Reuniunea Diplomaţiei Române – SUA, NATO şi UE, priorităţile României

FOTO: Administraţia Prezidenţială

Săptămâna trecută s-a desfăşurat la Bucureşti reuniunea Diplomaţiei Române, acolo unde anual se întâlnesc reprezentanţii diplomatici de vârf şi unde principalii decidenţi de politică externă îşi prezintă abordările de etapă şi priorităţile pentru anul în curs.

Şi de această dată, deschiderea lucrărilor a arătat abordările diferiţilor decidenţi, cu precădere a Premierului şi ministrului de Externe, urmând ca încheierea lucrărilor să fie marcată de principalul discurs de politică externă al preşedintelui României.

Şi de această dată au putut fi observate diferenţele de abordare pe fond între diferiţii jucători, Preşedintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu, premierul Dacian Cioloş şi Ministrul de Externe Lazăr Comănescu reflectând de fapt raportarea distinctă la propriile atribuţii şi priorităţi. În continuare se vădesc diferenţe de abordare între componenta economică de factură preponderent europeană şi cea securitare euro-atlanticistă, dar şi diferenţe între coexistenţa şi priorităţile celor două abordări, europo-centristă şi euro-atlanticistă, şi respectiv tendinţa preeminenţei unui curent asupra celuilalt pe alte dimensiuni.

Fireşte, poziţia României a fost exprimată concret şi extrem de clar de către preşedintele României, Klaus Iohannis, cu un discurs de politică externă excelent ca poziţionare şi armonie a orientărilor, înclinat spre globalizarea acţiunii de politică externă, cu un element inedit de discurs ţinând de maniera de a face politică externă care fie e o reafirmare – poate prea accentuată şi nervoasă – a regulilor dreptului internaţional, fie un avertisment asupra unei abordări retractile şi neangajante pe direcţiile acţiunilor speciale sub radar, fiind un avertisment către instituţiile specializate în această componentă complementară diplomaţiei, discretă şi mai puţin vizibilă. Practic, una din interpretările cele mai răuvoitoare ar putea vedea în acea secvenţă inedită într-un asemenea discurs un nou cartonaş galben către SIE, cu precădere, şi un avertisment faţă de aşteptările utilizării întregii panoplii de instrumente ale unui stat, Preşedintele refuzând explicit această componentă nepublică şi secretă. Viitorul urmează să arate în detalii semnificaţia reală şi profunzimea acestui avertisment care se distinge din discurs prin ineditul şi accentele aduse, fiind cel mai probabil inserat în declaraţia preşedintelui dincolo de discursul scris cu precădere, probabil, de către consilierul de politică externă.

I. Politicienii cu agende proprii, tehnocraţii preocupaţi de propriile misiuni

Între cei invitaţi să ia cuvântul la reuniunea ambasadorilor s-au distins, la nivel politic, preşedintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu şi preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, Florin Iordache. Discursurile au fost vădit diferite, marcând şi personalitatea celor doi, dar şi raportarea la campania electorală ce urmează.

1. Preşedintele Senatului: control parlamentar, legitimitate şi valorificarea oportunităţilor României în procesele de revizuire la nivel european

Astfel, Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului şi al ALDE, unde funcţionează ca şi locomotivă, a folosit prilejul pentru a redeschide dezbaterea asupra unei răni mai vechi de factură instituţională care ţine de raporturile constituţionale, responsabilitate şi legitimitatea diferitelor componente ale sistemului executiv şi legislativ românesc în materie de politică externă. Practic este reluată dezbaterea privind modul în care Parlamentul României, Senatul cu precădere ca şi cameră decizională pentru politica externă, de securitate şi apărare, este consultat pentru adoptarea liniilor de politică externă şi poziţionărilor faţă de diverse evenimente şi cum se produce controlul parlamentar asupra acestor categorii de politici. Absenţa acestei raportări instituţionale ridică semne de întrebare în raport cu legitimitatea acţiunilor de politică externă şi a demersurilor diplomatice, se spune în mesaj. Nu lipseşte în subtext nici referirea la dezbaterea privind mandatele, până unde poate să vadă Parlamentul, măcar Comisia de specialitate, un mandat de negociere, nu numai acţiunea executivă.

În plus, în discursul său, preşedintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a transmis un mesaj de apreciere pentru activitatea diplomaţiei române şi a pledat pentru implicarea mai puternică a României în dezbaterea privind evoluţiile actuale din Europa, nevoia de reenergizare a proiectului european şi valorificarea oportunităţii acestei reaşezări instituţionale şi negocieri a Brexitului pentru România.

„România trebuie să-şi aducă propria contribuţie la dezbaterea privind reaşezarea Europei în perspectivă şi mai cu seamă după Brexit. Mai mult, ameninţările teroriste, presiunea migranţilor, problemele interne de credibilitate ale instituţiilor europene şi căutarea continuă a unui leadership european convingător pentru cetăţenii europeni este o oportunitate pentru implicarea ţării noastre în această dezbatere. Trebuie să realizăm că după Brexit devenim cel de-al şaselea stat ca mărime din UE. Din punctul meu de vedere, în dezbaterea europeană trebuie să fim proactivi, să propunem propriile soluţii susţinute de către cetăţenii României”, a subliniat Călin Popescu-Tăriceanu.

2. Cooperare MAE-Parlament şi diplomaţia parlamentară în discursul lui Florin Iordache

În intervenţia sa, preşedintele interimar al Camerei Deputaţilor, Florin Iordache, a fost mult mai conform, conciliant şi formal, mergând pe teme corecte politic şi neutre. Astfel, el a ţinut să sublinieze principalele coordonate ale acţiunii parlamentare externe şi importanţa, dar şi deschiderea Camerei în cooperarea cu Ministerul Afacerilor Externe, obiectivul acestei abordări fiind eficientizarea promovării intereselor naţionale ale României şi protejarea cetăţenilor români în străinătate.

În acest context, a asigurat sprijinul Parlamentului în activitatea diplomaţiei române, dar cu referire transparentă şi la activitatea Preşedintelui Iohannis în materie, prin referirea explicită la România puternică:

„Cooperând putem duce mai departe un mesaj unitar, corect, complet şi mai ales eficient. Vom continua să acţionăm împreună pentru o Românie mai puternică, mai vizibilă pe plan internaţional. Vă asigur de tot sprijinul parlamentarilor români în activitatea Ministerului Afacerilor Externe”, a declarat preşedintele Camerei Deputaţilor.

FOTO: Guvernul României

3. Premierul Dacian Cioloş: discurs europocentrist franco-germanofil

Marea distincţie a actualei reuniuni a ambasadorilor a fost discursul Premierului Dacian Cioloş. La fel de lung ca al Preşedintelui României, deşi rostit la deschiderea lucrărilor reuniunii, discursul a purtat două amprente simbolice majore: mai întâi preluarea cel puţin ca parte egală a amprentei asupra politicii externe şi diplomaţiei de către Premier şi de Preşedinte, până la această oră preeminent în politica externă, în al doilea rând avem preocuparea pentru atribuţiile sale în sfera preeminent economică – insistând pe componenta aceasta şi pe parteneriatele strategice cu Franţa şi Germania. În plus, vechea dragoste, Agricultura, a adus în prim plan discuţia privind ataşaţii de agricultură (după cei economici, culturali, de interne, practic un întreg guvern reprezentat în ambasade, ieşind de sub coordonarea MAE).

De asemenea, Dacian Cioloş a rămas în discurs profund europocentrist, două treimi din compoziţia susţinerii sale fiind abordările pe teme europene, inclusiv cele privind viitoarea UE.

Transformările internaţionale şi componenta de securitate sunt pomenite în trecere, iar accentul este pus pe componenta economică:

„S-au produs transformări semnificative, multe dintre ele în vecinătatea României sau la nivelul Uniunii Europene. Trăim deci într-o nouă realitate, complexă şi preocupantă atât pentru noi cât şi pentru partenerii noştri externi. Această realitate ne impune definirea unor politici externe coerente, eficace şi de încredere. Pe de o parte, România trebuie să continue consolidarea profilului său internaţional şi să asigure securitatea statului, în sens extins. Pe de altă parte, România cunoaşte o creştere şi un potenţial economic care trebuie să se regăsească tot mai mult în centrul viziunii noastre diplomatice”.

Contextul european şi evoluţiile europene au constituit principala parte a discursului premierului. Abordarea a fost critică, cu identificarea reală a problemelor: „Din nefericire, cuvântul criză a devenit o banalitate în jargonul politic şi diplomatic al Uniunii Europene în ultima vreme. Valul de migraţie ilegală, pornit în primăvara anului trecut, în vecinătatea noastră sudică, a atins apogeul de-a lungul aşa numitei rute balcanice. Pe rând, Italia, Grecia, urmate de o mare parte a statelor membre ale Uniunii Europene au simţit în mod nemijlocit presiunea acestui val migrator. Răspunsul comunitar a fost deficitar. Fără a aloca responsabilităţi, adevărul este că nu am reuşit, la nivel colectiv, să găsim cele mai bune soluţii. Mai mult, în dezbaterile mult prea fierbinţi care au urmat, am pierdut ceva din coeziunea politică a procesului decizional la nivelul Uniunii Europene. Aceste lucruri riscă să adâncească sentimentul de descurajare în sânul societăţilor noastre, cetăţenilor, care aşteptau de la noi eficienţă prin unitate de acţiune. Iar asta a contribuit, după părerea mea, în mod substanţial şi la starea de spirit care a permis un rezultat ca cel al referendumului din Marea Britanie”.

Abordarea chestiunilor teroriste şi nevoia de protecţie a frontierelor au permis referirea la aspiraţia României de a intra în Schengen: „Nu pot să nu reamintesc aici rolul esenţial pe care îl are cooperarea transfrontalieră, schimbul continuu de date între autorităţile noastre şi faptul că, de mai bine de cinci ani, României îi este negat accesul la Schengen pentru motive politice, care în acest moment mi se par total depăşite de realităţile cu care ne confruntăm cu toţii. România, guvernul pe care îl conduc au reflectat serios la toate aceste realităţi”.

Implicarea României în reconfigurarea proiectului european şi angajamentul proeuropean rămâne un element fundamental al activităţii diplomatice româneşti, în viziunea premierului. Priorităţile anunţate în acest proces sunt: creştere economică sustenabilă, crearea de noi locuri de muncă, competitivitate, consolidarea pieţei interne, gestionarea migraţiei, combaterea terorismului, soluţionarea provocărilor de natură securitară la graniţele Uniunii. În plus, premierul a subliniat că România are nevoie la Bruxelles „de o administraţie cât mai solidă, responsabilă, transparentă, eficientă şi adaptată nevoilor cetăţenilor. Acestea sunt liniile de forţă ale viziunii noastre de ţară”. În ceea ce priveşte Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene pe care România o va asigura în 2019, discursul premierului a fost unul ce excede vizibil mandatul său ce se încheie la sfârşitul acestui an.

Premierul a continuat cu acoperirea priorităţilor în relaţiile bilaterale cu ţările europene partenere în cadrul Uniunii Europene insistând că „am acordat o mare atenţie îndeosebi aprofundări cooperării cu parteneri strategici. Am înregistrat o dinamică favorabilă, o aprofundare şi o diversificare îndeosebi a cooperării cu Germania, şi aici urmărim în continuare dezvoltarea cooperării cu landurile, şi cu Franţa prin semnarea noii Foi de parcurs a Parteneriatului Strategic”.

În rest, o Turcie stabilă în cadrul NATO şi partener-cheie al Uniunii Europene, ancorat în valorile noastre comune, acordarea atenţiei cuvenite vecinătăţii estice în cadrul acţiunilor externe ale Uniunii Europene, susţinerea Parteneriatului Estic, ca instrument de acţiune strategică a Uniunii, în raport cu ţările partenere, sprijinirea demersurilor UE de stabilizare a situaţiei din vecinătatea sudică, inclusiv a crizelor din Siria, Irak şi Liban, cu importanţă deosebită în planul soluţionării crizei migraţiei - aceasta e prima linie de priorităţi a Premierului.

NATO e expediat pe final, cu referirea formală la interesul pentru întărirea rolului Alianţei pe planul apărării colective, o atenţie concentrată pe flancul est şi de sud-est şi implicit în zona Mării Negre şi referinţa la revitalizarea industriei de apărare. Parteneriatul Strategic cu SUA a rămas cenuşăreasa discursului, cu insistenţă pe dezvoltarea celorlalte domenii de cooperare, zona economică, investiţională, la cercetare, inovare şi la educaţie şi referinţa la vizita sa în SUA. Integrarea europeană a Republicii Moldova, dezvoltarea cadrului bilateral cu partenerii estici, din Caucaz şi Asia Centrală, Orientul Mijlociu, zona Asia-Pacific, Aderarea la OCDE şi alegerile parlamentare au referinţe frugale de final.

