Revoluţii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

47. Acesta este numărul de români înscrişi la Consulatul român din Paris, ca având domiciliul în Franţa. Cifra dată de Clara Staicu, consulul român, dă fiori. Să se fi înşelat francezii şi românii din Franţa să nu fie veniţi cu grămada? Ar fi bine. Dar realitatea este alta: românii din Franţa nu respectă legea. Este simplu.

Din start, la întrebarea "de ce nu aţi comunicat Ministerului Afacerilor de Externe că numărul de români din Franţa a tot crescut în ultimii ani, pentru a justifica cererea de secţii suplimentare de vot", îşi pierde subit sensul. La fel, dacă amintim câţi români au votat la alegerile europene din 25 mai: 800.

Faptul că în 2 noiembrie au fost cu mult mai mulţi şi că nu au apucat toţi să voteze, nu este totuşi doar un hazard. Nici faptul că în 16, la turul doi, va fi la fel. Soluţia ordonanţei de urgenţă, cerută de Cătălin Predoiu, fostul ministru al Justiţiei, era la îndemână. Ca şi multe altele: dreapta ar fi putut să nu se fărâmiţeze ca o banală maioneză tăiată de o gospodină care a turnat prea mult ulei, tot dreapta, toţi bărbaţii dreptei adică, s-ar fi putut încolona dezbrăcaţi de prejudecăţi şi complexe, în spatele unei Monica Macovei care ar fi putut federa, poate, mai multe voci decât cele strânse de Klaus Iohannis; şi mai sunt multe de spus.

Voi reaminti, chiar cu riscul de a fi considerată, iar (Vânătorul d.c., pentru tine scriu asta), pontistă, că românii au dorit un guvern de centru-stânga, tot ei au vrut mazilirea lui Traian Băsescu, actualul preşedinte, şi moartea dreptei, şi, în fine, că nu Victor Ponta este de vină în totalitate pentru că ţara este în moarte clinică. In comă indusă voluntar, şi menţinută în viaţă cu perfuzii prin care curge corupţie.

Toate acestea s-ar putea schimba, dacă admitem că istoria, aşa cum scrie Lucian Boia în cartea sa, "Primul Război Mondial", nu este niciodată scrisă de dinainte. Doar nouă, oamenilor, ne place să spunem, post festum, că aşa trebuia să fie. Istoria este un şir de fapt care decurg una dintr-alta, ca şi în viaţă: alegerile noastre au consecinţe care se vor resimţi ulterior.

Duminica aceasta, în 16 noiembrie, istoria oricum se va schimba. Rezultatul alegerilor aproape că nu mai contează, într-atât este de vizibil ceea ce jurnalista şi scriitoarea timişoreancă Daniela Raţiu nota pe pagina ei de Facebook: "tsunami-ul pornit de diasporă anunţă sfârşitul lui Ponta". Aşa este. Doar că nu se ştie dacă acum, 2014, sau mai târziu. Depinde de multe.

Ceea ce este însă sigur este faptul că diaspora s-a schimbat. Diaspora nu mai înseamnă, sociologic vorbind, exilaţi de 60 de ani care îşi petrec timpul scriind memorii, nici muncitori din construcţii care trimit bani acasă şi fac naveta de Paşte şi Crăciun ca să-şi mai vadă pruncul uitat pe la bunici.

Diaspora înseamnă de acum o masă critică de tineri care au terminat studii doctorale, sau care le fac încă, şi care vor să se întoarcă acasă. Intr-o casă care să semene cu celelalte state europene, nu să fie pe veci o caricatură bizantină. Care vor ca vocea lor să fie ascultată şi studiile lor să nu fie doar pentru ochi frumoşi, ci să fie de folos României din care au plecat doar temporar.

Ei bine, aceşti tineri nu sunt purtaţi nici de interese, nici plătiţi. Ei nu vor putea fi opriţi. Dacă duminică Victor Ponta va deveni preşedintele României, revoluţia va continua. Dacă duminică liberalul Klaus Iohannis va fi ales preşedinte, idem. Doar că altfel.

Aventura de abia a început. O simt. Spre deosebire de Scoţia, care a devenit ucronie în 24 de ore, România poate înregistra în următoarele 48 de ore o adevărată revoluţie. Nu cea din 1989. O revoluţie a independenţei morale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite