Politică

articolul anterior articolul urmator

Revoluţia „sătuilor” din partid şi psihologia poporului PSD

24
15 Jun 2017 23:54:03
Teodor Răileanu-Olariu
„Acum nu mai este vorba despre 600.000 de oi care behăie, ci de câţiva lupi tineri şi călcaţi pe grumaz.”
„Acum nu mai este vorba despre 600.000 de oi care behăie, ci de câţiva lupi tineri şi călcaţi pe grumaz.”

Cheia conflictului violent între Grindeanu şi Dragnea stă în pseudo-fabula următoare: Un elefant obosit mergea prin pădure. Din greşeală calcă pe cochilia unui melc, o strică, dar nu îl striveşte.

- Scuză-mă, te rog, melcule... nu te-am văzut, eram obosit şi...

Melcul furios şi cu tupeu:

- Ce ai bă, namilă? Îmi strici mie casa? Te sparg...

- Iartă-mă că...

- Ce să te iert, bă? Te rup, te distrug!

- Chiar îmi pare... (strivind-ul) ia mai taci, bă, naibii din gură!

Ca psiholog şi consultant politic, privindu-l pe Grindeanu în conferinţa de presă şi aseară şi astăzi, am fost surprins de verva şi verbul cu care vorbea liber (încă) prim-ministrul României. L-am suspectat luni de zile că îl depăşeşte la tăcere chiar şi pe Preşedintele Iohannis. Însă modul coerent şi ferm spre violent cu care îi răspundea lui Dragnea a dat impresia unui individ care s-a săturat. Până peste cap.

Discuţia de aici începe, de ce anume s-a săturat Sorin Grindeanu? După luni de zile în care Dragnea l-a călcat pe cap şi l-a dus de mânuţă pe la şedinţe, Grindeanu s-a săturat şi a spus „nu”.

Am mai scris pe acest blog despre modul în care în România partidele politice nu se comportă ca nişte organizaţii cu o direcţie ideologică spre un scop bine definit de bună guvernare, ci ca nişte adevărate carteluri mafiote sud americane în care o gaşcă redusă de infractori caută să construiască un sistem cointeresat de relaţii bazate pe corupţie pentru a avea acces (cât mai) facil la banii publici. Iar Dragnea a dus PSD-ul într-o altă galaxie.

Obişnuit cu un comportament de şef de feudă rurală, Dragnea s-a suit cu picioarele pe partid, vrând să arate că el nu va fi un lider „canibalizat” de cei de sub el, precum însuşi a făcut cu toţi suzeranii lui politici.

Liviu Dragnea, un fost pedelist, a stat în umbra mai tuturor preşedinţilor PSD pe care i-a îngropat politic: în pozele din campaniile electorale la prezidenţiale ale lui Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta se iţea de după umărul (aproape) victorios hamsterul lui Liviu Dragnea. Toţi au pierdut la mustaţă (scuze de metaforă!) alegerile prezidenţiale. Apoi Dragnea a ajuns preşedintele partidului.

Obişnuit cu un comportament de şef de feudă rurală, Dragnea s-a suit cu picioarele pe partid, vrând să arate că el nu va fi un lider „canibalizat” de cei de sub el, precum însuşi a făcut cu toţi suzeranii lui politici. Jmechereşte, a numit (posibile sau potenţiale) cadâne foarte tinere în funcţii înalte în stat (deputat, secretar de stat, ministru) în pofida unei neveste cu care a împărţit matrapazlâcuri; a ţinut o generaţie întreagă de parlamentari PSD (ultimii aleşi) în picioare la ordine în timp ce striga catalogul şi îi punea să dea cu subsemnatul pentru orice mişcare politică; a numit discreţionar minştri şi alţi demnitari numiţi doar din cercul lui strâmt de Teleorman şi un pic de Olt; fondurile guvernamentale le-a direcţionat discreţionar (disproporţionat către sudul său) şi a folosit această influenţă la ministerul dezvoltării ca o modalitate de şantaj pentru primarii PSD (de altfel, deloc încântaţi să pupe poarta arogantă a stăpânirii).

Dar pe lângă frustrarea lesei pe grumaz a primarilor din teritoriu (baza partidului, la urma urmei), dezorientarea „poporului pesedist”, a membrilor simpli a ajuns la paroxism. Chiar dacă au mai înghiţit glumiţe şi zâmbete jmechereşti pe sub mustaţă şi au trecut sughiţând peste accesele mitomane şi excesele dictatoriale, membrii simpli ai PSD, simpatizanţi şi aderenţi, au fost forţaţi să îl înghită la început pe Grindeanu. Un necunoscut, dar pe care „daddy” l-a numit şi l-a pus să fie clar o marionetă. De altfel aşa l-a şi prezentat poporului, ca unul pe care scrie „premier”, dar nu are dreptul să vorbească în conferinţele de presă. Iar poporul pesedist l-a înghiţit.