Lazăr Comănescu, ministrul de Externe al României. FOTO: Mediafax

4. Pilonii strategici definitorii: parteneriatul strategic cu SUA, NATO, trilaterala România-Polonia-Turcia în discursul ministrului de Externe

Fără a fi neapărat spectaculos şi cu un discurs relativ succint faţă de cele ale premierului şi preşedintelui, Ministrul de Externe român a atins temele fundamentale ale politicii externe româneşti, fiind un bun precursor pentru discursul esenţial al Preşedintelui. Lazăr Comănescu a avut referirile cele mai solide şi consistente la direcţiile strategice ale României, încheind prezentările din prima zi cu aşezarea clară a mesajului pentru diplomaţii români. Mai întâi, ierarhia priorităţilor politicii externe româneşti rămâne parteneriatul Strategic cu SUA, apartenenţa la NATO şi apartenenţa la UE. În prim planul aspectelor strategice apar fără nici o rezervă parteneriatele strategice cu Polonia şi Turcia şi trilaterala Polonia-România-Turcia. Relaţiile cu Marea Britanie rămân la nivel strategic şi după Brexit. Şi este anunţat deja următorul summit al ţărilor de flanc, o continuare a iniţiativei româneşti de anul trecut.

Sunt descrise apăsat relaţiile la Răsărit, dar şi priorităţile din Balcanii de Vest şi regiunea Orientului Mijlociu şi Africa de Nord. Noua respiraţie a proiectului politicii externe româneşti vine din acoperirea componentei economice şi a intereselor comerciale româneşti de către diplomaţi şi diplomaţi specializaţi, dar şi detenta la nivel global a ţintelor pentru pieţe, vizând zone altădată tradiţionale din Africa, Asia de Sud Est, America Latină.

Poate punctul acoperit cel mai atent şi cu mesaj puternic a fost perspectiva votului diasporei la proximele alegeri generale din decembrie. Evenimentul care a dus la schimbarea a doi miniştri de Externe la alegerile prezidenţiale de acum doi ani a fost învăţătură de minte şi pentru guvern, cu atât mai mult pentru diplomaţi şi aparatul Externelor din Centrală.

Astfel, ministrul de Externe a făcut un apel la membrii corpului diplomatic român pentru a pregăti, „în mod exemplar”, organizarea secţiilor de votare din străinătate pentru alegerile parlamentare.

„Spre finalul acestui an vor fi organizate alegerile parlamentare, iar misiunile noastre diplomatice vor trebui să organizeze, împreună cu Autoritatea Electorală Permanentă, secţiile de votare pentru cetăţenii români cu drept de vot din străinătate. Fac un apel la dumneavoastră, domnilor şi doamnelor şefi de misiune, pentru a pregăti, în mod exemplar, organizarea secţiilor de votare şi a oferi posibilitatea cetăţenilor noştri de a-şi exercita dreptul fundamental la vot aşa cum se cuvine. (...) Am deplină încredere în capacitatea de coordonare pe acest domeniu a ministrului delegat pentru Românii de Pretutindeni şi o asigur de toată susţinerea mea colegială şi a întregului aparat al ministerului”, a mai declarat Lazăr Comănescu.

Foto: Administraţia Prezidenţială

II. Discursul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis

Cel mai aşteptat discurs a fost, fireşte, cel al Preşedintelui României, un discurs plasat în liniile uzuale ale unor asemenea luări de poziţie. Potrivit liniilor anunţate deja în discursul ministrului de Externe, Preşedintele României a trasat marile linii directoare în liniile cunoscute, cu ierarhia pe care o regăsim şi în programul său electoral, dar mult mai aşezat, mai punctual şi ţintit: Parteneriatul Strategic cu SUA, apartenenţa la NATO, rolul în Uniunea Europeană, apoi parteneriatele strategice relevante.

Noutatea discursului, care marchează atât împrospătarea echipei prezidenţiale, cât şi maturitatea mandatului la mai bine de un an şi jumătate de la preluarea lui. Discursul are o componentă de cvasi raport, cu referinţe la acţiunile preşedintelui, cu precădere pe dimensiunea creării noului aparat şi numirii ambasadorilor, dar mai ales o componentă importantă de indicaţii, secvenţă în care Preşedintele trasează sarcini şi responsabilizează corpul diplomatic şi Ministerul de Externe, trăgându-se practic din rândul instituţiilor care şi realizează politica externă, o aplică, o decid.

Acest pas este interesant pentru că, în tonul cunoscut al preşedintelui Iohannis, această detaşare pune în discuţie preluarea acestei componente de către o terţă instituţie, Guvernul rămânând preocupat în continuare mai degrabă de componenta economică şi de componentele ce ţin de responsabilitatea sa în politica externă, de securitate şi apărare. Nu în ultimul rând, s-a detaşat secvenţa din discurs relativă la maniera în care se vede efectuată acţiunea de politică externă şi decizia în politică externă, o secvenţă nouă şi cumva identificată clar în cadrul discursului.

