Revoluţia Facebook a fost hackerită

Nu îl cunosc pe Andrei Baciu. Nu am nicio reverenţă de făcut doamnei Cristina Guseth. Dar faptul că cei doi nu au avut loc în Guvernul României este o dovadă că revoluţia Facebook a fost confiscată.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu generaţia mea. După ce tinerii s-au dat jos de pe tancuri ca să plângă sutele de morţi, au constatat că eşalonul doi al nomenklaturii comuniste se instalase deja în funcţiile cheie ale statului român. Tot aşa cum am mai văzut, în urmă cu un sfert de veac, în spatele zâmbetelor ipocrite ale politicienilor care ne credeau proşti, că o elită mincinoasă s-a folosit de idealurile noastre pentru a-şi atinge obiectivele pragmatice. Prin negocieri din umbră, folosind sloganuri şi jumătăţi de adevăruri, politicienii au confiscat ceea ce nu era a lor. Comunistul Iliescu a devenit anti-comunistul fesenist. Generalul lui Ceauşescu a devenit ministrul economiei capitaliste. A, şi să nu uităm de Patriarh. Cel din vremea mea, Teoctist Arăpaşu, s-a retras în primele zile ale revoluţiei televizate, după care s-a întors. Şi Patriarhul Daniel s-a retras şi se va întoarce transfigurat.

De fapt, am asistat la încă o confiscare de revoluţie.

După ce sutele de mii de bucureşteni, clujeni, ieşeni sau timişoreni, care au ieşit în decembrie 1989 în stradă, unde au cerut plecarea comuniştilor, comuniştii s-au întors. Acelaşi lucru l-au păţit acum şi tinerii care au ieşit în noiembrie pe străzile României, cerând o schimbare de politică. Această schimbare nu a avut loc. Pentru mine strângerea de mâini între Cioloş şi Oprea a fost semnalul odios al confiscării unui ideal pentru o finalitate meschină. Locvacitatea subită a preşedintelui taciturn m-a îngrijorat. Iar faptul că o mulţime de CEO de companii multinaţionale şi foşti miniştri ai unor partide compromise au ajuns iar la putere mă îngrozeşte. Totul în numele „Străzii”.

Ce a cerut „Strada”? O tânără generaţie de oameni implicaţi, dar necompromişi politic. De aceea faptul că singurul ministru cu adevărat reprezentat al „Străzii” a fost eliminat de pe lista de nominalizaţi ai „tehnocratului” Cioloş, ar trebui să ne facă să ne îndoim de onestitatea acestui Guvern. De aceea a fost mazilit Andrei Baciu, nu pentru că era fotomodel sau pentru că nu avea experienţă. În fond nu asta ceruse „Strada”? Să fie lăsaţi tinerii să îşi demonstreze capacitatea organizaţională?

Tânărul rezident Andrei Baciu era un om al societăţii civile, preşedinte al unei dintre cele mai active organizaţii non-guvernamentale din zona medicală. SOS Drepturile Pacienţilor s-a numărat printre sutele de organizaţii autentice, care au organizat programe de conştientizare publică în zona serviciilor de sănătate.

S-a cerut „în Stradă” aducerea unor oameni şcoliţi în străinătate, care nu sunt malformaţi şi transformaţi de către „sistem”. Chiar dacă a terminat facultatea de curând, lucrul acesta nu îl împiedica pe tânărul medic să fie competent. Oricum mai competent decât suita de ingineri şi politruci care au condus înainte Ministerul Sănătăţii. În schimb, am primit politruci europeni, calificaţi, e drept, dar care au preferat siguranţa şi căldura instituţiilor bruxelleze.

Faptul că Andrei Baciu a apărut în pictoriale nu reprezintă un argument valid. Angela Merkel făcea nudism în tinereţe, dar nimeni nu s-a gândit să folosească acest argument împotriva ei (cum, de altfel, nici faptul că a fost membră a UTC-ului RDG-ist). Şi Ronald Reagan a jucat roluri de cowboy în filme de serie B şi a fost un preşedinte apreciat. A elimina pe cineva de pe o listă într-o manieră arbitrară şi pe baza unor motive superficiale nu este de bun augur.

Iar faptul că Dragnea şi tot establishmentul politic de la noi s-au simţit „atacaţi” de acest tânăr ar fi trebuit să fie garanţia necesităţii prezenţei sale.

Acelaşi lucru este valabil pentru eliminarea Cristinei Guseth. Ea a fost unul dintre reprezentanţii cei mai credibili ai societăţii civile în zona luptei împotriva corupţiei. Şi, prin urmare, a devenit rapid indezirabilă. Ambii au fost (şi sunt) exponenţii a ceea ce aşteptau tinerii în momentul când au cerut plecarea guvernului Ponta-Oprea. Guseth şi Baciu erau oamenii anti-sistem prin excelenţă. Nu doar pentru că unul este tânăr şi celălalt este nespecialist, ci pentru că activităţile lor au fost îndreptate împotriva acestei clase politice. Faptul că doamna Guseth a fost atacată de parlamentarii din comisii (adică de vechea clasă politică), care au desfiinţat-o cu brutalitate, deşi în alte cazuri audierea a fost doar o formalitate, înseamnă că se tem de ceva. Prin urmare, era mai mult decât de dorit ca Guseth să fie în guvernul „Străzii”.

Tocmai de aceea faptul că a existat o majoritate zdrobitoare care a aprobat guvernul Cioloş nu reprezintă, aşa cum clamează preşedintele Iohannis, o dovadă a legitimităţii, ci o dovadă a ne-legitimităţii publice a acestei administraţii guvernamentale. Profilul demografic şi socio-cultural al acestui nou guvern nu indică înţelegerea mesajului public anti-politicianist. Cu o generaţie de politicieni de 50 de ani şi peste, Guvernul Cioloş nu poate pretinde că s-a instalat pe fondul răzvrătirii populare în faţa clasei politice osificate în privilegii.

Guvernul Cioloş nu este guvernul „Străzii”, ci este o administraţie rezultată din negocieri politicianiste de culise, din aranjamente cât se poate de „vechi” şi din figuri deja consumate.

Nu cred că „Strada” a cerut aranjamente cu garda de ipocriţi ai vechii guvernări, că a vrut ca PSD-ul să susţină un guvern compus din foşti PSD-işti, că a dorit să avem cât mai mulţi directori de multinaţionale şi reprezentanţi ai instituţiilor europene. Mai mult, în locul debirocratizării am primit mai multe ministere, mai multă birocraţie.

În loc de POOP am primit iarăşi POOP.