Rezultatele referendumului au forţa juridică a unui text din Constituţie

După validarea sa de către CCR, referendumul produce efecte. Nu este „consultativ“, „facultativ“, „neobligatoriu“. Perioada de traducere în texte de Constituţie sau de lege a rezultatelor Referendumului poate fi îndelungată. Aceasta nu înseamnă că cineva din ţara asta, o persoană sau o instituţie, poate ignora rezultatele referendumului, chiar neformalizate în Constituţie şi lege. Aştept experţii constituţionalişti să-mi contrazică raţionamentul.

De unde a pornit calificarea de „consultativ“

În Constituţie se spune clar la art 2:

• Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

„Şi“ prin referendum, în acelaşi grad de importanţă cu „organele sale reprezentative“, adică cu Parlamentul. Nu sunt cu nimic mai prejos rezultatele unui referendum, comparativ cu actele normative emise de Parlament, implicit cu prevederile din Constituţie.

În art. 2 din Legea organizării şi desfăşurării referendumului, Legea 3/2000, se spune:

(1) Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:

a) revizuirea Constituţiei;

b) demiterea Preşedintelui României;

c) probleme de interes naţional.

Aici apare şmecheria semantică. Din „consultare“ directă şi exprimare a voinţei suverane a poporului român, s-a inventat conceptul de „referendum consultativ, adică facultativ, neobligatoriu. Este o şmecherie ieftină, nu se spune aşa ceva în art. 2 din Constituţie.

Cu alte cuvinte, nu este logic ca rezultatele oricărui referendum să producă efecte doar în măsura în care sunt formalizate în texte de Constituţie sau legi emise de Parlament. Pentru că art. 2 din Constituţie pune rezultatele referendumului pe acelaşi plan cu rezultatele organelor reprezentative, şi exprimă voinţa suverană a poporului român.

Ce consecinţe practice are această perspectivă asupra rezultatelor recentului referendum?

Din momentul validării referendumului de către CCR, sunt posibile acţiuni precum următoarele:

• Nici Parlamentul şi nici guvernul nu mai au dreptul să emită acte normative având obiect amnistia şi graţierea faptelor de corupţie, pentru că ar încălca voinţa poporului. Şi asta din momentul validării referendumului de către CCR, nu după şi dacă rezultatele sale au fost formalizate în legi şi în Constituţie. Dacă totuşi vor fi emise, magistraţii nu vor ţine cont de ele, ci de voinţa poporului.  
• Magistraţii pot refuza să aplice OUG-uri ale guvernului în domeniul infracţiunilor.  
• Preşedintele poate refuza promulgarea unor legi de aprobare a unor OUG-uri ale guvernului în domeniul infracţiunilor.

Singurul rezultat al referendumului care trebuie formalizat prin act normativ ar fi cel referitor la extinderea dreptului de a ataca OUG-urile la CCR. În sensul că trebuie precizate care anume instituţii vor căpăta acest drept, altele decât Avocatul Poporului. Nu dacă se va extine acest drept. Poporul a spus că trebuie extins. Doar precizarea cine va beneficia de acest drept trebuie adăugată acestui rezultat al referendumului.

În concluzie

Nu există în Constituţie conceptul de referendum consultativ, adică facultativ, neobligatoriu. Aceasta este o şmecherie a celor care nu vor să ţină cont de voinţa suverană a poporului.

Avem exemplul negativ al referendumului din 2009, care n-a fost pus în aplicare nici astăzi. Este obligatoriu ca la revizuirea Constituţiei să se adauge următorul text:

„Dacă Parlamentul, sau alte instituţii, nu formalizează rezultatele unui referendum în decurs de 45 de zile, sunt considerate dizolvate de drept“.

Dacă esenţa democraţiei este voinţa suverană a poporului, nu ne putem juca cu ea prin tot felul de şmecherii semantice.