1. Evaluarea situaţiei de Securitate şi a mediului de desfăşurare a politicii externe a României

Obiectivele politicii externe a României definite de către preşedinte rămân respectarea angajamentelor externe şi o politică externă care răspunde intereselor şi aşteptărilor cetăţenilor şi valorificarea plus valorii pe care o reprezintă stabilitatea României, o ţară sigură şi predictibilă, într-o regiune nesigură şi imprevizibilă. Definirea mediului internaţional stă sub semnul schimbărilor în regiunea noastră, în Europa şi pretutindeni.

În ordinea preocupărilor intră mai întâi vecinătatea estică a Uniunii Europene şi a NATO, unde „se menţine, chiar cu tendinţe de amplificare, dezechilibrul de securitate în zona Mării Negre, ca urmare a «îngheţării» implementării Acordurilor de la Minsk, a intensificării periodice a ostilităţilor în estul Ucrainei, a menţinerii ocupării ilegale a Crimeii, cu continuarea militarizării acesteia, a provocărilor legate de peninsulă”. Aceasta în timp ce „în Transnistria se intensifică, fără justificare, exerciţiile militare cu participarea forţelor ruse, fără să vedem progrese pe fondul reglementării dosarului transnistrean. Aceasta, în contextul în care Republica Moldova se îndreaptă în această toamnă spre primele alegeri directe, după mult timp, pentru funcţia de Preşedinte”.

În al doilea rând, preocuparea vine de la evoluţiile din Marea Neagră, unde se înregistrează consolidarea forţelor armate ale Rusiei la frontiera sa vestică, încercările de impunere a unor zone de excludere a accesului în Marea Neagră şi utilizarea Mării Negre ca platformă de proiectare a forţei militare în estul Mediteranei. Fireşte, în context, evoluţiile din Turcia sunt de primă importanţă prin „lovitura de stat eşuată din Turcia, partenerul nostru strategic, pe care am condamnat-o cu fermitate, adaugă, prin proiecţiile sale, complexitate întregului peisaj securitar din regiunea Mării Negre. Fenomenul migraţionist rămâne o problemă complexă, încă nerezolvată, pentru Uniunea Europeană, chiar dacă Acordul Uniunea Europeană - Turcia a calmat, până acum, fluxul spre vestul Europei”.

Refugiaţii şi fenomenul terorist sunt legate deopotrivă de Turcia ca şi de ruta balcanică şi de crizele din Orientul Mijlociu: «Ruta balcanică», cum este numită, produce în continuare migranţi, deşi la scară mult redusă, iar ruta peste Mediterană spre Italia cunoaşte o intensificare. Fenomenul terorist creşte în amplitudine şi frecvenţă, afectând grav spaţiul european. În acelaşi timp, crizele Orientului Mijlociu, aflate în mare parte la originea acestor două fenomene, nu reuşesc să facă paşi decisivi spre rezolvare – fie că vorbim despre Siria, stabilizarea Libiei, criza din Yemen, situaţia de securitate din Irak. Procesul de Pace din Orientul Mijlociu are nevoie, şi el, de un impuls pentru ieşirea din actualul blocaj, complicat şi de o acutizare a violenţelor.

Fireşte că temele legate de evoluţiile din interiorul UE nu putea fi ignorate, fie că ele reprezintă elemente ale crizei economice, înclinaţia spre forţele politice cu discurs xenofob şi anti-european, provocările la adresa statului de drept, a democraţiei liberale, sau Brexit-ul. „Proiectul european însuşi este în cumpănă şi are nevoie de soluţii reale, vizionare”, mai susţine Preşedintele în prezentarea sa.

2. Diplomaţia şi politica externă a României: trăsături de mandat

În acest context, Preşedintele României a relevat oportunităţile, dar şi obligaţiile României de a participa la aceste schimbări. Iar ca instrumente, a vorbit despre proiectarea stabilităţii, democraţiei şi prosperităţii în vecinătate, pentru ca România şi românii să fie mai bine protejaţi, să fie în siguranţă.

