Regal Sinaia (Castelul Peleş, Castelul Pelişor şi Castelul Foişor), (retrocedat în 2008), Domeniul Regal Săvârşin (retrocedat în 2001), plus aproape 20.000 de hectare de pădure, trei imobile şi un teren în Bucureşti, un imobil şi terenuri în Poiana Ţapului, câteva cabane şi cantoane în Azuga-Predeal şi zeci de kilometri de drumuri forestiere. 

Doar în subsidiar, o campanie de imagine – căsătoria Margaretei cu un român, actorul Radu Duda, şi recent, implicarea dinamică a nepotului Nicolae în viaţa socială românească – oferea o alternativă (tot de imagine) de rezervă pentru regimul politic republican – atât de corupt – actual.

Regele - doar o personalitate a trecutului

Tot ceea ce înseamnă Regele Mihai aparţine trecutului. De la celebrarea rolului său pe care l-a avut, ca rege, în Al Doilea Război Mondial (de către englezii din Guild of Freemen of the City of London care i-au conferit, în 2011, distincţia „The Freedom of the City of London" - sursa) de a scurta războiul „cu cel putin şase luni" în 23 august 1944; până la rolul său de ambasador pe lângă familiile regale europene de a milita pentru primirea României în NATO şi Uniunea Europeană.

Pe plan politic, nimic. Principele Radu, în afara reuşitelor rolului de consort princiar şi a absolvirii a trei săptămâni de cursuri la Universitatea Harvard SUA şi la Colegiul George C. Marshall (sursa), a eşuat în orice implicare politică serioasă. Câteva participări în acţiuni sociale şi câteva cărţi scrise în colaborare nu l-au tranformat într-o opţiune electorală, sau măcar tehnocrată, pentru români.  

Singură Principesa Margareta, prin Fundaţia sa, a contat în viaţa publică, prin programele sale dedicate copiilor şi tineretului, şi a construit o imagine pozitivă, separată de cea a bătrânului patriarch.

Principele Nicolae - o oportunitate pentru viitor?

De la un timp, Principele Nicolae, nepotul regelui, tânărul de 30 de ani, a fost promovat acum câţiva ani ca un posibil urmaş-reprezentant al familiei. Mutat din Elveţia într-un apartament în Bucureşti, ucenic într-ale limbii române, promitea să aducă un suflu nou, dar mai ales tânăr, urmaşilor lui Mihai.

Implicarea sa în multe acţiuni sociale, în care erau implicaţi mai ales copiii şi tinerii, i-au adus rapid un capital de imagine, dar mai ales de simpatie, chiar şi antimonarhiştilor. Personalitatea sa carismatică nu a avut nevoie, ca în cazul Principesei Margareta, de logistica unui ONG. 

În sfârşit, cineva tânăr, „cu sânge albastru”, schimba imaginea ţâfnoasă şi rece a familiei, cu una actuală, legată de România şi de tinerii români de astăzi, cu gadgeturi şi sporturi extreme. Ciclist, sportiv, implicat în multe acţiuni de voluntariat, Nicolae i-a câştigat pe tinerii şi tinerele din România printr-un entuziasm deloc căutat şi deloc forţat.  

Până când Regele Mihai l-a exclus pe Principele Nicolae din linia de succesiune a Casei Regale şi i-a retras titlul. Indiferent care a fost motivul scoaterii sale de la o eventuală ocupare a tronului – să nu uităm că titlul de rege e dat de popor, aşa cum arată şi Constituţia României din 1923 (art. 33 spune că „toate puterile Statului emana de la naţiune”). Ea arată că bătrânul Mihai (ca toţi monarhii bătrâni dintotdeauna) şade rupt de realitatea actuală.

Care este viitorul familie regale?

Prin implicarea lui Nicolae în viaţa socială românească, putem spune metaforic că familia regală îşi oferise ţării viitorul, în schimbul bunurilor date înapoi de justiţia aceleiaşi ţări care l-a primit înapoi, cu întregul alai familial. Ar fi înţeles, poate, că rolul unui rege este să servească ţara şi să se adapteze acesteia, şi nu să impună bunul plac şi să urmărească doar interesele patrimoniale ale progeniturilor sale.

Cu gestul său recent, Mihai şi-a retras familia în cochilia palatelor retrocedate.

Personal, peste vreo douăzeci de ani, mi-aş fi putut închipui un Rege Nicolae. O Regină Margareta, mi-e însă imposibil.

Notă: Atât Constitutia din 1923 (art.77), cât şi cea din 1938 (ultima dinaintea comunizării României), la art.34, prevedea, referitor la succesiunea regală, faptul că puterile constituţionale ale Regelui sunt ereditare în linie coborâtoare directă şi legitimă a Majestăţii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură (primul născut – n.n.) şi cu excluziunea perpetuă a femeilor şi coborâtorilor lor.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite