Politică

articolul anterior articolul urmator

Robert Cazanciuc pregăteşte publicarea volumului „Operaţiunea Clepsidra”: A fost cel mai mare pod aerian organizat de Armata Română după al Doilea Război Mondial

1
25 Feb 2021 18:52:05
Autor: Radu Eremia
Robert Cazanciu în timpul derulării operaţiunii de salavare a românilor din Libia. FOTO Arhivă Robert Cazanciuc
Robert Cazanciu în timpul derulării operaţiunii de salavare a românilor din Libia. FOTO Arhivă Robert Cazanciuc

Robert Cazanciuc, vicepreşedinte al Senatului, pregăteşte publicarea unui volum despre „Operaţiunea Clepsidra”, adică despre tot demersul de salvare a sute de români, europeni şi americani din Libia, la începutul războiului din această ţară, în 2011. La acea vreme social-democratul deţinea funcţia de secretar general al MAE, fiind printre cei responsabili de derularea operaţiunii.

În volumul pe care Robert Cazanciuc, vicepreşedinte al Senatului şi fost ministru al Justiţiei, se pregăteşte să îl publice sunt aduse la suprafaţă detalii mai puţin cunoscute despre tot demersul de salvare a peste 700 de români, europeni şi americani din Libia, aflaţi în această ţară la începutul conflictelor din 2011.
 
Situaţia din această ţară „s-a degradat în doar câteva ore”, ceea ce a însemnat că autorităţile române trebuiau să acţioneze rapid pentru evacuarea cetăţenilor români aflaţi în zona de conflict. Robert Cazanciuc era în acel moment secretarul general al Ministerului Afacerilor Externe, fiind astfel implicat direct în operaţiunea de salvare. 
 
Redăm un fragment din volumul  „Operaţiunea Clepsidra”, aflat în curs de publicare:
 
Baza 90 Otopeni, ora 6.00, 25 februarie 2011
Primul Hercules C130 având la bord zeci de români evacuaţi din Tripoli aterizează în siguranţă după un zbor plin de emoţii.
 
A fost o noapte de agonie şi extaz pentru cei câţiva oameni din celula de criza organizată în biroul meu de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe.
 
Ni se părea că suntem cumva ca în filmul despre Apollo 13. Ne uităm la cele 2 staţii de emisie recepţie prin satelit, legătura noastră cu avionul, şi aşteptăm să auzim un sunet, o interferenţă, orice, din care să ne dăm seama că oamenii şi avionul sunt în siguranţă.
 
Debuta astfel, în urmă cu 10 ani, cel mai mare pod aerian, organizat de Armata Română după al doilea Război Mondial, prin care 735 de români, europeni şi americani, au fost salvaţi la începutul războiului din Libia.
 
Români salvaţi din Libia. FOTO Arhivă Robert Cazanciuc
 
Aflat la Bruxelles, ministrul afacerilor externe, Teodor Baconschi, mă sună să ne pregătim pentru organizarea de sprijin consular pentru concetăţenii noştri aflaţi în Libia. În câteva ore, situaţia de securitate s-a degradat rapid, astfel încât s-a pus problema organizării unui zbor de evacuare cu o aeronavă TAROM. 
 
Contactez directorul general şi primesc repede un răspuns favorabil.  La fel de repede au crescut asigurările pentru zborurile către Tripoli, astfel încât, o cursă cu o aeronavă civilă a devenit imposibil de organizat.
 
Presiunea devenea din ce în ce mai mare şi asupra ambasadei României din capitala libiană, unde telefoanele sunau continuu, iar toată lumea privea cu speranţă către ţară pentru soluţia salvatoare.
Nu eram singurii în căutare de soluţii. Toată Europa dorea aeronave, nave maritime, autobuze din ţările vecine, orice care să poată ajunge cât mai repede în Libia.
 
Invităm degrabă mai multe instituţii în celula de criză din MAE pentru a vedea ce putem face în mod concret. Ministerul Apărării ne informează că poate mobiliza resursa de zbor rapid, dar ambasada trebuie să fie bine organizată la sol, pentru că avioanele nu vor putea staţiona decât pentru puţin timp pe aeroport.
 
Găsind soluţia de transport, ne mai rămânea să vedem cum putem coordona acţiunile misiunii diplomatice din Tripoli cu momentul la care o aeronavă militară putea ateriza, astfel încât, cei care doreau să fie evacuaţi să nu staţioneze în zona aeroportului unde începuseră schimburi de focuri.
 
După scurte dezbateri, concluzia a fost evidentă: misiune imposibilă.
 
Şi pentru că viaţa bate filmul, îmi fuge gândul la un concediu făcut în urmă cu mai mulţi ani în Malta. Am fost fascinat de numeroasele semne întâlnite despre importanţa strategică a acestei insule, mai ales în a doua conflagraţie mondială, aşa că, mai în glumă, mai în serios, propun să facem un hub ad hoc pe aeroportul La Valletta.
 
Cele două tipuri de avioane militare, C130 şi Spartan, pot transporta în jur de 80 sau 40 de persoane, iar jumătatea de oră cât dura zborul între Malta şi Libia reducea la minim riscul în condiţiile date. Cu siguranţă nu s-a gândit nimeni vreodată că Malta va ajunge cap de pod pentru România în cucerirea nordului Africii, dar maltezii au fost extrem de cooperanţi în a da o mână de ajutor în efortul nostru de a ne proteja cetăţenii, indiferent unde s-ar afla ei.  
 
Evacuarea cetăţenilor români din Libia a fost o necesitate în primăvara anului 2011, iar meritul reuşitei nu stă în dreptul unei persoane sau a unei organizaţii, ci a statului român. A fost un efort intens, un exemplu de colaborare instituţională pentru cetăţeni.
 
Au fost decizii asumate sub o presiune uriaşă de către toţi cei implicaţi şi în special a celor doi miniştri, de externe şi apărare, cu un sprijin important din partea premierului de la acea dată. Nu a fost timp să fie convocată o şedinţă de guvern specială, nu a fost timp de întocmit documente, de alergat după semnături. Aproape totul s-a decis prin discuţii directe, asumate pe bază de încredere, cunoaştere şi bună credinţă, din dorinţa de a salva vieţi. Totul a fost contra cronometru.
 
 
Cred că astăzi, la doar 10 ani distanţă, asemenea decizii sunt imposibil de luat. Astăzi, teama pare să paralizeze de multe ori orice formă de decizie. Astăzi, funcţia publică pare făcută pentru a produce hârtii care să îl pună la adăpost pe cel care le întocmeşte, nu pentru a soluţiona cu adevărat nevoia cetăţeanului.
 
Mă simt extrem de onorat că am făcut parte din acea echipă care a reuşit să aducă în ţară, dintr-un teatru de război, peste 730 de oameni fără ca cineva să fi avut nici cea mai mică zgârietură, fără ca vreun avion militar să fi fost afectat. Membrii celulei de criză de la Bucureşti, întreg departamentul consular, ambasadorul de la Tripoli cu echipa sa, completată cu un task force de acasă, piloţii şi întreg personalul navigant care nu au ezitat să meargă la război, diplomaţii prezenţi permanent în mijlocul acţiunilor de la Bucureşti, La Valletta, Tripoli şi în multe capitale europene unde au căutat şi primit sprijin pentru ai noştri, au lucrat 24 din 24 de ore, timp de 7 zile, într-o bătălie pe ceas pentru salvarea de vieţi”. 

Robert Cazanciuc a fost decorat cu „Emblema Onoarea Armatei României”, acordată de Ministrul Apărării pentru operaţiunile de evacuare a cetăţenilor români şi străini din Libia.
 
 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Tudor Vladimirescu
25.02.2021, 20:38:15

Aș mai adăuga, dincolo de bla-bla-ul lui Cazanciuc, doar un „amănunt”: în acel an, 2011, președintele României era Traian Băsescu... Putea să fie mama celulei de criză la M.A.E. dacă „piratul” nu i-ar fi mobilizat pe toți, civili sau militari, și n-ar fi coordonat prin CSAT oprațiunea cu pricina. Dar deh, pesedistul Cazanciuc are memorie „selectivă”...

Modifică Setările