În secvenţa dedicată asumării componentei de politică externă, referinţa este, cu precădere, la înnoirea substanţială a conducerii misiunilor diplomatice ale României prin numirea a peste jumătate din reprezentanţii diplomatici ai ţării, după doi ani de coabitare în care doar capitalele esenţiale au fost acoperite de fostul preşedinte, în rest mandatele fiind prelungite. 58 de ambasadori şi reprezentanţi pe lângă organizaţii internaţionale au fost numiţi, iar Preşedintele a introdus practica depunerii jurământului, ca simbol al loialităţii misiunilor şi şefilor de misiuni faţă de ţară şi Preşedinte.

Aici s-a consumat şi cel mai important episoade al discursului prezidenţial. Klaus Johannis a ţinut să sublinieze aici:

„În acelaşi timp, vreau să subliniez că, în calitate de Preşedinte, am asumat să imprim o direcţie onestă şi corectă politicii noastre externe, din care să rezulte încredere, predictibilitate şi, deci, legături mai solide cu partenerii noştri. Unii cred că, în a fi onest şi transparent în politica externă, există riscuri de imagine sau percepţia slăbiciunii. Eu nu cred asta. Dimpotrivă, e un semn de seriozitate şi o sursă de credibilitate şi de putere pe termen lung. Din această perspectivă, vă pot spune clar ce nu se va întâmpla în mandatul meu. România nu va face niciodată jocuri netransparente, nu va folosi dublul limbaj sub pretextul diplomaţiei, nu va face compromisuri de la valori şi nu va considera acceptabilă încălcarea dreptului internaţional”.

Luat în sine, avem de a face cu un discurs perfect corect, fără bavuri şi cumva un truism, dacă nu ar răzbate senzaţia de inadecvare şi de nervozitate din scriitură. E vorba despre mesaje şi afirmaţii corecte şi incontestabile, acelea de a nu face jocuri netransparente, de a nu folosi dublul limbaj de a nu face compromisuri cu valori şi a nu accepta încălcarea dreptului internaţional. Însă pentru cunoscători este clar că preşedintele transmite mesaje instituţionale sau politice dure în această secvenţă, referinţele principiale acoperind realitatea şi instrumentarul pe care-l are la dispoziţie un stat.

Ce altceva ar putea reprezenta „jocurile netransparente” decât acţiunile nepublice care se fac în politica externă sau în acţiunile externe şi care sunt secrete. Să însemne acest lucru o negare a activităţii spionajului românesc sau a activităţii serviciului de informaţii externe? Sau, pus în faţa unor decizii vizând diferite misiuni şi proiecte secrete, preşedintele a ales să le respingă acuzându-le ca fiind provocatoare ale unor acţiuni neoneste şi care ar oblige la dublu limbaj? Compromisuri de la principii? Sau încălcarea dreptului internaţional?

Fireşte că aici rezidă elementul cheie al discursului şi cooperarea interinstituţională în politica externă. E opţiunea Preşedintelui, dar să vedem dacă există aici şi o analiză a gestiunii consecinţelor acestei poziţii, respectiv a responsabilităţii care o va incumba decontul unor ratări în politica externă a României. E de văzut dacă atunci referirea la onestitate, evitarea dublului limbaj, respectarea dreptului internaţional şi respectarea cu stricteţe a valorilor va putea să fie o explicaţie acceptabilă public pentru ratări majore de politică externă, dispariţia prestigiului şi a importanţei României pe terţe spaţii, dispariţia sa de la consultările reale în spatele uşilor închise sau absenţa cronică din dezbaterea reală a reaşezării lumii. Să nu ajungem să plătim costurile acestei reaşezări din retractilitate şi extremă verticalitate indusă în spaţii mult mai cinice şi unde politicile de putere şi acţiunile în forţă, sub radar, îşi joacă rolul lor!

Dacă acesta e substratul mesajului, e un pariu important asumat de către Preşedinte în numele României. Să vedem cu ce consecinţe. Că sunt pentru sine, personal, e mai puţin relevant şi e alegerea sa. Să nu fie consecinţe majore pentru ţară şi pentru cetăţenii români!

Tot la capitolul viziune, Preşedintele a cerut „O diplomaţie viguroasă presupune şi buna coordonare a instituţiilor statului cu responsabilităţi de politică externă, o strategie corelată, circulaţia eficientă a informaţiilor, reacţie rapidă şi bine articulată în crize sau în momente care afectează imaginea şi interesele României în lume, o diplomaţie viguroasă înseamnă o diplomaţie care îşi gestionează adecvat resursele umane şi material, dezvoltă viziune, stabileşte obiective, şi prioritatea lor, şi le urmăreşte realizarea în mod consecvent”.