În psihologie există un termen care descrie modul în care oamenii nu-şi pierd minţile: „consistenţă” sau „coerenţa internă cu sine însuşi”. Mai clar, oamenii când sunt forţaţi să accepte ceva ce le displace, dezvoltă strategii de raţionalizare astfel încât să îşi asume ca discurs interior ceea ce sunt forţaţi din exterior. Exemplu concret cu Grindeanu: „nu îmi place ăsta, nu îl cunosc şi e clar marioneta lui Dragnea care vrea, dar nu poate să guverneze. Dar, sper de la partid să pună în act un program fantasmagoric pe alocuri, dar altă şansă nu e. Şi dacă e o marionetă, dar care ne dă şi face ceva, atunci hai să îl susţin. E al nostru”. Oamenii tac, înghit şi se ceartă cu prietenii, copiii, familia, vecinii luând apărarea partidului, preşedintelui Dragnea şi premierului.

Dar această forţare între ce simt oamenii şi ce sunt forţaţi să simtă duce la disonanţă cognitivă, adică la o tensiune constantă şi latentă care se cere rezolvată.

Apoi, brusc, ca un picior de vacă dat de găleata cu lapte, Dragnea vrea simbolic să îi facă pe toţi cei pe care i-a pus în genunchi (primari, membri PSD) să îi pupe şi vârful murdar al pantofului.

PSD este structurat ca o haită de lupi. Disciplinaţi, coerenţi în strategia de vânătoare, mulţi şi feroce.

Dragnea a împins gluma, umilinţa şi baroniada prea departe la un nivel prea rarefiat, nu doar pentru partenerii externi, ci chiar pentru propriul partid. Iar păpuşa a spus „gata”. Apoi vocile celelalte, timid şi pe rând, au început deja să îi dea jos coşcoveala.

PSD este structurat ca o haită de lupi. Disciplinaţi, coerenţi în strategia de vânătoare, mulţi şi feroce. Sunt foarte uniţi şi ascultă orbeşte de masculul alfa pe care îl apără atâta timp cât îl simt feroce. Acesta a ajuns în fruntea haitei măcelărindu-l pe alfa dinaintea lui; iar asta nu s-a întâmplat decât atunci când alfa iniţial a sângerat.

Dragnea i-a înrăit pe cei de sub el şi a ucis orice mascul beta care ar fi putut să îl muşte; a adus un căţeluş pe care l-a hrănit şi l-a scos arogant în faţă. Căţeluşul s-a săturat, a muşcat, Dragnea a sângerat. Restul de beta care au crescut în umbră mârâie şi păşesc unul câte unul în faţă. Acum nu mai este vorba de 600.000 de oi care behăie, ci de câţiva lupi tineri şi călcaţi pe grumaz.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

24 Comentarii

Mircea Nistor
16.06.2017, 10:48:55

Minunat, aţi răscolit cuţitu ` în rană : ţara ca o pradă, iar partidele politice ca haite care îşi dispută prada..

+18 (18 voturi)
Stefanescu Marian
16.06.2017, 10:49:46

Păi de ce s-a ajuns aici?DE CE "poporul pesedist" a acceptat orbeşte pretenţiile de partid-stat ale PSD şi pe cele de satrap politic a unuia ca Dragnea?Psihologic vorbind,nu a fost aici numai sărăcia ci altceva.Şi anume ideea comunistă cum că capitalismul şi democraţia sunt "pe furate" şi atunci"reprezentanţii pot să fure dar "să ne dea şi nouă".Cazul cel mai flagrant a fost în mult mai dezvoltata Transilvanie:un primar a fost ales de popor chiar dacă era în puşcărie.Aici nu mai este vorba de democraţie,nici măcar de iresponsabilitate,este vorba de o stare psihologică de neînţelegere a democraţiei.Altfel spus "poporul pesedist" crede profund că societatea democratică este pe bază de furt,pe corupţie şi că statul român este un stat mafiot.Şi că asta este starea democratică fundamentală.Că este aşa,asta se vede la alegeri:deşi public este de acord cu lupta anticorupţie,când trebuie să decidă/aleagă "poporul pesedist" alege tot hoţii care să îl conducă.Un popor de oi are întotdeauna condicători pe lupi.Sau,altfel spus,orice popor are conducerea pe care o merită.

+10 (10 voturi)
Mircea Nistor
16.06.2017, 11:50:50

Mai pe scurt, aduceţi-vă aminte despre " Ohohohooo ! "- ul scos de Silviu Brucan la întrebarea adresată de Lucian Mândruţă acum mai bine de 25 de ani : " Dom ` profesor, cât credeţi dumneavoastră că îi va lua poporului român să deprindă regulile democraţiei ?! "..N-a avut el dreptate când a folosit sintagma "stupid people " ?!.Eu zic că da, numai că proştii noştri sunt al naibii de fuduli, şi gata să te ia la bătaie dacă îi spui în faţă cum sunt...Vorba lui Caragiale : " Mă tem de proştii răi.." Motiv pentru care a ales să se expatrieze , să fie cât mai la distanţă de ei...

+12 (12 voturi)
Utilizator Adevărul
16.06.2017, 11:54:51

Comentariu considerat abuziv.

Utilizator Adevărul
16.06.2017, 12:29:01

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (24)

Modifică Setările