3. SUA, UE, NATO ca soluţii de securitate

„Pentru România, o mare parte a acestor răspunsuri se regăseşte în aprofundarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite, pilon esenţial al politicii externe şi de securitate a României, alături de consolidarea Uniunii Europene şi a NATO”, a afirmat preşedintele. Klaus Iohannis a subliniat în mod special soliditatea şi rezultatele practice ale Parteneriatului Strategic.

„Am făcut paşi însemnaţi în dezvoltarea lui, mai ales la nivelul excelent al cooperării politice şi militare, cu precădere prin consolidarea prezenţei SUA în România şi la Marea Neagră”. Pe această dimensiune, Preşedintele a cerut elaborarea unui plan de lucru care să vizeze – în scopul pregătirii interacţiunii cu viitoarea administraţie americană – „intensificarea cooperării în domeniul securitar, inclusiv în aplicarea deciziilor Summitului NATO din iulie, creşterea cooperării economice şi a investiţiilor, respectiv privind cercetarea, inovarea, educaţia şi, nu în ultimul rând, progrese palpabile privind eliminarea vizelor”.

Consolidarea Uniunii Europene după Brexit prin iniţiative cu reală valoare adăugată poate ajuta la construirea unei Uniuni mai bune, mai eficientă, viabilă şi, mai ales, credibile, potrivit preşedintelui. În acelaşi timp, evoluţiile din vecinătatea Estică, în regiunea Mării Negre, NATO au dat, la Varşovia, un răspuns şi soluţii, care trebuie implementate: operaţionalizarea brigăzii multinaţionale, a prezenţei consolidate aeriene şi navale NATO în Marea Neagră - inclusiv cadrul de cooperare navală pentru exerciţii şi training, a Iniţiativei de Instruire Intensificată. Preşedintele a anunţat o nouă întâlnire a şefilor de stat în Formatul Bucureşti, anul viitor, în continuarea celei pe care România a găzduit-o în noiembrie 2015 şi care a avut un rol esenţial în atingerea obiectivelor Summitului.

4. Parteneriatele strategice relevante – Polonia, Turcia. Vecinătatea Estică, Republica Moldova, Ucraina, Rusia

Preşedintele a pus ordine şi în sistemul de parteneriate strategice ale României: importanţa Parteneriatului Strategic cu Polonia nu doar în domeniul asigurării securităţii şi la nivel regional, dar şi pe temele europene, unde avem obiective comune. Parteneriatului Strategic cu Turcia, aliat indispensabil pentru stabilitatea în regiune şi pe al cărui angajament continuu – pentru valorile, principiile şi obligaţiile asumate în NATO şi în relaţia cu Uniunea Europeană – contăm. În egală măsură, Trilaterala informală pe teme de securitate România – Polonia – Turcia este un format valoros, pe care dorim să îl continuăm şi să îl dezvoltăm.

Vorbind despre Vecinătatea Estică, dar din perspectiva Uniunii Europene, cred că Parteneriatul Estic trebuie dotat cu noi mecanisme, care să sprijine eficient şi proactiv reforma din statele partenere şi să contureze perspectiva europeană pentru partenerii care o doresc. Preşedintele a discutat şi despre oportunitatea organizării, în 2019, a Summitului Parteneriatului Estic în timpul Preşedinţiei române a Uniunii.

„România trebuie să acţioneze în continuare, cu prioritate, pentru a sprijini stabilitatea Republicii Moldova şi parcursul ei european. Prin abordarea noastră pragmatică din acest an, inclusiv prin măsurile ataşate primei tranşe a creditului de 150 de milioane de euro, am stimulat constructiv repornirea motorului reformelor în Republica Moldova. Refacerea credibilităţii faţă de partenerii externi, mai ales faţă de Uniunea Europeană, este un obiectiv care trebuie urmărit cu prioritate şi convingere la Chişinău, fie că vorbim de autorităţile locale, Guvern sau Preşedintele Republicii Moldova, inclusiv după alegerile prezidenţiale din toamnă”.

Preşedintele a ridicat în premieră relaţia cu Ucraina la nivelul unei relaţii „de tip strategic”, bazată pe operaţionalizarea noii structuri a Comisiei Mixte Prezidenţiale, aşteptându-se progrese în dosarul Bâstroe, reluarea neîntârziată a funcţionării Comisiei Mixte privind minorităţile naţionale, continuarea asistenţei pentru reformă în sens european.„În ceea ce priveşte situaţia din Crimeea şi Donbas, reiterez ferm poziţia României, că suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei nu sunt negociabile şi că Europa nu are nevoie de încă un conflict prelungit. Reafirm poziţia noastră că sancţiunile decise de Uniunea Europeană nu trebuie ridicate – nici măcar parţial – cât timp înţelegerile de la Minsk nu sunt complet implementate. În acest scop, rămâne esenţială menţinerea nivelului ridicat de coordonare trans-atlantică”, a mai afirmat preşedintele.

Cu Rusia, Preşedintele a anunţat cadrul şi limitele relaţiei, în conformitate cu cele afirmate în declaraţia finală a Summitului NATO de la Varşovia: „dorim o relaţie bazată pe predictibilitate şi pragmatism, cu respectarea intereselor legitime ale României. Suntem deschişi pentru menţinerea canalelor de dialog, deoarece este nevoie de interacţiune pentru conştientizarea de către Rusia a imperativului predictibilităţii şi, mai ales, al respectului pentru dreptul internaţional. Dorim contacte acolo unde este posibil, inclusiv în domeniul cultural, al schimburilor comerciale pe categorii care nu intră sub incidenţa regimului de sancţiuni. Respectarea angajamentelor internaţionale şi restabilirea balanţei strategice în regiunea Mării Negre sunt însă premise esenţiale pentru intensificarea dialogului”.

5. Preşedinţia Consiliului European a României, sub semnul Brexit

În afacerile europene, alături de implicarea în consolidarea proiectului european, prioritatea «zero» a MAE trasată de către Preşedinte este pregătirea Preşedinţiei rotative a României la Consiliul European din primul semestru 2019. Mandatul României pentru negocierile privind Brexit-ul are două coordonate: interesul pentru un parteneriat cât mai strâns cu Marea Britanie, consolidarea cooperării strategice cu Londra fiind importantă pentru România şi pentru securitatea europeană, şi prezervarea drepturilor şi libertăţilor lucrătorilor români, adică accesul Londrei la piaţa internă a UE să se bazeze pe respectarea deopotrivă a celor patru libertăţi, inclusiv a liberei circulaţii a lucrătorilor.

Migraţia ilegală şi contribuţia României la combaterea ei e argument pentru aderarea la Spaţiul Schengen, iar ca prioritate se marchează şi dezvoltarea parteneriatelor şi relaţiilor bilaterale europene cu caracter strategic ale României. Asia Centrală, Orientul Mijlociu, dinamizarea relaţiilor cu statele din Asia-Pacific, din America Latină şi Africa, aderarea la OCDE şi susţinerea realizării coridoarelor şi interconectărilor energetice şi de transport de interes pentru România, obţinerea locului de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU în perioada 2020–2021 încheie tabloul priorităţilor româneşti de politică externă.

Nu au fost uitate nici protecţia intereselor şi drepturilor românilor de pretutindeni, protecţia identităţii persoanelor aparţinând comunităţilor româneşti din afara frontierelor, folosirea limbii materne, accesul la educaţie, mass-media şi serviciul religios în limba maternă română – elemente fundamentale ale păstrării identităţii.

În egală măsură, MAE trebuie să asigure un nivel adecvat de protecţie consulară cetăţenilor români aflaţi în străinătate.

6. Consensul în politica externă

În contextual campaniei electorale din acest an, Preşedintele României a ţinut să sublinieze menţinerea consensului în politica externă. A fost o întreprindere extrem de grea şi până acum, dar situaţia internaţională şi aptitudinile diverşilor competitori anunţă o primă campanie electorală în care politica externă va prevala în dezbaterea publică: Republica Moldova, unirea, Rusia şi ameninţarea militară, Turcia şi perspectiva de construcţie a moscheii, refugiaţii şi respingerea lor, toate vor fi valorificate.

Preşedintele Klaus Johannis a făcut apel la echilibru şi raţiune. „Politica externă şi de securitate a României trebuie să fie una de consens naţional. Ea trebuie separată de competiţia electorală şi privită doar prin prisma intereselor României ca stat şi ale cetăţenilor noştri. A rupe consensul de politică externă şi a diminua importanţa demersurilor noastre externe din motive de campanie internă e o dovadă de iresponsabilitate ce nu foloseşte nimănui”, afirmă preşedintele. Însă simpla referire ulterioară la anumiţi politicieni riscă să deschidă cutia Pandorei, a disputelor exact pe aceste teme, deşi Preşedintele nu e competitor electoral şi cel mai probabil va fi ignorat după începerea campaniei.